Relaţia religie-ştiinţă: poziţii de putere

Publicat în Dilema Veche nr. 321 din 8-14 aprilie 2010
Relaţia religie ştiinţă: poziţii de putere jpeg

Spre mijlocul secolului XX, Agatha Christie încă mai face să apară, în cărţile ei, femei de treabă gata să creadă în mirabilia ştiinţifice aflate din jurnalul de duminică, printre care capacitatea savanţilor de a transforma un om în broască injectîndu-i în glande substanţe potrivite. Desigur, doar credulii acordau ştiinţei aptitudinea de a produce „supranatural natural“, în acelaşi timp miraculos şi perfect explicabil tehnic. Însă credul sau nu, omul modern e înclinat să acorde ştiinţei o putere de a explica lumea mult superioară, dacă nu cumva excluzivă faţă de cea oferită de religie. Adevărata cunoaştere, obiectivă, universală e furnizată de ştiinţă. Religia ţine de convingere privată, de poziţii subiective, eventual iraţionale. Acolo unde cele două tipuri de înţelegere se confruntă, cea religioasă e îndeobşte dată la o parte, fiind socotită chestiune de credinţă, în vreme ce se consideră că ştiinţa oferă cunoaştere veritabilă. Credinţa ar fi, în cel mai bun caz, o formă de cunoaştere slabă.

În mentalitatea comună, unul dintre evenimentele fondatoare ale modernităţii rămîne opoziţia între religie şi ştiinţă, din care cea din urmă iese învingătoare, învinsa trebuind să se mulţumească cu un loc respectabil, dar tolerat în noua ordine a lucrurilor. Religia poate oferi desigur criterii morale, sens de viaţă, ideal, dar nu cunoaştere. Aşadar opoziţie, conflict sau ceea ce istoricii ştiinţei au numit „metafora militară“. E o metaforă care, spun ei, are încă destulă trecere, nu numai la publicul care consumă ştiinţă popularizată, teorii schematizate pînă la deformare, înfăţişate în şcoală şi în mass-media ca nişte adevăruri indiscutabile, ci chiar în anumite medii academice. Aici „prezentismul“ (judecarea ideilor ştiinţifice ale trecutului doar din unghiul stării prezente a cunoaşterii ştiinţifice) şi „internalismul“ (concepţie care exclude din dezvoltarea ideilor ştiinţifice orice factori externi, socio-culturali) se aliază cu „teoria conflictului“ pentru a o impune pe cea din urmă.

Teza conflictului

În schimb, de cîteva decenii, teza conflictului a fost pusă în chestiune de cercetătorii relaţiei ştiinţă-religie, fie ei istorici sau epistemologi, preschimbîndu-se din orizont explicativ în obiect de studiu, alături de alte tipuri de raport. Istoricul Colin Russel declară că „teoria conflictului este o dramă excelentă, dar o sărăcire a istoriei. Şi devine credibilă doar prin credinţa apriorică în inevitabilitatea conflictului.“ Nu opoziţia între logica religiei şi logica ştiinţei, ci împrejurări socio-culturale ar îndreptăţi teza conflictului. Ea a căpătat o expresie acută în momentele cînd Biserica, mai ales cea romano-catolică, a pretins să controleze activitatea ştiinţifică, să-i judece validitatea şi dreptul la expresie sau atunci cînd cercetătorii s-au simţit, pe drept sau nu, ameninţaţi de instituţia eclezială.
Ar fi vorba, aşadar, de un conflict între principiul modern al autonomiei şi o instituţie care, în premodernitate, are în mod firesc un rol înglobant pentru toate activităţile intelectuale, care, în prima modernitate, încearcă să-şi păstreze un drept de supraveghere asupra cunoaşterii şi devine apoi din ce în ce mai reticentă în raport cu modernitatea, căreia ştiinţa îi slujeşte drept stindard al emancipării. Totuşi, aceiaşi cercetători nu se pot împiedica să observe ce mult prinde la public teza conflictului – poate tocmai fiindcă e dramatică, fiindcă e simplă şi odihnitoare pentru raţiune, şi, în cele din urmă, fiindcă fără a avea dreptate totală, are totuşi destulă pertinenţă.

Francis Bacon şi Galilei vedeau în Scriptură şi în Natură cele două mari cărţi unde se oglindeşte înţelepciunea divină, vorbeau despre sprijinul pe care Noua Ştiinţă îl poate aduce înţelegerii Scripturii şi religiei. Aparent, ne-am afla în condiţii de dialog. Dar interlocutorii nu erau pregătiţi pentru dialog. Pe de o parte, concepţia Bisericii oficiale privind raţionalitatea, autoritatea şi modelul cosmosului era încă de tip scolastic, deşi trebuie spus că interlocutorii ecleziastici ai lui Galilei par să fi înţeles mai bine decît florentinul „astronom şi filozof“ ce tip de adevăr poate oferi metoda lui experimentală şi ce statut de ipoteză, de simplu model care „salvează fenomenele“ are sistemul heliocentric copernican. Pe de altă parte, Noua Ştiinţă va orienta gîndirea spre o meditaţie concentrată asupra atotputerii lui Dumnezeu aşa cum e întipărită în opera lui, în natură. Nominalismul făcuse deja o separare netă, greu de trecut pentru raţiune, între creatură şi Creator. Noua Ştiinţă va contribui la adîncirea ei, de vreme ce va impune treptat un model omogen şi cantitativ al lumii.

