Cu ochii-n 3,14
● Mergînd, recent, prin Orăşelul Copiilor din Bucureşti, am constatat cu stupoare că, în ciuda pustiului de acolo, printre carusele se construiesc două blocuri… (I. P.)
● Se pune la cale în Franţa o lege care va pedepsi cu amendă şi chiar închisoare scenele acelea intime de-acasă cînd soţii schimbă între ei nu pumni, nici palme (alea-s violenţă fizică), ci doar injurii, ameninţări cu bătaia, vorbe grele din repertoriul certurilor conjugale. Legea – acceptînd şi mărturiile celor din afara casei – va sancţiona „delictul de hărţuire morală în sfera privată“. Dar nu vor apărea oare noi turnători? „Dom’le comisar, l-am auzit cu urechile mele cînd i-a urlat «Mai lasă-mă dracului în pace!».“ Sau: „Am auzit-o, din baie, cînd l-a trimis la mă-sa!“. În sofisticăria lor, franţujii ăştia sînt uneori nişte mahalagii însetaţi de politeţe. (R. C.)
● Sub titlul de-o şchioapă „Şi alte publicaţii ne dau dreptate: revista Dilema veche, a lui Andrei Pleşu, dă de pămînt cu impostorul C.T. Popescu, care e «vulgar» şi «n-are talent literar»“, România Mare reproduce integral (fără acordul nimănui, fireşte) recenzia mea la volumul de publicistică al jurnalistului. Regret situaţia nu atît din considerente de copyright sau de jenă personală că-mi apare numele aici, ci pentru faptul că o simplă recenzie este interpretată de această manieră. (M. C.)
● Trei foarte tineri suedezi puşi pe amuzament au căzut de acord, la o bere, să facă un lucru trăsnit, relatează Der Spiegel: o afacere cu Coreea de Nord. Au intrat pe site-ul R.P.D. Coreene (da, există aşa ceva), au dat click pe „business“ şi au propus deschiderea unei linii de confecţii pentru blugi. Au fost invitaţi la Phenian şi au prezentat designul unor blugi negri (cei albaştri n-au fost acceptaţi, fiind consideraţi prea imperialişti). Din păcate pentru ei, afacerea n-a fost bine privită nici măcar în excentricul nord: presa a comentat negativ iniţiativa de a face bani „cu un regim care-şi tratează cetăţenii ca pe nişte sclavi“. Personal, i-aş sili pe teribiliştii răzgîiaţi să vadă, de dimineaţa pînă seara, documentare despre viaţa în comunism şi Gulag. (M. Ş.)
● În plină iarnă grea, organismul internaţional care se ocupă de schimbările climatice, IPCC, aflat sub egida ONU (şi care, în 2007, a luat Premiul Nobel pentru pace), a recunoscut că una dintre informaţiile pe care le-a prezentat drept certitudini ştiinţifice, anume că gheţarii din Himalaya se vor topi pînă în anul 2035, a fost falsă (preluată dintr-o revistă!?). Nu este singura informaţie dubioasă emisă de IPCC. Înlocuirea termenului de încălzire globală cu cel de schimbări climatice pregăteşte însă terenul pentru noile previziuni cu care unii climatologi îşi vor salva onoarea şi veniturile, previziuni conform cărora va veni o nouă glaciaţie. Să-i ajutăm. În revista Dilema veche se lansează în acest moment informaţia că, pînă în anul 2035, gheţarii de pe Himalaya îşi vor dubla suprafaţa. IPCC ne aude? Informaţia nu e valabilă decît pînă la vară. (A. M.)
● O mostră de delir mistic: „Satana, care vrea să-şi pregătească intrarea în istorie prin Anticrist, prin globalizare şi ecumenism, are două mîini cu care îşi pregăteşte terenul: Statele Unite şi Comunitatea Europeană. Sînt două mîini ale Satanei prin care încearcă ce? O nouă ordine mondială se instituie şi un nou guvern mondial“. Este vorba despre un fragment din discursul părintelui Amfilohie Brînzea de la mînăstirea Diaconeşti, în cadrul conferinţei „Taina fărădelegii în România“ (Bacău, 2004). Mai mult puteţi vedea şi auzi pe YouTube. „Cazul“ Tanacu devine brusc explicabil. (A. P.)
● Luni dimineaţă a deraiat un tren. Încă unul. O fătucă de la ştirile Antenei 3 îl întreba pe un oficial de la Ministerul Transporturilor despre cauzele acestui nou accident. Omul îi răspundea că s-a întocmit o comisie care va analiza… etc. Fătuca tot insista. Pînă l-a urmă i-a explicat oficialului bănuielile sale pentru care îl tot chestiona. Se întreba şi ea dacă, din cauza gerului năpraznic din acea zi, nu s-ar fi putut ca la şine să se fi produs vreo… dilataţie, care să ducă la deraierea vagoanelor. Cum iarna nu-i ca vara, nici dilataţia nu-i precum contracţia (la creier). (A. M.)
