Copii, bucurii și vinovății

Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
Copii, bucurii și vinovății jpeg

Copilul meu s-a născut în 1996. Un moment, cel puțin la început, de fericire extremă: ieșise Emil Constantinescu președinte, totul urma să se schimbe, să se reașeze, lucrurile urmau să intre pe făgașul lor cel drept și adevărat. Era începutul lumii noi, mai bune. Și sfîrșitul unei epoci corupte, mincinoase, ticăloase, aproximative.

Așa, cel puțin, vedeam noi (cei care, practic, ne începeam viețile de adulți) lucrurile după alegeri. Să faci și să crești un copil în momentul de atunci părea opțiunea cea mai bună, Paradisul. Existau chiar și pamperși, nu mai era ca pe vremea bebelușiei mele, cînd bunicul meu făcuse reumatism de la spălarea scutecelor cu apă rece. Nu se făceau cursuri prenatale pe atunci, dar aveam o doctoriță foarte bună (doamna doctor Pupi Rădulescu, care, din păcate, nu mai este printre noi), care ne monitoriza, pe mine și pe pruncul meu, conștiincios și drăgăstos.

A venit și formidabilul moment al nașterii, prin cezariană. Unde aproape totul s-a desfășurat conform planului, cu mici excepții: doctorul cu care urma să nasc fiind specialist în sterilitate, m-a cazat, în noaptea de dinaintea evenimentului, în salonul lui. În care toate celelalte paciente erau acolo pentru tratamente care să le ajute să rămînă însărcinate. Eu eram singura cu o burtă imensă, de care eram mîndră în mod real, dar, în fața lor, stînjenită. Atunci am simțit, la propriu, ce însemană the evil eye – niște săgeți precum razele din filme înfipte în marsupiul meu.

Dar a trecut și noaptea aia, iar a doua zi, la prima oră, am intrat în operație. Țin minte, și știu că am mai tot povestit asta, cînd m-am trezit și m-au întrebat dacă vreau să-mi văd copilul. Am întrebat dacă e sănătos, dacă e băiat (am fost sigură de asta, cumva, de la început, mereu vorbeam cu el la masculin) și, într-un mod ciudat, dacă e frumos. Mi-au răspuns la toate cu „da“ și apoi mi l-au adus. Și, deși știu că orice mamă normală (termen, de altfel, discutabil) din lumea asta ar fi simțit la fel, mi s-a părut că bebelușul meu e perfect și cel mai cel… Mi s-a părut exact așa cum una din cele trei fete de împărat îi promitea lui Făt-Frumos că-i va face un copil, dacă va fi ea aleasa: strălucitor, ca un cozonac copt atît cît trebuie, cu crustă aurie.

Era, desigur, toate astea, dar și o ființă plăpîndă și expusă intemperiilor. Drept care, cam în a doua zi de viață, a luat, din maternitate, un stafilococ pentru care a trebuit să facă injecții cu oxacilină de cînd s-a născut. Astăzi, am fi dat în judecată maternitatea, am fi protestat, am fi postat… Atunci, mai ales în condițiile în care doctorii se purtaseră atît de frumos cu noi, n-am făcut decît să ne îngrijorăm foarte tare. Și, ca de obicei, în perioada anilor ’90 și mai încolo, să ne simțim vinovați.

Eu, una, cel puțin, de cîte ori se întîmpla cîte ceva de felul ăsta, mă simțeam vinovată. Veneam la pachet cu toată „educația“ regimului comunist: acolo învățasem, în atîția ani, că societatea, în general, nu-ți oferă nimic sau, dacă-ți oferă, e ceva dubios, e o capcană de care mai bine te ferești. Că totul, dacă voiai să-ți iasă, trebuia să-l faci cu mîna ta, într-un sistem paralel: statul nu te ajuta, ci te șunta. Dacă ceva nu ieșea „conform planului“, erai de vină: nu făcuseși bine, nu te străduiseși destul…

Așa și cu stafilococul: cine știe ce nu făcusem bine în timpul sarcinii sau, poate, chiar în spital… Totuși, pe undeva, prin străfunduri, știam, de fapt, că maternitatea e de vină, dar nu puteam, parcă, să aduc asta la lumină, s-o conștientizez. Probabil totul se asocia cu neajunsurile fizice de după cezariană, cu depresia postnatală și, în general, cu stîngăcia gestionării noii situații.

Problema stafilococului copilului s-a rezolvat, stînd cu toții, însă, cu vreo cinci zile în plus la spital. Se pare, însă, că nu se rezolvase de tot, ci că l-am adus cu noi acasă, luîndu-l, pe rînd, și eu, și tatăl copilului. Ne-am luptat cu el vreo trei luni, cu același sentiment de vinovăție: continuam să nu facem ceva bine, probabil.

Am depășit momentul și au venit alte și alte etape. Sentimentul de vinovăție s-a perpetuat, de cîte ori ceva nu era conform planului. De pildă, cînd, pe drumul spre parc, trebuia să trec cu căruciorul, la un moment dat, printre niște gunoaie. Voiam să fi putut să le iau pe toate de acolo. (De fapt, probabil că puteam, dar, pe atunci, nu știam cum, eram prea copleșită să fac față, să mi duc viața.) La fel, la școala generală, una dintre cele mai bune din Capitală, cînd, la toalete, nu numai că nu erau săpun și hîrtie igineică, ci nici apă caldă. Iar pentru ceilalți părinți din clasă chestia asta nu părea să fi fost o problemă.

Între timp, bebelușul auriu de atunci a crescut, a parcurs, în pas alert și cu brio, toate etapele trebuincioase, ce mai, exact ca-n Boyhood (Richard Linklater, 2014). Între timp a terminat facultatea (mă rog, mai are un semestru), și nu oriunde, ci la Harvard. Poate părea că mă laud cu asta, dar nu-i așa: cînd o gîndesc, o scriu sau spun, am un intens sentiment de irealitate. Desigur, amestecat cu bucurie. Dar despre asta într-un număr viitor.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Nicolae Badalau FOTO Inquam / Octav Ganea
Niculae Bădălău, arestat pentru 30 de zile SURSE
Curtea de Apel București a decis arestarea pentru 30 de zile a lui Niculae Bădălău, actual vicepreședinte al Curții de Conturi și fost ministru PSD al Economiei.
Vehicul militar cu drapelul ucrainean arborat într un oraș rusesc. Foto: Twitter
Locuitorii unui oraș rus s-au trezit cu tancuri cu steag ucrainean pe străzi. Ce se întâmpla, de fapt VIDEO
Când locuitorii din Tver, un oraș situat la 160 de kilometri nord de Moscova, s-au trezit în această dimineață au văzut coloane de vehicule militare cu steagul ucrainean arborat care traversau orașul, relatează The Telegraph.
Aeroportul din Herson FOTO Profimedia
Puterea noii artilerii ucrainene, evidențiată de măcelul de pe aeroportul din Herson
Puterea noii artilerii cu rază lungă de acțiune a Ucrainei este pusă în evidență de măcelul de pe aeroportul din Herson — unde invadatorii ruși au construit un sediu important.

HIstoria.ro

image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.