Eucharistie şi pomană – despre cîteva tipuri de transfer între sacru şi profan

Radu DRĂGAN
Publicat în Dilema Veche nr. 320 din 1 - 7 aprilie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă despre sacrificiu şi dar avem cîteva texte fondatoare (datorate în principal lui Mauss şi şcolii sale de la începutul secolului trecut) şi o întreagă literatură antropologică, în mare parte datoare acestora, subzistă încă o problemă neelucidată în antropologia religioasă: este vorba de transferul constituit de pomana pentru morţi.

Ideea centrală a studiului lui Mauss despre sacrificiu (el preluînd aici o idee mai veche a lui Herz) era că, pentru ca transferul să aibă loc, obiectul sacrificiului trebuie distrus (cel mai adesea prin foc). Or, chiar dacă admitem că pomana pentru morţi este consumată de către cei cărora le este oferită – fie că este vorba de bani, haine, mîncare sau băutură – şi distrugerea este echivalentul consumului prin foc, nu se poate constata o echivalenţă absolută a celor două; de altfel, cu ocazia sacrificiului, preoţii, adesea şi sacrifiantul, consumau o parte din ofrandă, fără ca aceasta să fie interpretat ca un substitut al sacrificiului propriu-zis. Distrugerea (adesea prin combustie) ofrandei făcea ca ea să se substituie sacrifiantului în contactul lui cu divinul, căci altfel acesta ar fi el însuşi distrus.

Or, distrugerea ofrandei nu este caracteristică în ritualul pomenii pentru morţi. Transferul se efectuează aici într-un mod mult mai direct; am spune că, pe scurt, prin mijlocirea celor prezenţi în ritual – cel care face pomana şi cel care o primeşte – morţii înşişi sînt hrăniţi, dezalteraţi şi menţinuţi, ca să zicem aşa, într-o „stare secundă“ paradoxală.

Totuşi, putem admite că, într-un fel diferit de sacrificiul clasic, dar înrudită cu el, pomana pentru morţi are acelaşi scop general: reînnoirea contactului între cele două lumi, a celor vii şi a celor morţi, prin mijlocirea a ceva ce va fi consumat în timpul ritualului. Opinia comună admite ideea că morţii consumă (într-un fel care nu este niciodată explicit, ci doar subînţeles) victualiile care le sînt transferate prin ritual. Nu este nevoie s-o mai subliniem, formele pe care le îmbracă ritualul de transfer sînt nenumărate; se amestecă aici tradiţii extrem de diverse, influenţe rareori recunoscute (şi dificil recognoscibile pentru istoric), variaţii datorate cadrului cultural, social şi istoric specific. Totuşi, cred că le putem clasifica în cîteva mari tipuri:

1) Morţii înşişi vin, la anumite date, sau în intervale precise de timp (perioada deschiderii mundus-ului roman, perioada celor 40 de zile în lumea bizantină, sărbătorile morţilor în multe societăţi tradiţionale), să îşi ia hrana şi băutura de care au nevoie, pregătite de cei vii în anumite locuri: pragul uşii, al ferestrei, mijlocul curţii etc. Morţii (sau sufletele) mănîncă şi beau ceea ce le-a fost cu grijă oferit, şi cîteodată se răzbună dacă ritualul nu a fost îndeplinit cum se cuvine.

2) Ofranda le este transmisă morţilor cu ajutorul unui vehicul oarecare fără ca aceste două clase să interacţioneze direct: este cazul unor rituri complexe ca slobozirea apei în unele regiuni din Oltenia (dar care au un corespondent în anumite practici indiene, şi să ne amintim ritualul celtic al trimiterii morţilor pe apă), cojile de ouă aruncate pe apă pentru Rohmani în ziua de Paşti. În ambele cazuri vehiculul este o apă curgătoare, iar ideea subiacentă este aceea că cele două lumi sînt separate de o distanţă considerabilă, dar nu de neatins. În aceeaşi categorie putem încadra tipurile de călătorii iniţiatice în care anumiţi „specialişti ai sacrului“, ca să reluăm o expresie a lui Eliade, efectuează călătoria primejdioasă şi plină de „încercări grele“ spre lumea de dincolo.

3) Se transferă în mod direct morţilor hrana şi băutura de care au nevoie; este cazul praznicelor la morminte (moştenite, iarăşi, de la romani), tip de transfer căruia îi putem asocia obiceiul de a practica orificii în sicriu şi morminte, care nu este totuşi asociat doar hrănirii morţilor.

4) În fine, transferul indirect care ne va preocupa aici, în care hrana şi băutura transmise morţilor sînt îngurgitate de cei vii în ritualul pomenii şi al praznicului. De obicei, aceştia trebuie să fie străini, dar practica admite din ce în ce mai mult ca familia morţilor să nu facă excepţie.

