⬆
Societate
Pagina 149
O societate de pe vremuri
Săptămîna trecută a venit vorba despre o asociaţie a cărei amintire merită înviată. Ea s-a constituit din iniţiativă privată în iulie 1929 şi purta oficial numele de „Societatea istorico-arheologică Bucureştii Vechi“.
IATĂ O PRIMĂ ÎNTREBARE: „DUPĂ NINSOARE, MUZICA INTERVINE CU DALTA?“
În Budapesta, o doamnă originară din România, dar care s-a mutat acolo şi are un magazin de artizanat, ne-a spus că turiştii care intră să cumpere de la ea au o primă întrebare, înainte de a se hotărî la ceva (chiar dacă este vorba de un mileu): „Nu cumva e făcut în China?“. (I. P.)
Știri nebăgate în seamă
Închis pentru perfecţionare. Este situat în Rosas, o mică localitate de pe Costa Brava, şi este considerat cel mai bun restaurant din lume, din 2006 încoace.
„Buruieni” şi alte medicamente
Se spune că dacă mănînci miere cu scorţişoară scapi de senzaţia de balonare şi de durerile de stomac. Tot mierea cu scorţişoară e bună pentru durerile de dinţi. Sau pentru întărirea imunităţii. Ba chiar şi pentru scăderea colesterolului. Iar dacă le
Paris, garaj apocaliptic, de ce te iubim?
Personaje. African originar din Benin, mic, îmbrăcat complet în plastic, parcă ar fi ieşit direct din angroul „Europa“. Călătorului îi şade bine cu drumul, iar valizei de avion, cu buzunarul celui care o posedă.
Cu ochii-n 3,14
Orice s-ar spune, Dan Diaconescu are un talent special în crearea momentelor TV burleşti. Ultimul de acest tip, de un comic enorm, este cearta cu sudălmi dintre Pavel Coruţ şi Gigi Becali, pe teme teologice, primul în rolul Arianul, al doilea – Creştinul. Cu asemenea reprezentanţi, nu e de mirare că arianismul a murit, şi nici creştinismul nu se simte prea bine. (M. Ş.)
Ce vrăji a mai făcut Google în 2009
Deviza oricărui trust se poate reduce la „divide, redime et impera“ sau chiar mai pe scurt „redime et impera“. Google nu face excepţie de la această regulă şi a continuat şi în 2009 să cumpere companii care să-i susţină dezvoltarea constantă şi lansarea de noi produse.
Ştiri nebăgate în seamă
În SUA, sporturile de iarnă nu sînt foarte la modă. În afară de hochei, care se joacă – iarnă, vară, în săli – nu există prea mulţi sportivi care să fi ajuns vedete în sporturile pe gheaţă sau zăpadă. Nici Lindsey Vonn, campioană mondială la mai multe probe de schi, n-a ajuns vedetă. Pînă acum. Luna trecută, revista specializată Sports Illustrated i-a consacrat un portret.
Al nostru e cel mai frumos...
Parcul Tineretului din Bucureşti e, într-un fel, şi parcul meu. Acolo am copilărit, pe cînd veneam de la şcoală, la început de ani ’80, şi mă dădeam în bărcuţe cu cravata de pionier la gît... Erau bărci roşii, din fier, azi în afara tuturor standardelor de protecţie a copilului: dacă-ţi venea un asemenea leagăn în faţă, acolo rămîneai...
Normalitatea
După cum ştim, televiziunea nu e interesată de normalitatea acestei lumi, ci de tot ce iese în evidenţă într-un fel sau altul, de ce e ciudat, straniu, senzaţional, catastrofal. Presa în general funcţionează în acest fel, iar televiziunea este vîrful ei de lance. Ştirea bună nu e ştire – ne tot spun, cu cinism, cei care fac jocurile în presă.
La o cupă de vin cu Mihail Psellos
Maşina se rostogolea zgomotos pe drumul şerpuit spre locul vinului, un sat din nordul Elladei renumit pentru vinurile lui, Fanos, în traducere felinar. Era toamnă, ziua marelui mucenic Dimitrie, ocrotitorul Tessalonicului, deşi pe aceste plaiuri vara se încăpăţîna cu obstinaţie să rămînă.