Pentru creştinismul răsăritean şi pentru cel occidental medieval, cosmosul oglindeşte, calitativ, principiile cu care lucrează înţelepciunea divină, însă el e doar un mediu simbolic, un teren secund de contemplare, un suport pentru cunoaşterea participativă la misterul divin. Pe cel din urmă cade accentul cunoaşterii. În schimb, pe linia deschisă de Noua Ştiinţă, Natura devine singurul teren de cunoaştere – indirectă, dar raţională şi legitimă – a lui Dumnezeu, pe cînd comerţul direct cu transcendenţa e lăsat în seama credinţei (mai mult sau mai puţin raţionale) şi a eticii.

Cele două atitudini pot fi caracterizate prin analogie cu metafora peşterii din Republica lui Platon: acolo ochiul neînvăţat cu lumina adevărului se exersează întîi privindu-i imaginile oglindite în ochiuri de apă, pentru a putea înfrunta în cele din urmă strălucirea transcendentă a Ideilor. Începînd cu Noua Ştiinţă pare să se fi implantat treptat în mentalul modern convingerea că de studiat sînt doar imaginile sensibile, reflexele din ochiurile de apă, că la ele e potrivit să se rezume cunoaşterea obiectivă a realului şi chiar a transcendenţei. În secolele XVII-XVIII, cîştigă teren concepţia potrivit căreia însăşi credinţa trebuie aşezată pe o certitudine de tip ştiinţific, cu ajutorul unei argumentaţii preluate din filozofia şi din ştiinţele naturale. Dar divinul despre care vorbeau teologia naturală şi deismul era un absolut „natural“, un absolut acut relativ, dat fiind că era definit în raport cu opera lui şi cu raţionalitatea umană, cărora le datora în exclusivitate prestigiul. Era o transcendenţă incapabilă de sens, paradox şi mister, incapabilă să asume contradicţiile realului şi să le transfigureze dincolo de mecanica lumii. Potrivit lui Michael Buckley (At the Origins of Modern Atheism, Yale University Press, 1990) tocmai această concepţie ar fi condus la ateism.

Termeni de putere

Reprezentanţii Noii Ştiinţe erau oameni credincioşi, responsabili faţă de credinţa lor, lucrînd în orizontul ei. Descartes, Newton, Leibniz construiesc un model al universului adînc întemeiat în ipoteza Dumnezeu. Dar în durata lungă a modernităţii, modelul religios al universului şi noul lui model ştiinţific – calitativ omogen, supus aceloraşi legi pe toată întinderea lui, matematizat în sens cantitativ –, aceste două modele au fost slab articulate, slab situate în diferenţa lor reciproc îmbogăţitoare. Ceea ce a prevalat a fost concurenţa între ele. Interesat de cum e alcătuită şi cum funcţionează lumea fizică ori socială, modelul ştiinţific are din ce în ce mai multă acurateţe în studiul mecanismului lumii, din ce în ce puţină capacitate de a simboliza transcendentul.

Inculcat în mentalul comun drept adevărata realitate a lucrurilor, el ajunge să „dezvrăjească lumea“, să elimine tematica simbolismului anagogic al cosmosului. La sfîrşitul secolului al XVIII-lea, relaţia între ştiinţă şi religie se va pune în termeni de putere. Dacă „arborele ştiinţei“ consacrat de Enciclopedie acorda loc tuturor formelor de cunoaştere, bazate pe facultăţile omului (raţiune, memorie, imaginaţie), laicizarea adevărului luase totuşi avînt, iar omul de ştiinţă a fost unul dintre eroii acestei mutaţii. Epoca Luminilor vede în filozof şi în omul de ştiinţă fiinţe superioare, străine de pasiunile, erorile, credinţele care îmbrobodesc ochii omului comun. Capabili să descopere legile după care funcţionează realul, ei îşi asumă rolurile de sacerdot şi de profet: îşi eliberează semenii de ignoranţă şi conştiinţa de tutela Bisericii, construiesc cunoaşterea adevărată şi viitorul măreţ al umanităţii.

Tot în categoria „poziţii de putere“ e de amintit un episod mai recent. În 1951, Papa Pius XII invoca, într-un discurs, teoria Big Bang drept argument pentru confirmarea doctrinei creştine a creaţiei. Părintele Georges Lemaître, cosmolog, autor al teoriei atomului primar, a pledat pentru necesara distanţă între teoriile ştiinţifice şi doctrina creştină, care au moduri diferite de constituire şi verificabilitate. Intervenţia lui a împiedicat discursul catolic oficial să alunece spre o confuzie între logica ştiinţifică – acum puternică, creditată ca dispensînd certitudine – şi logica religioasă, aflată în defensivă, căutîndu-şi aliaţi şi confirmări la „stăpînii moderni de adevăr“.