Se poate constata că, dacă în primele două tipuri distanţa între cele două lumi este un element indisociabil al ritului (morţii vin din lumea cealaltă pentru a-şi primi ofranda, cei vii trebuie să efectueze o călătorie pentru a ajunge în lumea de dincolo, ofranda este trimisă pe o apă curgătoare), în ultimele două tipuri această distanţă este abolită: se împarte hrană şi băutură pe mormînt, ceea ce implică o prezenţă nemijlocită a morţilor acolo unde le este îngropat trupul, deşi se admite în acelaşi timp natura nemuritoare a sufletului (veche contradicţie de care nici un sistem religios care implică conservarea trupurilor nu a putut scăpa), în fine, transferul direct între cei vii implică ideea de substituţie între vii şi morţi, care este de departe cea mai complexă şi paradoxală.

Dacă ne referim acum doar la ritul bizantin, este greu de evitat paralela între praznicul pentru morţi şi Eucharistie. În amîndouă, elementele esenţiale sînt pîinea (în Eucharistie) sau coliva (în praznic) şi vinul, sfinţite prin liturghie în primul caz, prin slujbă pentru morţi în al doilea. În ambele cazuri, totul trebuie consumat în incinta sacră a lăcaşului religios, resturile trebuie păstrate în tabernacol şi consumate de preot sau date de pomană. Intervine aici noţiunea de puritate: păstrarea într-un loc pur, consumul de către cei puri (preot, oameni sărmani, copii).

În Eucharistie, pîinea şi vinul sînt trupul şi sîngele lui Christos, tot aşa cum coliva simbolizează trupul morţilor şi legănarea ei la sfîrşitul ceremoniei – legătura indisociabilă între vii şi morţi. Dacă putem face aici o paralelă cu credinţe şi practici rituale din alte arii culturale, ca uciderea şi îmbucătăţirea unui zeu sau fiinţe divine, gest primordial care fondează simbolic lumea, sau canibalismul ritual care permite celor care îl practică să conserve şi perpetueze, prin ingurgitare, forţa vitală a victimei, sensul ritului în cazurile care ne preocupă e sensibil schimbat. În Eucharistie, prezenţa divină în pîinea şi vinul consacrate este nemijlocită, deşi ele continuă să rămînă, cu un limbaj moştenit de scolastici de la Aristotel, specii ale lumii profane (e principiul transsubstanţierii), şi această prezenţă e experimentată ca un mister indicibil. Christos este astfel nemijlocit prezent şi jertfa sa reînnoită periodic prin mijlocirea ritului. Credincioşii consumă pîinea şi vinul şi împărtăşesc astfel într-un fel misterios, dar nemijlocit, natura divină a victualiilor. Transferul se efectuează, ca în sacrificiul de pe Golgotha, dinspre divin spre profan.

În praznic, coliva simbolizează trupul mortului, tot aşa cum pîinea este trupul lui Christos; dar aici avem de-a face cu un transfer în sens invers: prin consumarea de către cei vii a colivei şi a vinului, cel mort e cel care e hrănit şi dezalterat. Dacă legătura între grîul încolţit şi resurecţie era deja stabilită în liturghia osiriană în vechiul Egipt (referinţe clare se găsesc deja în Cartea Morţilor egipteni), ea a fost fără îndoială preluată de vechii evrei şi a trecut astfel în Noul Testament (Ioan 12, 24 si 1 Corinteni 15, 36). Legătura între grîul consumat sub formă de fiertură îndulcită şi resurecţie era fără îndoială comună întregii arii mediteraneene: la vechii greci, fiertura de grîu îndulcit era deja utilizată în Anthesteria, festival anual de primăvară în cinstea lui Dionysos, care celebra renaşterea zeului, dar şi revenirea morţilor, şi se făceau cu această ocazie libaţii pentru morţi la morminte; astfel, legătura cu ritualul bizantin nu este greu de stabilit.

Totuşi, periodicitatea ceremoniei ar trebui să ne clarifice măcar în parte sensul ritului: el este practicat la 3 şi 40 de zile, şi apoi anual; or, aceste momente marchează despărţirea sufletului de trup şi apoi de lume (deşi semnificaţia simbolică a celor 40 de zile e destul de obscură, căci nici simbolismul numeric, nici o oarecare corespondenţă fiziologică nu ne permit să-i găsim o explicaţie convingătoare). Astfel, consumul ritual prin care se transferă morţilor hrana şi băutura ar trebui să fie un ritual de separare; dar lucrurile sînt departe de a fi atît de simple.