Melancolii iernatice şi planuri acvatice
Cuvinte-cheie: linişte, blocuri în zare, cîini zgribuliţi şi prietenoşi, lac neamenajat, derdeluş, copii la săniuş, copaci, jucării îngheţate, atenţie la tren, Casa surprizelor, zăpadă, iar copaci, iar linişte şi fum în zare. Vă rog să le reţineţi, căci sînt pe cale de dispariţie (şi ele, şi stările pe care le generează). Pentru sezonul viitor, edilii recomandă călduros acqua land-ul, lemnul de tec şi nisipul alb.
Pentru un zîmbet de copil
Directorul Fundaţiei CliniClowns România, Martin Schiere, afirmă că, în Olanda, unde această organizaţie a fost înfiinţată, este cel mai cunoscut brand din ţară, după Google, mai popular decît Coca-Cola sau IKEA. Practic, dacă întrebi olandezii pe stradă, 100% ştiu despre ce e vorba. „În Olanda vizităm cam 25% dintre toţi copiii internaţi în spitale. Mergem în aproape toate spitalele din ţară, poate cu cîteva excepţii în localităţile mici.
Numele lui Google conţine multe zerouri
Anul 2009 nu a marcat nici o criză pentru cel mai important motor de căutare, ci a însemnat lansarea de noi servicii şi cucerirea unor noi pieţe. Campionul de categorie grea nu se dă la o parte nici din faţa provocărilor, iar uneori le dă coate chiar prietenilor. În articolul de săptămîna trecută am scris despre cum Google a muşcat inclusiv din prietenosul Apple; povestea nu se opreşte aici, căci mai există un produs care va înteţi zîzania.
Bătaia, ruptă din iadul alb
Am fost plecat o săptămînă din România şi, prin urmare, nu am mai putut urmări fascinantele programe ale televiziunilor noastre. Cu siguranţă, am ratat o mulţime de lucruri interesante.
Religie şi pluralism
În modernitate, nimeni nu pretinde că are, privitor la treburile publice, un mandat divin. Doar fundamentaliştii înfiinţează „partide ale lui Dumnezeu“. Doar ei se cred în drept să impună societăţii o „ordine divină“ obiectivată, care, ce e drept, le rezervă doar lor dreptatea, puterea, cunoaşterea a ceea ce este bine şi ce este rău. Însă, de obicei, oamenii credincioşi nu se prezintă ca voci ale Atotputernicului.
Ninge peste casa lui Eliade
„Eliade (Pompiliu),1869-1914, critic literar român. M. coresp. al Acad. Studii comparatiste.“ Aşa spune dicţionarul. De el e vorba, iar despre casă am mai scris chiar la începutul acestei serii de reclamaţii, denunţînd starea de plîns în care se găsea de atunci clădirea de pe cheiul Dîmboviţei, colţ cu podul Haşdeu.
Dintr-o veche conferinţă
La 14 decembrie 1930, N. Iorga ţinea o conferinţă la Societatea „Bucureştii Vechi“. Titlul ei este Cum au fost şi cum trebuie să fie Bucureştii. În zilele noastre, problema a rămas aceeaşi. Ba, fără îndoială, tot ce s-a întîmplat de atunci şi continuă, fără să putem împiedica devastarea oraşului, a agravat situaţia. De aceea nu sînt de prisos extrasele care urmează. Ele ar trebui să dea de gîndit.
Cu ochii-n 3,14
Un slogan simpatic pentru panicoşii preocupaţi să salveze planeta: Save the planet, kill yourself! (M. C.)
Știri nebăgate în seamă
Parcare gratuită pentru maşinile nepoluante. Primăria oraşului Kiel din Germania a adoptat o hotărîre prin care le permite posesorilor de maşini nepoluante (emisii mai mici de 120 gr. de CO2/km.) să folosească gratuit parcările publice din oraş. După o inspecţie tehnică riguroasă, şoferii îşi vor putea achiziţiona cu numai 5 euro o vinietă care le acordă acest drept.
