Ceremonii de absolvire

Publicat în Dilema Veche nr. 799 din 13-19 iunie 2019
Ceremonii de absolvire jpeg

Dacă îmi amintesc bine, cred că am învățat cîndva, la un curs de antropologie simbolică, faptul că ceremoniile de absolvire sînt rituri de trecere. În ce mă privește, nu am prea avut parte de asemenea rituri, în vremurile mele trecerile astea erau modest marcate. În schimb, fiul meu a tot avut, și eu am tot luat parte la ele.

Cînd s-a născut, și lucrurile erau intense, fiecare lună era o trecere: serbam fiecare pas spre o integrare tot mai profundă a bebelușului în viața lui de om pe care-l puteam înțelege. Apoi, fiecare an: primul, în mod special, a marcat sfîrșitul unei inițieri (a noastră, a părinților, într-o viață cu totul nouă) și a lui, în lumea mergătoare și vorbitoare.

Au urmat, după un timp, absolvirile de la grădiniță: după primul an, doamna care conducea grădinița a ținut să ne arate, într-o formidabilă desfășurare, ce i-a învățat ea pe copiii noștri. A fost un ritual în care trecerea în sine a părut să dureze mai mult decît perioadele de la care și spre care se trecea. Mai ales că toată povestea s-a desfășurat în amfiteatrul imens al unui liceu care nu avea căldură. E drept că pe ale noastre odrasle toate aceste cîrcoteli ale părinților nu le-au afectat: erau atît de pătrunse de rolurile și cîntecele lor, încît chiar m-am gîndit, văzîndu-le cum se bucură și cum au uitat de frig, că doamna respectivă chiar le-a învățat ceva (de altfel, grădinița s a dovedit bună pînă la sfîrșit). Cu ocazia serbării fastuoase, am avut privilegiul să cunoaștem încă două familii, părinții unor colegi de-ai fiului meu. Ne-am coalizat în glume pe seama lungimii interminabile a serbării și am devenit prieteni (noi, părinții), sper, pe viață (încă mai serbăm Crăciunul împreună).

N-a fost deloc ușor să aleg o grădiniță, în condițiile în care voiam una particulară care nici să nu fie o escrocherie, nici una care să-i bombardeze pe copii cu informații, într-o epocă în care lucrurile nu erau așezate deloc. Cu atît mai greu a fost să aleg o școală, pe la început de ani 2000. Da, începuseră, timid, și primele școli particulare, dar nu puteai fi sigur că se face ce trebuie acolo, pe de o parte; și, pe de alta, nu te puteai atinge de ele, prețurile erau cele ale unui capitalism la propriu sălbatic… (Opțiunea pentru școli particulare venea din dorința pentru un învățămînt mai nonconformist, mai liber, dar nu neserios.) Așa că am optat pentru o școală de stat, una dintre cele considerate de top din Capitală. Întîmplător (sau nu), aceeași pe care o făcusem și eu.

Aici au apărut, desigur, alte întrebări: cum să ne alegem învățătoarea? Am optat pentru o învățătoare pe care o avusese fiica unei cunoștințe și fusese mulțumită de ea. Am avut de ales între această doamnă și una mai tînără, care, însă, făcuse și Facultatea de Psihologie. Am optat pentru „vocea experienței“. Ceea ce a fost și bine, și nu. Bine în sensul că învățătoarea a fost conștiincioasă și i-a învățat pe copii tot ce trebuie, aproape ca pe vremea mea. Erau unele lucruri care parcă se păstraseră fix ca atunci: clasa trebuia să fie bibilită, cu față de masă pe catedră și alte mici obiecte de decor de care se-ngrijeau părinții. Planșele la desen trebuiau să fie așijderea, și ințiativa nu conta neapărat. Mamele cu spirit gospodăresc care se implicau mai mult în acțiunile comitetului de părinți aveau un cuvînt care cîntărea mai greu, deși vedeau lucrurile mai conformist. Era ordine și cumințenie în toate, dar, cumva, plutea un spirit cam terre à terre, care nu se înălța cine știe ce spre „ceruri ’nalte“.

Copilul meu, însă, a făcut față foarte bine și clasei întîi. Și iată-ne la încă o ceremonie de absolvire, părinți super-emoționați plus o bunică. Ceremonie pe care eu am ratat-o: am luat premiul doi, tocmai în clasa întîi, pentru că am avut 9 la sport sau muzică, nici nu mai știu. Știu doar că, atunci, n-am avut coroniță. Copilul meu a avut și țin minte cît de roșu era la față cînd și-a pus-o pe cap. Eram încă în faza de mamă pe care atunci o consideram normală și acum apucată, care umbla cu șapca după odrasla ei ca să n-o întineze soarele dogoritor. Care se-mbrăca la serbări cu fuste negre și bluze albe (probabil, reminiscențe ale eleganței de pionieră) și trăia cu intensitate fiecare moment al ceremoniei, gen (cum ar spune acum fiul meu): cît de fălos, dar nici prea ostentativ e buchetul pe care l oferim învățătoarei și cînd e momentul să-l dăm; cam al cîtelea e strigat copilul meu și cît de mult sau de puțin se bucură colegii cînd iese în față să-și ridice distincțiile; cum sînt ceilalți părinți și ce i în capul lor etc.

Noroc că al meu copil și-a văzut întotdeauna singur și conștiincios de treabă, s-a vîrît singur, iarăși, în mai multe activități decît aș fi crezut eu că poate duce, dar pe care, nu se știe cum, le-a dus la capăt. Ca atare, mai toate învățătoarele și profesoarele l-au apreciat și lăudat, iar pe noi ne-au felicitat, deşi nu aveam cine știe ce merit.

Cert e că am trecut cu bine și de ceremonia asta. Despre următoarele – mai încolo.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Ivana Knoll FOTO Instagram png
Moment hilar în Qatar, cu doi bărbați care scot rapid telefoanele pentru a o poza pe Miss Croația | FOTO VIDEO
Una dintre cele mai provocatoare fane de la Mondialul din Qatar a fost Ivana Knoll, fotomodelul care a fost Miss Croația reușind să întoarcă privirile a mii de suporteri.
femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.
cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.