Dacă se poate imputa ceva teoriilor riturilor de trecere este de a încerca cu orice preţ sistematizarea raţională a riturilor şi credinţelor religioase. Fără să fie nici incoerente, nici ilogice, ele sînt construite ca o încrengătură complexă de semnificaţii, cel mai adesea aparent contradictorii. Astfel, coliva este în acelaşi timp trupul mortului, dar este consumată pentru a fi transferată lui ca hrană; praznicul este celebrat în momentele de despărţire a sufletului de lume, dar este în acelaşi timp o celebrare mereu reînnoită a solidarităţii şi a comuniunii între vii şi morţi.

Tot ce putem spune este că între cele două clase se stabilesc relaţii complexe imaginate pe principiul schimbului: cei vii se hrănesc simbolic cu trupul mortului, ca în Eucharistie (dar fără simbolismul complex al schimbului cu divinitatea tutelară), transmiţînd în acelaşi timp celui plecat în lumea de dincolo hrana de care are nevoie. Ideea că morţii beau şi mănîncă există deja la orfici, dar ea era departe de a semnifica o oarecare naivă speranţă de a se îmbuiba în lumea de dincolo a celor care nu o putuseră face pe săturate în lumea de aici (deşi deja Platon, care şi-a bătut joc de aceste credinţe, părea să fi împărtăşit această convingere). Schematic vorbind, dacă morţilor le este foame şi sete, este pentru că lumea de aici trebuie să fie fertilă şi să dispună de apă în abundenţă. Se trimite morţilor ceea ce au nevoie nu pentru că s-ar imagina că sufletele beau şi mănîncă, ci pentru ca abundenţa în lumea de dincolo să garanteze prosperitatea lumii de aici. Cele două lumi sînt complementare, transferul se face mereu în cele două sensuri. Cu alte cuvinte, ele îşi asigură reciproc subzistenţa. Dacă, într-un fel misterios, morţii continuă să trăiască, este pentru că cei vii se îngrijesc de asta. Dar, ceea ce este şi mai paradoxal încă, lumea de dincolo este cea care face posibilă existenţa celor vii, transferul nu este niciodată cu sens unic. Acest mecanism complex constituie unicitatea ritului, dar el dă seama de o concepţie despre lume ca un întreg în care părţile nu pot exista una fără cealaltă, şi pe care lumea modernă, mai maniheistă şi fără îndoială mai simplistă, pare s-o fi pierdut.

implant dentar 11 jpg
De ce să apelezi la implant dentar Megagen?
Dinții reprezintă o parte foarte importantă a corpului uman. Cu ajutorul acestora se produce masticația.
damian jpg
„În artă, nu ești niciodată singur” – Adrian Damian, omul din spatele SynergyX, instalația interactivă care va surprinde zecile de mii de vizitatori de la RDW 2024
Mărturisește că fuge de definiții și se ferește de etichetări. Totuşi, putem spune despre scenograful Adrian Damian că este unul dintre cei mai talentați artiști din generația lui și că superputerea lui este să transforme spațiile în personaje.
eveniment2 jpg
Sadeck Waff a semnat momentul surpriză din cadrul evenimentului IQOS Together X
Evenimentul aniversar a celebrat spiritul IQOS printr-un festival al simțurilor dedicat comunității. Toate simțurile au fost activate într-o simfonie de mișcări și culori al cărei punct culminant a fost invitatul special al evenimentului.
igiena jpg
Lucruri pe care nu le știai despre istoria igienei și a îngrijirii personale
În multe culturi tradiționale ale lumii, femeile necăsătorite trebuiau să acorde mai multă atenție aspectului și igienei corporale, decât altele.
featured image (4) jpg
Cine a fost Loki în mitologia nordică?
Loki este unul dintre cei mai cunoscuți zei din mitologia nordică. Este considerat un zeu al focului și al magiei și poate lua diverse forme, atât umane cât și animale.
Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.

Adevarul.ro

image
Pățania unui turist român în Istanbul. Cât a plătit pentru kebabul consumat în Marele Bazar
Un turist român a avut parte de o surpriză uriașă după ce a cerut nota de plată pentru un kebab cumpărat în Marele Bazar din Istanbul. Și-a împărtășit mai apoi experiența pe o pagină de Facebook dedicată turismului din Turcia.
image
Un nou blocaj pe piața legumelor. „Avem solarii pline de tomate care vor rămâne nerecoltate”. Cât a scăzut prețul
Legumicultorii se confruntă cu un nou blocaj pe piață, prețul tomatelor scăzând atât de mult încât nu-și mai acoperă nici cheltuielile cu recoltarea, spun aceștia. Nici la acest preț însă nu mai reușesc să vândă.
image
Secretul refacerii virginității. Rețeta unei contese medievale care a făcut furori în secolul al XVI-lea
Plantele medicinale, soluțiile de înfrumusețare și alchimia au fost pasiunile mai multor contese și regine din Europa secolului al XV-lea. Unele au rămas în istorie pentru „rețetele” controversate de întinerire și chiar de „restaurare” a virginității.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.