Fumuri de Occident
Austriecii, consideraţi a fi printre cei mai înrăiţi fumători din Europa, au adoptat o lege prin care se interzice fumatul în locuri publice, de la 1 ianuarie 2009. Legea are însă numeroase excepţii pentru a nu-i deranja prea tare pe fumători, şi a atras deja protestul Ministerului Sănătăţii şi al Comunităţii Europene.
Locuri de fumat
Legea privind fumatul în locurile publice a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2009, în condiţiile în care fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolăescu, iniţiatorul legii, estimase în urmă cu doi ani că în România erau peste cinci milioane de fumători. Între timp, preţul ţigărilor a depăşit pragul psihologic – zic unii, de 10 lei, însă n-am auzit pe nimeni să se fi lăsat de fumat din această cauză.
Cu ochii-n 3,14
PRINTRE CARUSELE, VORBE GRELE ŞI ALTE PUBLICAŢII, EXCENTRICUL NORD PREGĂTEŞTE TERENUL PENTRU INTRAREA GERULUI ÎN ISTORIE
● Mergînd, recent, prin Orăşelul Copiilor din Bucureşti, am constatat cu stupoare că, în ciuda pustiului de acolo, printre carusele se construiesc două blocuri… (I. P.)
Ştiri nebăgate în seamă
● Management la feminin. La sfîrşitul acestei săptămîni va avea loc la Torino „Il Salone nazionale dell’imprenditoria femminile“; adică, într-o traducere explicativă, Salonul naţional al întreprinderilor patronate sau conduse de femei. Iniţiativa îi aparţine unei firme de comunicare, Valentina Communication, şi a fost premiată de preşedintele Giorgio Napolitano cu o medalie specială. Asta tocmai pentru că Italia stă prost la acest capitol. O statistică făcută pe firmele cotate la bursă (deci, ce
Numai un miracol le poate salva
Numai un miracol le poate salva
Praful e inamicul principal în oraşul Sevilla şi, în ciuda frunzărişului ceros din grădini şi parcuri, fiecare clădire luptă să-l ţină în afară. Însă praful pătrunde prin crăpăturile dintre garaj şi restul casei, cu fiecare deschidere, cît de mică, a feresterelor, printre zăbrele, printre ochii mijiţi din dispozitivele air-con. Chiar într-o cameră unde n-ai lăsat nici o fereastră deschisă, praful a intrat şi s-a depus, în secret, pe toate mobilele.
Jumătatea „mai mare”
Jumătatea „mai mare”
„Auzi, păpuşă...? vorbeşte tu la telefon, că maşina ţi-o plăteşte tac-tu’!“ – după care urmează un şir de înjurături, iar domnu’ taximetrist face cîteva manevre macho ca să-i demonstreze domnişoarei (de la celălalt volan) cum se conduce. Ca un bărbat. Căci, dacă ar fi după el, femeile ar trebui să stea la cratiţă, nu să umble brambura şi să încurce circulaţia.
Pandemia presei
Pandemia presei
În urmă cu ceva mai mult de două decenii, în România existau două ziare centrale, Scînteia şi România liberă. Primul îşi îndeplinea rolul de „organ central al PCR“, adică era o chintesenţă a propagandei oficiale, al doilea era căutat pentru paginile de Mică Publicitate, îngăduită de stăpînire cu condiţia unor severe restricţii de exprimare (de pildă, nu aveai voie să oferi o rochie de mireasă, ci doar „de ocazie“).