Ştiinţa religiilor

Un alt caz de poziţie de putere priveşte ştiinţa religiilor, constituită în a doua parte a pozitivistului secol XIX şi la începutul secolului XX. Pe lîngă admirabilul efort de sistematizare a materialului religios, teoriile ei de început – „maladia limbajului“ a lui Max Müller, animismul lui E.B. Taylor, religia ca fapt social total a lui Émile Durkheim – situau religia într-un orizont naturalist pentru a-i explica, autoritar, originea şi, desigur, evoluţia. Religia s-ar fi născut din frică faţă de fenomenele cosmice, din deificarea lor infantilă, din nevoia de coeziune socială, dacă nu cumva din supunerea credulă faţă de invenţiile preoţilor. Religia era pusă astfel într-un orizont explicativ care îi refuza pur şi simplu specificitatea. În anii ’80 ai secolului trecut, L. Kolakowski încă mai crede necesar să denunţe abordările care pornesc de la ideea că semnificaţiile date de credincioşi religiei lor nu fac altceva decît să disimuleze „adevăratul“ sens (neapărat mundan), pe care fidelii îl ignoră şi pe care doar cercetătorul e în stare să-l pătrundă. „A pretinde că ceea ce se poate descoperi îndărătul credinţelor religioase – utilitatea lor indiscutabilă în diverse zone laice ale vieţii – ar alcătui semnificaţia lor autentică, această pretenţie e arbitrară“ – spune Kolakowski, „nu e empirică“, ţine de ideologie, nu de ştiinţă.

Ştiinţele religiei au părăsit desigur proiectul de a deconstrui concepţiile religioase asupra realului şi de a le reconstrui într-un orizont explicativ de raţionalitate strict laică. Mai mult, de la mijlocul secolului XX, ele au ajutat să se formeze în mentalul public convingerea, sau măcar disponibilitatea de a considera că există o raţionalitate specifică religiei şi faptului religios, că tipul de cunoaştere ştiinţifică şi tipul de cunoaştere religioasă îşi au ambele legitimitatea lor.

Textul face parte din expunerea „Relaţia religie-ştiinţă: poziţii de putere, poziţii de dialog“, susţinută în cadrul Întîlnirilor culturale de la Facultatea de Matematică din Bucureşti. Partea a doua va apărea în numărul viitor.

implant dentar 11 jpg
De ce să apelezi la implant dentar Megagen?
Dinții reprezintă o parte foarte importantă a corpului uman. Cu ajutorul acestora se produce masticația.
damian jpg
„În artă, nu ești niciodată singur” – Adrian Damian, omul din spatele SynergyX, instalația interactivă care va surprinde zecile de mii de vizitatori de la RDW 2024
Mărturisește că fuge de definiții și se ferește de etichetări. Totuşi, putem spune despre scenograful Adrian Damian că este unul dintre cei mai talentați artiști din generația lui și că superputerea lui este să transforme spațiile în personaje.
eveniment2 jpg
Sadeck Waff a semnat momentul surpriză din cadrul evenimentului IQOS Together X
Evenimentul aniversar a celebrat spiritul IQOS printr-un festival al simțurilor dedicat comunității. Toate simțurile au fost activate într-o simfonie de mișcări și culori al cărei punct culminant a fost invitatul special al evenimentului.
igiena jpg
Lucruri pe care nu le știai despre istoria igienei și a îngrijirii personale
În multe culturi tradiționale ale lumii, femeile necăsătorite trebuiau să acorde mai multă atenție aspectului și igienei corporale, decât altele.
featured image (4) jpg
Cine a fost Loki în mitologia nordică?
Loki este unul dintre cei mai cunoscuți zei din mitologia nordică. Este considerat un zeu al focului și al magiei și poate lua diverse forme, atât umane cât și animale.
Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.

Adevarul.ro

image
Serbia pune Euro 2024 pe jar: amenințare cu retragere după un scandal exploziv
Turneul final din Germania poate intra în istorie din motive nedorite.
image
Cum au terorizat șapte indivizi o femeie timp de doi ani, ca să le cedeze un teren
Joi dimineaţă, la şase adrese din Ploieşti au avut loc descinderi ale mascaţilor, care au condus la sediul poliţiei, pentru audieri, şapte indivizi care, vreme de doi ani, au făcut presiuni asupra unei femei, cu scopul de a intra în posesia terenului acesteia.
image
Copil cu sindrom Down, exclus de la serbarea de final de an. „Singurul necostumat a fost Vladimir”. Replica educatoarelor
Este anchetă la o grădiniță din Gorj după ce mama unui copil cu sindrom Down a scris pe Facebook că fiul ei a fost discriminat la serbarea de final de an.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: