Normalitatea

După cum ştim, televiziunea nu e interesată de normalitatea acestei lumi, ci de tot ce iese în evidenţă într-un fel sau altul, de ce e ciudat, straniu, senzaţional, catastrofal. Presa în general funcţionează în acest fel, iar televiziunea este vîrful ei de lance. Ştirea bună nu e ştire – ne tot spun, cu cinism, cei care fac jocurile în presă.

Aşa stînd lucrurile, oamenii care apar şi sînt promovaţi la televizor respectă aceleaşi criterii. Trebuie să fie altfel decît ceilalţi, să aibă ceva în plus sau în minus, să epateze prin ceva. Şi aşa apare o întreagă galerie de ciudaţi guralivi, de fanfaroni, de personaje care sînt dispuse să-şi pună poalele-n cap în văzul lumii, de idioţi care fac paradă de idioţenia lor, de femei de consumaţie cu mai mult sau mai puţin ştaif şi tot aşa. Nu, la televizor nu este loc pentru oameni serioşi, care se ţin de treabă. Ce spectacol ar putea oferi ei? – se întreabă cei care ţin în mîini frîiele programelor televizuale. Mult mai interesanţi sînt piticii porno, femeia cu barbă sau omul cu cap de porc. Şi – dacă toate aceste specimene se mai şi încaieră – totul nu poate fi decît perfect!

Spectacolul e asigurat, iar bîlciul ciudaţilor prosperă.

Din fericire, pe lîngă această faună scoasă la mezat, se mai strecoară şi oameni valoroşi. Foarte buni, adevăraţi campioni în domeniul lor – deci tot vedete, dar de data aceasta vedete care au şi substanţă.

Există însă profesionişti talentaţi, care-şi fac treaba temeinic, dar care nu sînt aşa de cunoscuţi. Unii sînt la începutul carierei, alţii activează în domenii care nu au sclipiciul necesar pentru a crea vedete.

Am avut însă plăcuta surpriză să găsesc o emisiune care îi prezintă chiar pe aceşti oameni – talentaţi, dar mai puţini cunoscuţi. Din păcate, emisiunea e ascunsă în maldărul de programe de umplutură de la TVR Internaţional. Se numeşte Descoperă românii – dar trebuie mai întîi să o descoperi pe ea.

În fine, dincolo de acest neajuns, emisiunea oferă un spaţiu de două minute şi ceva în care nişte indivizi pasionaţi de munca pe care o fac vorbesc despre aceasta. Nu aţi auzit nimic, cu siguranţă, despre Mihai Popa, despre Cristian Răduţă sau despre Mihai Săndulescu, dar este o adevărată bucurie să-l asculţi pe paleontologul Mihai Popa vorbind despre fascinantele plante fosile, pe sculptorul Cristian Răduţă – despre cît de importante sînt obiectele acestei lumi sau pe stomatologul Mihai Săndulescu – despre arta implantului dentar.

Am văzut în această emisiune şi cîţiva artişti pe care-i ştiam – scriitorul Cosmin Manolache, muzicianul Cristi Ştefănescu alias „Electric Brother“, artistul plastic Bogdan Pelmuş, cîntăreaţa de jazz Marta Hristea – dar şi oameni de care nu am auzit, dar pe care i-am descoperit ca nişte persoane interesante.

Hai să-i ascultăm pe cîţiva.

Sculptorul Cristian Răduţă: „Cred în puterea obiectului de a transmite foarte mult, ca un Codex. Sculptura pentru mine e un mod de-a fi şi o sută de ani dacă ar fi să lucrez la un obiect aş lucra fără să obosesc. Sculptura e o bucată din mine şi în acelaşi timp e o bucată şi din lumea asta în care trăim.“

Stomatologul Mihai Săndulescu: „Pentru mine, stomatologia e o pasiune pentru că ea e o artă. Un caz, cu cît este mai dificil, e mai interesant şi-ţi oferă satisfacţii atunci cînd l-ai rezolvat corect şi obţii un rezultat frumos.“

Scriitorul Cosmin Manolache: „Îmi place să scriu, iar dorinţa aceasta de a scrie m-a şi făcut să iau decizia de a renunţa la o carieră militară. Am fost doi ani ofiţer de grăniceri. Să scriu înseamnă să fiu legat permanent de ceea ce se întîmplă în jurul meu şi să repovestesc lumea pe care o traversez. Îmi place să ascult oamenii şi am senzaţia că ascultînd lumea e un mod foarte frumos de a trăi.“

Cosmin Manolache a pus punctul pe i: oamenii aceştia trăiesc, pur şi simplu, frumos. Dacă emisiunea n-ar fi exilată la TVR Internaţional şi ar putea fi văzută şi în ţară, toţi aceşti oameni normali ar fi nişte bune exemple de urmat şi pentru alţi conaţionali ai noştri.