O reclamă fără prinţipuri şi fără logică
O reclamă fără prinţipuri şi fără logică
Spotul a stîrnit deja reacţii pe Internet – pro şi contra. Ba, mai mult, au apărut şi luări de poziţie oficiale: reclama inoculează ideea că tinerele fete trebuie să consume acest produs pentru a-şi putea finanţa operaţii estetice, mesajul transmis fiind acela că o femeie se defineşte exclusiv prin atributele sale fizice, susţin deputatul Cristina Pocora şi Agenţia pentru Egalitatea de Şanse – care au şi sesizat Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Avatarurile unui film
După debutul pe marile ecrane din luna decembrie, noua peliculă semnată de James Cameron, Avatar, a reuşit să strîngă peste un miliard de dolari din încasări (jumătate de miliard fuseseră investiţi în producţia lui) şi să se situeze neîncetat, săptămîni la rînd, pe locul 1 în box-office-ul american, şi nu numai.
Gospel în Giuleşti
Cum faci dreapta din Piaţa Giuleşti, dai peste o clădire cu un etaj, pe a cărei culoare galben-pai iese în evidenţă o cruce mare, maro. O cunoştinţă din zonă mi-a spus cîndva că vede duminical adunîndu-se acolo „nişte negri. Habar n-am ce este, cîteodată, cînd trec pe lîngă ea, se aud cîntece din alea de-ale lor, religioase, cum sînt prin filmele americane, deci poate să fie o biserică. Sau o fi vreun consulat african? Deşi, ce să caute un consulat prin zona asta?“.
Cultură și comerț
Pentru unii, cultura e ceva care se apropie de zona celor sfinte. Prin urmare, fundamentaliştii esteticului îi aplică şi ei celebrul îndemn „Daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu“. Cînd produc sau manipulează cultură, se ţin departe de orice ar face atingere cu domeniul comercialului: banul e ochiul dracului, iar noi ne ocupăm de lucruri pure şi înălţătoare, par a zice ei.
Sfîntă Mărie. La Sighet
Era evenimentul lunii călătoria la Sighet de Sfîntă Mărie acum 40 sau 30 de ani. Stăteam toate vacanţele la bunici, la confluenţa Marei cu Iza. Aceştia aveau casă nou făcută, împodobită cu flori, o mică grădiniţă de legume şi bineînţeles o livadă.
Demontarea sîrmei ghimpate
Demontarea sîrmei ghimpate
-„simbol” sau competiţie politică? -
Scena politică moldovenească continuă să fie întreţesută de discrepanţe de ordin politic, chiar şi după declinul comuniştilor. Sînt evidente ciocnirile dintre Alianţa pentru Integrare Europeană şi Partidul Comuniştilor din Moldova, înveninat şi profund frustrat de descompunerea ierarhiei de putere, în vîrful căreia se afla gruparea lui politică. Pe de altă parte, în interiorul Alianţei are loc o competiţie subtilă pentru monopol
Bucureştii lui Mihail Sebastian
Bucureştii lui Mihail Sebastian
Scriu într-o cameră în care a intrat Mihail Sebastian. „Odaia lui Pippidi (am trecut cîteva clipe pe la el, să-i duc nişte cărţi) e un fel de insulă în care mi-ar fi plăcut să trăiesc. O masă de lucru, o bibliotecă, singurătate, lumină, linişte.“ Data din jurnalul scriitorului este 17 noiembrie 1941. Dedicaţia de pe Accidentul, datată „Noemvrie 1941“, a fost scrisă tot atunci: „Domnului M. Pippidi, cu dubla părere de rău de a-l fi cunoscut aşa de tîrziu şi de a-
Dilema cea de toate zilele
Într-o lume normală, orice opţiune e precedată de un episod deliberativ. În lumea noastră însă, opţiunile sînt anterioare deliberării. Sînt opţiuni gata făcute, care nu apelează la realitate decît pentru a-şi găsi, la nesfîrşit, confirmarea. Aşa stînd lucrurile, nici nu se poate vorbi de opţiuni, ci de tropisme, de efectele dezordonate ale unei lumi tulburi, care s-a dezvăţat, în 45 de ani de dictatură comunistă, să cîntărească liber oamenii şi ideile. O lume în care opţiunile nu se bizuie pe de
Cu ochii-n 3,14
● În anii de cînd merg cu metroul, auzul meu a avut groaznic de suferit la anunţul care preceda staţia Piaţa Unirii: „Urmează staţia Piaţa Unirii, cu peronul pe partea stîngă. Corespondenţă cu magistrala 1 şi 3“. De curînd, cineva de la Metrorex a luat taurul de coarne şi a făcut cuvenita rectificare, „magistrala 1 şi 3“ fiind înlocuită de „magistralele 1 şi 3“. Deci se poate: gramatica şi subteranele au ajuns la o înţelegere. (D. S.)
