Incultura vestimentară bate chemarea Armatei Roşii

Publicat în Dilema Veche nr. 318 din 18-24 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pentru fiecare subiect minor, presa vibrează la unison. Dacă Sică sau Mitică scapă o declaraţie ciudată, amuzantă sau stupidă, care în nici o altă ţară din lume n-ar fi nici măcar subiect de ştire seacă, la noi devine temă de dezbatere. Banale proceduri parlamentare, activitatea curentă a organelor de anchetă, normale diferenţe de opinie în cadrul unui partid – la toate acestea redacţiile rezonează monocord, disecînd „subiectul“, psihanalizînd personajele, scriind capitole întregi la o teorie a conspiraţiei care a depăşit de mult limitele paranoiei. Fenomenul merge atît de departe încît posturi concurente nu numai că au aceeaşi temă şi aceiaşi invitaţi, dar afişează pe burtieră acelaşi titlu. Cînd Ministerul Justiţiei a solicitat acordul Senatului pentru arestarea unui membru al acestuia, de la Realitatea TV aflam că „Zornăie cătuşele“, în vreme ce Antena 3 ne spunea că „Zornăie cătuşele“. Îţi vine să te întrebi dacă nu cumva, în ciuda războiului rece oficial, nu se pun cumva de acord. La nivel de reporteri, asta se întîmplă oricum; unul sau doi sprijină uşa unui complet de judecată, apoi le povestesc „adversarilor“ ce-a fost acolo, primind informaţii similare din alt loc. În definitiv, nu poţi fi peste tot, nu?

Dacă într-o zi nici un om politic n-a deschis gura să scoată un porumbel, dacă nici un consilier ministerial n-a comis vreo tamponare uşoară, atunci se face aşa: se ia un accident auto, un hoţ de buzunare sau o rochie de vedetă şi se extrapolează cosmic. Se vorbeşte cu gravitate, dramatism şi fără limite despre hecatomba auto, şoselele morţii, autostrada Iadului, cu exemple variate, de la DN1 la situaţia incredibilă din comuna Vărcăneştii de pădure; despre foamea care îi împinge pe români să fure, frica de a mai ieşi din casă, indolenţa nesimţită a autorităţilor, cu declaraţii în exclusivitate, sub acoperire, ale unor interlopi, preferabil chiar la locul faptei; despre lipsa de gust a VIP-urilor, incultura afişată vestimentar, sfidarea sărmanilor care n-au nici măcar o pereche de ciorapi, cu un top al personalităţilor cel mai prost şi cel mai bine îmbrăcate, în aşteptarea întocmirii unui clasament vestimentar al celor 20 de milioane de români anonimi.

Ploaia şi noi

În schimb, dacă o publicaţie, o agenţie de ştiri, un post de radio sau TV descoperă şi prezintă un subiect de senzaţie şi, în acelaşi timp, de reală greutate – celelalte canale ale presei româneşti îşi deschid cu grăbire umbrelele şi se fac că plouă torenţial.

Acest lucru se întîmplă mult mai des decît s-ar putea crede. Tocmai pentru că redacţiile evită să ia în calcul un subiect, oricît de tare, descoperit de alţii, consumatorul de presă nu află multe lucruri cel puţin interesante. Asta, fireşte, şi pentru că publicul este foarte scindat: urmîndu-şi preferinţele politice (dar nu numai), cine se uită la Realitatea TV nu prea frecventează Antena şi cine urmăreşte unul dintre aceste posturi nu face rating la B1 TV.

Am constatat deseori că această scindare – nu doar a simpatiei, ci chiar a minimei curiozităţi – funcţionează inclusiv în interiorul breslei. În ciuda impresiei generale mai degrabă jalnice pe care o lasă presa (poate şi din cauza asta!), apar totuşi dezvăluiri, anchete, reportaje, editoriale interesante – chiar şi în publicaţiile cu tiraj confidenţial sau exclusiv online – despre care aflu cu uimire că unii jurnalişti n-au auzit. Nu că nu li se par interesante, nu că nu sînt de acord cu ce scrie acolo, nu că le e antipatic autorul, ci pur şi simplu n-au auzit. Or, nici un subiect – fie el şi Watergate – nu are cum să ocupe locul pe care îl merită în atenţia opiniei publice, cu eventuale efecte concrete, pozitive, în folosul publicului, al statului, al naţiunii, dacă – după ce a fost lansat de o publicaţie – nu este reluat de restul presei. Acest lucru se poate face (şi se face, la alţii) fără a bate mătănii în faţa iniţiatorilor, fără a abandona legea concurenţei – prin abordarea subiectului din alt unghi, prin anchete suplimentare, obţinînd alte informaţii, dezgropînd alte documente, realizînd alte exclusivităţi. Dacă subiectul e într-adevăr tare, atunci e „marfă“ destulă pentru toată lumea.

O fi eveniment, dar nu-i al nostru

România a trecut aproape fluierînd peste împlinirea a două decenii de la istoricul an 1989. Nici o rememorare a „Scrisorii celor şase“, nici o pomenire a interviului din Libération al lui Mircea Dinescu, aproape nimic legat de căderea Zidului, nici o analiză a celor 20 de ani, timide şi izolate tentative de a răspunde la întrebarea „A avut sau nu dreptate Siviu Brucan?“.

În aceste condiţii, măcar pentru caracterul lor de excepţie trebuiau să stîrnească valuri cele cîteva lucruri care s-au făcut. Cornel Mihalache a realizat pentru TVR 1 un teribil serial dedicat evenimentelor din decembrie 1989 şi intitulat Sînge pe catifea. Am putut vedea acolo – între multe altele – oameni care şi astăzi, după atîta amar de vreme, se cam tem să vorbească despre ceea ce s-a întîmplat atunci! Ecourile documentarelor: zero.

Tot în decembrie 2009, Adevărul, susţinut de B1 TV, a pornit un lung serial despre Revoluţie, din care n-au lipsit informaţiile inedite. Da, mai sînt multe de aflat. Da, măcar o parte se pot afla, mai ales după desecretizarea ultimelor arhive, dar şi după împlinirea unor termene de prescripţie, lucru care a mai dezlegat unele guri...


Unul dintre vîrfurile acestei campanii a fost atins în seara de 8 martie, cînd se discuta – pe baza mai multor mărturii şi documente – afirmaţia că, pe 23 decembrie 1989, pe la prînz, Ion Iliescu ar fi apelat, telefonic, la sprijin militar sovietic. Fapt fără precedent, fondatorul FSN a sunat în direct (la o emisiune care îi era ostilă şi pe care o consideră înregimentată politic) şi, vreme de vreo oră, a discutat în contradictoriu, dar civilizat de ambele părţi, cu cei din studio. Acest simplu fapt era un eveniment, cu mult mai interesant decît ce-a zis acelaşi Ion Iliescu despre Mircea Geoană sau despre Marian Vanghelie. În seara următoare au fost Gelu Voican Voiculescu şi Petre Roman, iar după plecarea acestuia din urmă a intervenit... Cornel Dinu, care a suţinut că de fapt charismaticul premier revoluţionar este cel care a vorbit cu ruşii, de la un telefon din TVR, într-un birou în care se afla o mulţime de lume, în noaptea de 22-23 decembrie, printre care şi... Nina Iliescu!! Drept urmare, o zi mai tîrziu Petre Roman s-a întors ca să dezmintă categoric nu numai că ar fi vorbit cu cineva de la sovietici (nici n-avea în ce calitate s-o facă, în acel moment nu era decît un revoluţionar oarecare), ci şi că Dinu sau dna Iliescu s-ar fi aflat acolo! Fostul fotbalist – un apropiat al familiei Iliescu, după cum singur a precizat – a sunat în emisiune, acuzîndu-l pe Petre Roman de „tupeu obraznic“ şi insistînd că, ba da, a apelat la ruşi. Ulterior, a intervenit Sergiu Nicolaescu, confirmînd atît prezenţa, cît şi afirmaţia lui Cornel Dinu, urmat de revoluţionarul Ion Babonea care – foarte nervos – a afirmat că era şi el de faţă, iar cu sovieticii, mai exact cu Eduard Şevarnadze personal (!), au vorbit gen. Nicolae Militaru şi Dumitru Mazilu! Anterior, fusese citată declaraţia altui martor, cum că, în sediul fostului CC, Siviu Brucan se izolase într-o cameră de unde dădea telefoane în dreapta şi-n stînga la Moscova!

Deci cineva i-a chemat pe ruşi, numai că – în conformitate cu un document din arhivele poloneze – aceştia, slavă Domnului!, au refuzat să intervină militar! Iar acum, cînd (după 20 de ani!) acest fapt a devenit public, pare că singurul lucru care le mai rămîne de făcut actorilor principali (şi ajutoarelor lor) este să arunce cartoful fierbinte de la unul la altul. Ăsta nu e subiect de anchetat şi de dezbătut în întreaga presă? Nu. 

A doua zi, Realitatea TV transmitea în direct, de la lucrările Consiliului Naţional al PSD, discursul lui Ion Iliescu. Cînd acesta a început să vorbească despre „campania susţinută de denigrare a Revoluţiei“, s-a dat legătura în studio. Nu era interesant.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.