Societate

● Cică femeile din ţările dezvoltate preferă bărbaţii cu trăsături masculine mai puţin evidente. O figură masculină înseamnă nivel mare de testosteron, iar un nivel mare de testosteron înseamnă agresivitate. Adio bărbatului macho. Cum se numeşte tipul la modă acum? (M. M.) ● Am auzit la ştiri că, pe la diverse echipe, fotbaliştii încălţaţi cu ghete de culoare violetă au dat goluri. Dacă s-a ajuns la acest nivel de eficienţă, mă gîndesc că ar fi cazul să-mi cumpăr un pix mov… (M. V.)

● Arme nemţeşti pentru Grecia. Nici un stat membru al UE nu investeşte mai mult în armament decît Grecia. Şi nici o ţară nu-şi permite atît de puţin ca Elada, înglodată în datorii externe şi într-o recesiune profundă. 4% din PIB-ul grecesc e direcţionat spre bugetul Apărării. Majoritatea statelor UE cheltuie pentru Armată între 0,5%-1%. Şeful Guvernului, Giorgos Papandreou, a admis de-abia săptămîna trecută acest dezechilibru, pe cînd mii de medici se pregăteau să declanşeze greva, ca să obţină

● De curînd, într-o însorită zi de primăvară, mergeam pe DN1 şi ocoleam nenumăratele gropi apărute în ultimele luni ca urmare a combinaţiei dintre iarna grea şi asfaltul prost. Mi-a venit în minte o întrebare simplă: cu ce se ocupă oare cei de la administraţia drumurilor dacă nu astupă nici măcar gropile de pe DN1? Ştiu că Radu Berceanu a zis că a dat toţi banii la deszăpezire şi că nu mai are şi pentru reparaţii. OK, acceptăm că banii s-au terminat. Dar atunci ce mai au de făcut ministerul şi a

După flacăra violetă, România trece printr-o nouă isterie: salariile de lux. Sume la care ecranul mental al multor pensionari ar da eroare sînt aruncate pe bandă rulantă în mass-media.

Fie că vrei lîngă Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ sau în Fundaţie, centrul Iaşiului îţi oferă cu greu un moment de răgaz în zilele noastre. Într-un trafic de cele mai multe ori aglomerat şi cu tineri din ce în ce mai zgomotoşi, istoria acestei zone – mult pomenită prin toate ghidurile turistice – pare mai degrabă să se ascundă printre teii imenşi, de teama agitaţiei şi a trecerii nemiloase a timpului.

Nunc lacus turpis, varius sit amet hendrerit id, sollicitudin eget felis. Cras nec nisl non est tincidunt ultricies. Curabitur cursus dolor elit, non gravida quam. Nam id dui purus, non sollicitudin lorem.

● Conflictul limbilor. Guvernul de la Bratislava vrea un control mai strict în ceea ce priveşte cunoştinţele de limba slovacă ale elevilor aparţinînd minorităţii maghiare. Măsurile preconizate – printre care se numără suplimentarea orelor de limbă slovacă, o evaluare mai severă şi inspecţii mai numeroase – sînt o replică la cererea preşedintelui republicii Ungare László Sólyom ca elevii aparţinînd minorităţii maghiare din afara graniţelor să înveţe limba maternă.

● Un ziar ne propune, pentru a recupera adevăratele valori, „Mişcarea de rezistenţă“; o agenţie organizează „Cruciada culturii“. Scopul e nobil, dar oare cultura nu mai poate fi adusă în atenţie decît prin astfel de formule belicoase? Atunci să aşteptăm liniştiţi „invazia emoţiei impersonale“… (M. V.) ● În staţia de metrou Piaţa Victoriei au apărut, în locul celor vechi, nişte bănci albe, cu modele şerpuitoare şi negre. Contrastul e evident între paloarea comunistă a mozaicului prăfuit, şters şi

Scriam săptămîna trecută despre Cea mai fericită fată din lume, filmul lui Radu Jude în care ni se vorbeşte, printre altele, despre culisele realizării spoturilor publicitare şi despre cinismul celor care le fac („clientul“, reprezentantul produsului promovat, pe de o parte, şi echipa de filmare, pe de altă parte). Radu Jude cunoaşte foarte bine subiectul pentru că a regizat el însuşi destule spoturi publicitare.

În plin centru al Clujului, la intersecţia străzilor Napoca şi Universităţii cu Piaţa Unirii se înalţă o clădire maiestuoasă, intrată în memoria vizual-afectivă a localnicilor şi a turiştilor care parcurg „zona zero“ a oraşului. Construit între 1893-1894, după planurile arhitectului maghiar Pákei Lajos, edificiul se înscrie în programul arhitectural al perioadei dualismului austro-ungar, care a dat Clujului înfăţişarea sa actuală.

Din dialectica naturii umane: soldaţii chilieni trimişi în Haiti să-i ajute pe localnici după cutremurul din 12 ianuarie şi-au petrecut noaptea prăpădului de 8,8 din Pacific căutîndu-şi la telefoanele mobile rudele din ţara lor; puştimea din Noua Zeelandă a surfat încîntată pe valurile declanşate de seism şi propagate pînă la ţărmul lor.

Pe 2 martie, Slovacia s-a distins ca fiind singura ţară europeană care a decretat că imnul naţional va trebui, începînd din 1 aprilie, să răsune în şcoli, în fiecare luni, înainte de începutul orelor. Imnul va trebui de asemenea să răsune înainte de orice reuniune municipală în fiecare oraş şi sat. Chiar şi posturile de radio şi de televiziune publice vor avea obligaţia de a-l difuza în programele lor.

Conform datelor furnizate de Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAT), pentru perioada octombrie-decembrie 2009, clasamentul tirajelor din presa cotidiană centrală este condus de tabloidul Click, urmat de cotidianul Adevărul şi de tabloidul Libertatea.

Am împlinit un an de antreprenoriat online. Şi o spun sec, sine ira et studio, precum aş constata că afară nu e nici cald, nici frig. Pentru că exact asta simt după acest prim an, că nu a fost nici prea-prea, nici foarte-foarte. Dar cum m-am obişnuit cu linii trase gen bilanţ, fac unul succint în rîndurile de mai jos.

AVEŢI CUMVA HAINE DE BLANĂ SAU DE TELEMEA PENTRU A ILUSTRA SCRIEREA UNUI TEXT SIMPLU, CARE SĂ REZUME ÎN MOD BRUTAL INEFABILUL?   ● Auzită în librărie: „Aveţi cumva Anna Kournikova de Lev Tolstoi?“. (M. C.)   ● De 1 martie, printre tarabele cu mărţişoare de pe Kiseleff, se iţea, cam stingheră, o tarabă cu haine de blană. Ăsta e curat simbol. Dacă nu de primăvară, de amor, cu siguranţă. (S. G.)

● Fericirea în cifre. Guvernul de la Luxemburg caută indicatori pentru a măsura gradul de satisfacţie al populaţiei. În următoarele luni, în micul principat se vor întreprinde consultări care să cuprindă „ansamblul locuitorilor“. Însă pînă la această cercetare, autorităţile au însărcinat un grup de sociologi şi statisticieni cu identificarea zonelor-cheie ale acestui studiu.

Reprezentările grafice din secolul al XVIII-lea, anterioare demantelării cetăţii Bistriţei, relevă existenţa unui redutabil sistem de fortificaţie – şanţuri de apărare, ziduri, turnuri, porţi – şi a unui oraş cu o tramă stradală complexă (păstrată, în mare parte, pînă în zilele noastre), dominat de silueta impunătoare a bisericii evanghelice, veche de peste cinci secole, al cărei turn, impresionant prin înălţime şi eleganţă, este reprezentativ şi astăzi pentru peisajul citadin al Bistriţei.

Într-un metrou, la fiecare oprire într-o staţie, un individ cu palton negru şi fular alb apăsa pe butonul verde al uşilor din dreptul lui, apoi se dădea la o parte. Uşile se deschideau, dar nimeni nu intra sau cobora pe acolo.

Criză de medici în spitalele germane.  Un studiu recent realizat de Uniunea Spitalelor din Germania arată că anul trecut peste 5000 de posturi de medic nu au fost ocupate în urma concursurilor de angajare. E o cifră record care ar trebui să-i îngrijoreze pe responsabilii din Ministerul Sănătăţii.

Mersul cu autobuzul pe ger naşte într-un pasager nervos emisii verbale cu valoare de lege: „Dacă sînt două persoane grase şi îmbrăcate gros, nu se poate trece de ele.

Păcatele tehnologizării. Deşeurile electronice riscă să devină o problemă serioasă de sănătate în ţările cu economie emergentă. Conform unui studiu realizat de programul de mediu UNEP al Naţiunilor Unite, numeroase state în curs de dezvoltare nu au sau nu aplică proceduri corecte pentru reciclarea deşeurilor electronice.

De multe ori am impresia că rîndurile pe care le însăilez în acest colţ de pagină nu au absolut nici un efect şi că şi televiziunile se ghidează după principiul tutelar în România: cîinii latră, ursul merge. Sentimentul acesta al zădărniciei îmi este atenuat cînd citesc comentariile postate în coada articolelor mele, pe Internet, şi unde văd că şi alţi oameni gîndesc ca mine.

Există în Vîlcea o comună, Băbeni, formată din două sate – Băbeni şi Ungureni. Ungurenii, după cum o arată numele, sînt urmaşii cîtorva familii de ciobani de peste munţi, instalaţi aici în secolul al XVII-lea, cînd politica de catolicizare forţată dusă sub Maria Tereza de Imperiul Habsburgic a determinat plecarea în pribegie a unor grupuri importante de români transilvăneni.

Cultura politică modernă îşi are rădăcinile în regiunile în care oamenii au avut curajul să gîndească altfel decît li se impunea, cu preţul de a fi excomunicaţi din Biserică şi declaraţi eretici. Nu este întîmplător că în nordul Italiei, în secolele al XI-lea şi al XII-lea, acolo unde ereziile dualiste (chatare) au avut cel mai mare impact social şi politic, s-a dezvoltat şi o cultură politică (Liga lombardă) bazată pe participare comunitară, şi nu pe dominaţia militară, între oraşele lombarde.