● Iar am primit un înger pe e-mail. Imaginea lui era un pic
Ştiri nebăgate în seama
● Un an fără un ban. Mark Boyle este un tînăr britanic, proaspăt absolvent al unei facultăţi de ştiinţe economice. La începutul lui 2008 – tocmai cînd s-a anunţat şi criza economică – Boyle a anunţat că vrea să facă un experiment ieşit din comun: să trăiască vreme de-un an fără să cumpere nimic. „Motivul pentru care avem atîtea probleme e că nu ne dăm seama de urmările acţiunilor noastre. Dacă, de pildă, cumpărăm o roşie de la magazin, habar nu avem cît durează ca roşia să se coacă, cîtă muncă
Copiii statului, copiii noştri – interviu cu Ştefan DĂRĂBUŞ, directorul naţional pentru Hope and Homes for Children România
Hope and Homes for Children România este un ONG care militează pentru drepturile copilului, o organizaţie care dezvoltă servicii de protecţie a copilului şi închide instituţiile de tip clasic prin transferul copiilor în medii familiale.
Religia bio
Adepţii culturii bio
De unde vine cultura bio? Din dorinţa de a mînca mai sănătos, spunem şi noi în rînd cu susţinătorii şi practicanţii acesteia. Un „ceva“ greu de definit care a existat mereu, nu s-a inventat de curînd. Faptul că există o piaţă pentru aşa ceva este rezultatul presiunii consumatorilor asupra marilor lanţuri alimentare, care nu ar fi propus niciodată produse bio ca alternativă la hrana industrială. Este adevărat, scandaluri de genul „vacii nebune“, al puiului cu dioxină sau a l
Unde greşesc ei, unde greşim noi
Un cititor care accesează un site al unei anumite publicaţii îşi alege singur ştirile pe care doreşte să le citească. Preferinţele publicului (online) reies din numărul de accesări sau din numărul de comentarii. Evident, numărul de accesări oferă anumite indicii asupra popularităţii unui material, şi nu neapărat asupra calităţii lui. Dar nu despre calitate vorbim, ci despre ştirile externe din presa românească. Mai precis, vorbim despre modul în care, de multe ori, jurnaliştii de politică extern
O probă de strategie marca TVR
O probă de strategie marca TVRDacă eşti un om ocupat şi vrei să vezi o emisiune pe care ai pierdut-o, cît erai la serviciu, sau dacă te afli departe de România şi nu prinzi posturile româneşti, sau dacă, pur şi simplu, faci parte din categoria de tineri din ce în ce mai largă care preferă să vadă la calculator emisiunile TV, Televiziunea Română îţi oferă posibilitatea să urmăreşti înregistrări ale emisiunilor sale pe site-ul propriu. Are o secţiune, „Înregistrările săptămînii“, alimentată cu pro
Să oferim speranţă, cînd nu mai e nici una – Centrul de îngrijiri paleative „Sf. Nectarie”
Filmele hollywoodiene de tip Love Story ne-au oferit o variantă romanţată a momentului în care cei apropiaţi află vestea că o persoană dragă suferă de cancer în fază terminală. În lumea medicală, etapa din urmă a bolilor incurabile este însoţită de ceea ce se numeşte „îngrijiri paliative“: o noţiune foarte serioasă şi deloc sentimentală, iar pentru practica şi deprinderea ei sînt necesare cursuri speciale. Îngrijirile paliative încep din clipa în care medicii decid că pacientul nu mai răspunde p
Urbanismul
În al treilea număr al revistei, în seria ei nouă (seria veche a apărut între cele două războaie cu subtitlul „monitor al uniunei oraşelor din România“) care apare „sub îngrijirea Registrului Urbaniştilor din România“, arhitectul Şerban Popescu-Criveanu face o scurtă istorie a operaţiunilor arhitectonice care au dus la Bucureştiul de astăzi.