ÎN VIITORII 520 DE ANI,DIN RAŢIUNI FAMILIALE, FLACĂRA DE ZĂPADĂ
VA CĂDEA SUB ZERO
● Am văzut la metrou un afiş din partea Metrorex cu sloganul „Din cei 550 de ani ai Bucureştiului, 30 i-am petrecut împreună“. Cum eu stau în Drumul Taberei, unde n-au ajuns pînă acum, mi se pare o ameninţare că nu vor ajunge nici în viitorii 520 de ani. (M. Ş.)
● Într-un interviu din 1969, acordat revistei Time, Nabokov era întrebat dacă se mai simte american, după părăsirea Statelor Unite. „Sînt american, mă simt american şi acest sentiment îmi place. Trăiesc în Europa din raţiuni familiale, însă mă achit de impozitele federale ale Statelor Unite pentru fiecare centimă pe care o cîştig în America sau în străinătate.“ O dovadă în plus că Nabokov ştia, mai bine ca alţii, ce înseamnă, în esenţă, sentimentul american al fiinţei… (S. S.)
● Mi-a povestit cineva că a intrat într-un magazin să-şi cumpere un fular violet. Vînzătoarea: „Îmi pare rău, nu mai avem, că de cînd cu flacăra asta s-au vîndut în draci!“. (M. V.)
● Care va să zică, în Bucureşti există firme de deszăpezire care iau o grămadă de bani publici pentru activitatea lor. O parte din activitatea lor arată aşa: după ce ninge, trec utilajele cu „lama“ şi înghesuie grămezi de zăpadă la spatele maşinilor parcate pe străzi, lîngă bordură (căci unde, Doamne, iartă-mă, să parchezi?). După care, cetăţenii posesori ai respectivelor maşini ies cu lopeţile şi aruncă zăpada din grămezi în stradă. Ceea ce – mi-a spus un poliţist comunitar în timp ce eu însumi făceam acest lucru – se amendează. Tot poliţistul comunitar mi-a zis că zăpada trebe dată pe bordură sau pe trotuar. De unde proprietarii imobilelor trebuie, la rîndul lor, s-o cureţe, căci altminteri sînt amendaţi şi ei. Mă scuzaţi, aţi înţeles ceva? Eu nu. Mulţumesc pentru atenţie. (M. V.)
● Un taximetrist mi-a spus că înainte de alegeri, n-a murit nimeni de gripă porcină. Cum s-au ales netrebnicii, o sută de oameni s-au şi curăţat. N-am mai întrebat dacă rezultatul alegerilor a dat liber la viruşi sau dacă americanii, ruşii sau masonii au avut de-a face cu tragicele decese. Cert este că domnul respectiv avea o teorie şi despre podul de la Grozăveşti: va cădea cîndva în toiul nopţii. (S. G.)
● La Sevilla a nins după o jumătate de secol; la fel în Sicilia unde, de cîţiva ani, există ierni cu ninsori; la Miercurea Ciuc au fost în week-end 34,4 grade Celsius sub zero (foarte aproape de minima istorică), iar la Polul Sud se înregistrează, de la an la an, temperaturi tot mai scăzute. Este încălzirea globală alcătuită din tot mai multe îngheţări locale, sau cum!? (M. C.)
CEL MAI FRUMOS AGENT DE ANTICIPAŢIE SE AFLĂ ÎN ŢARA NOASTRĂ
● …şi ia mai terminaţi cu văicăreala! Presa străină ne vorbeşte şi de bine. The Guardian socoteşte golul lui Hagi din 1994, în meciul cu Argentina, cel mai frumos din istoria contraatacurilor în fotbal. (R. C.)
● Unul e britanic, îl cheamă Bear Grylls, este fost agent SAS şi, pe Discovery Channel, în emisiunea The Ultimate Survival, mănîncă şopîrle şi brotăcei vii (deşi nu e francez), suge măduvă din oasele proaspetelor cadavre de animale găsite prin pădure şi bea apă din stomacul cămilelor moarte. Celălalt e canadian, îl cheamă Les Stroud, se prezintă „expert în supravieţuire“ şi, pe Discovery World, în emisiunea The Survivorman, prăjeşte şobolani, mănîncă şerpi, gîndaci, seminţe găsite în excrementele animalelor şi bea apă storcînd balegă de elefanţi. Ce ziceţi, Bear Grylls îl mănîncă pe Les Stroud? (M. C.)
● Din ciclul „Dilemateca a avut, din nou, dreptate“: cu mult înaintea alegerilor prezidenţiale, cu mult înaintea dezbaterii dintre candidaţi, cu mult înainte ca Mircea Geoană să piardă şi cu mult înainte ca acesta să găsească o scuză invocînd vrăjitorii din spatele adversarilor, Dilemateca (nr. 40, septembrie 2009) a publicat o recenzie despre o carte intitulată Flacăra violetă. Care va să zică literatură de anticipaţie. (M. M.)
● Lee Cooper România se află în insolvenţă. Mă mir, doar vînd perechea de blugi de şase ori mai scump decît la New York. (M. C.)
● În vitrina unui anticariat, un volum de poezii (datate 1910-1940) cu titlul Ţara noastră. Numele autorului e mortal: Volbură Poiană Năsturaş. (D. S.)