„Acum 550 de ani se recunoştea printr-un hrisov domnesc o primă mare operaţiune constructivă realizată în legătură cu viitorul oraş, facerea cetăţii Bucure
Recuperatorii de creiere
În străinătate se remarcă prin valoroase studii de cercetare. Burse de merit. Articole publicate în jurnale de prestigiu. Devin şefi de promoţie şi membri ai unor cunoscute societăţi ştiinţifice din lume. Îşi croiesc drum departe de casă, prin sine şi pentru sine, o viaţă mai bună, departe de lipsa de perspectivă din România. Unde abia sînt (re)cunoscuţi. Scoşi din cînd în cînd la înaintare, prin cîte un cadru festiv sau ca subiect electoral. Procentul studenţilor români din străinătate care vor
Termopane şi arteziene
Dacă se plimbă cineva prin centrul vechi al acestui oraş, întîlneşte la tot pasul semnele unei ignoranţe pretenţioase şi agresive. În loc să fie pus în valoare ce a mai rămas din fizionomia tradiţională a Bucureştilor, intervenţiile anapoda transformă după lipsa de gust a parveniţilor sau de-a dreptul distrug.
O asemenea inspecţie ar putea porni de la Biserica Doamnei, unde a început restaurarea de mult timp aşteptată. Numele profesorului Dan Mohanu, care conducea lucrările acum un an, era o c
Lumea lui Bill Clinton
Conferinţa anuală „Clinton Global Initiative“, organizată în New York, reuşeşte să adune sute de şefi de stat, magnaţi din mediul de afaceri, conducători ai unor organizaţii non-profit, personalităţi din lumea academică şi chiar staruri de la Hollywood, nu doar pentru a discuta despre problemele globale, ci şi pentru a acţiona în privinţa acestora. Peter Baker, corespondent la Casa Albă pentru cotidianul The New York Times, şi Susan Glasser, editor executiv al Foreign Policy, s-au întîlnit acolo
Ştiri nebăgate în seamă
● Disident arestat în China.
În febra sărbătorilor de iarnă, arestarea lui Liu Xiabo, scriitor şi activist chinez pentru drepturile omului, n-a preocupat prea multă lume în Occident. Vestea şocantă a început însă să facă valuri acum, la început de an. Liu Xiabo este autorul „Chartei 08“, un document în care se cere separarea puterilor în stat şi democratizarea Chinei. Petiţia online a obţinut 10.000 de semnături. În plus, Liu este acuzat şi pentru că a scris şi publicat, în reviste străine, ma
Sat european: Oancea, judeţul Galaţi – finanţare japoneză şi legislaţie „diabolică”
De sărbători, în faţa Primăriei din comuna Oancea, judeţul Galaţi, un Moş Crăciun de mărimea unui om îşi face datoria frenetic: dă din mînă şi urează Merry Christmas!… În curtea aceleiaşi Primării stau, de astă dată nemişcate, nişte utilaje încă fercheşe, pe care scrie: „Donaţie din partea poporului japonez“.
De la primarul Viorel Chiriloaie aflăm că într-unul din pîraiele locale, Ştefan cel Mare îşi spăla rufele. Descendenţa de la Ştefan este, de altfel, marcată printr-o troiţă (construită în 1
Un an greu şi pentru presă
Criza economică a afectat, aşa cum era de aşteptat, şi zona mass media, iar multe publicaţii au avut de suferit de pe urma ei, în anul 2009. Unele şi-au restrîns activitatea şi au făcut disponibilizări, altele s-au închis.
De exemplu, unele ziare centrale au renunţat să apară în anumite zile. Este cazul României libere, care anunţa în luna iunie că renunţă la ediţia de sîmbătă, ca urmare a scăderii vînzărilor de publicitate. La fel, în noiembrie, Ziua a renunţat să mai apară lunea în varianta t