Agresivitatea europeană

Publicat în Dilema Veche nr. 319 din 25-31 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pentru mine, complexul Europa, din Colentina, era… un mit. Doamna Jeni – Mary Poppins a mea de dincolo de Prut – îşi cumpăra de acolo practic orice, aproape gratis. Era Pămîntul făgăduinţei pe termen scurt: venea de acolo cu nişte cizme de 20 de lei care se dezlipeau peste o săptămînă; cu sutiene sexy care lăsau, în urma lor, pe piele, ciuperci; cu bluze mai tari ca la mall Vitan.

Tocmai de aceea, mi-am dorit demult să vizitez şi eu acest stabiliment. Aşa că am luat tramvaiul 21, pînă la capăt, şi am coborît. Drumul spre Europa mergea printre noroaie. Şi printre vînzători ambulanţi de… facturi. Se pare că gata ştampilate…

Complexul Europa a apărut, în cele din urmă, la orizont. Putea fi un mit într-un sens derizoriu-caricatural, ba mai mult, Dodeskaden-ic: al modului în care înţelegem noi Europa… Pe scurt, o adunătură de tarabe jalnice cu lucruri dintre care, probabil, unele sînt acceptabile, sau vorba doamnei Jeni… nici mai bune, nici mai rele decît cele de la Mall… Pe care, dat fiind anotimpul (martie tîrziu arătînd ca ianuarie), curgeau literalmente şuvoaie de gheaţă topită – adică apă – de pe streşini. Ne-am luat inima-n dinţi şi am păşit în „stabiliment“, crezînd că vom întîlni oameni simpli, dar amabili, gata să ne spună trei nimicuri despre ei şi hainele lor. Într-adevăr, cu primul interlocutor cam aşa a fost: „N-avem condiţii. Nu avem timp. Sîntem îngheţaţi, supăraţi. Nu avem chef de nimic. Situaţia este cum o vedeţi… roză…“ – a comentat, sec, un tînăr în geacă de imitaţie (?) de piele neagră, un fel de uniformă locală. Nici nu a apucat să mai articuleze încă două vorbe, că o doamnă, înveşmîntată asemănător, de vîrstă medie şi figură incertă, ne-a apostrofat pe un ton agresiv: „Întrebaţi, doamnă, la birouri că e proprietate privată. Aveţi aprobare? Vă rog să vă duceţi la conducere să luaţi aprobare“.

Aprobare pentru ce? Ca să mă plimb printre tarabe şi să văd ce se mai vinde, ce se mai cumpără? Nu venisem deloc chitită pe mari dezvăluiri şi demascări. Deşi, dacă dai search „complexul Europa“ pe net, ştirile de senzaţie despre el se ţin lanţ: „Popularele angrouri cu marfă ieftină din Colentina Europa (…) ar putea fi demolate pînă în toamnă dacă proprietarii acestora nu îşi vor autoriza afacerea, a declarat Neculai Onţanu, primarul sectorului 2, citat de Mediafax.“ (www.9am.ro, 24 aprilie 2007). „O nouă razie pentru verificarea documentelor fiscale ale comercianţilor care îşi desfăşoară activitatea în zona complexului Europa din Capitală are loc miercuri, acţiunea soldîndu-se cu violenţe, după ce comercianţii nemulţumiţi au început să arunce cu diverse obiecte în forţele de ordine“. (www.mediafax.ro, 2 decembrie 2009) „Şase standuri ale complexului comercial Europa din Bucureşti au fost distruse în totalitate, astăzi, de un incendiu care a izbucnit în cursul dimineţii. (stiri.rol.ro, 9 mai 2009).    Cert este că paşnicul reportaj s-a transformat în intrigă poliţistă: doamna în cauză, deloc feminină, a dispărut o clipă. Moment în care a chemat un soi de bodyguard neoficial al locului. Un fel de reprezentant al mafiei locale – totul adaptat la proporţiile româneşti ale termenilor. Acesta s-a dovedit foarte subtil: mai întîi ne-a întrebat, din nou, de ce nu ne-am luat aprobare de la birouri, apoi tot el ne-a spus că, de fapt, acum la birouri nu e nimeni, toţi sînt plecaţi în străinătate; după care ne-a sugerat direct (adică ne-a ameninţat…) să o cam ştergem de pe teritoriul lui.

Sentimentul întoarcerii în timp, şi cel al absurdului erau cu atît mai evidente. Mînată de uitatele porniri ’90-iste ale „luptei de clasă“, am rămas printre tarabe. Individul ne-a urmărit, la fel de subtil: adică de la oarece distanţă – pînă am părăsit locul.


Demersul lui a fost în favoarea noastră. Ne-a crescut mîndria de sine, considerînd o plimbare printre nişte tarabe mizerabile drept un act de mare eroism… Ceea ce mi-a rămas în urma descinderii a fost senzaţia, fizică, a agresivităţii. În stilul fiarelor care îşi apără ciozvîrta. Grav e că nu am simţit-o doar la cele două personaje deja menţionate, ci şi la un grup de bătrînele, de astă dată din Călăraşi, întîlnite un pic mai încolo: în staţia de tren de la Dragonul roşu, varianta de lux a Europei, situată puţin mai departe... Cele cîteva femei aşteptau trenul de întoarcere însoţite de genţi uriaşe din plastic în carouri, specifice zonei. De altfel, şi doamnele în vîrstă cu basmale erau tot specifice locului, ele constituind, şi la Europa, un segment important de cumpărători (nu ştiu dacă nu cel mai important). Le-am întrebat ce fac acolo. Şi mi-au răspuns: „Da’ ce să facem? La calitate nu-i bune, că se rupe, toate-i proaste. Dar la preţ… De ce le luăm? Ca să trăim. O bluză cam la 13, 14, 18 lei. Alea care-s mai frumoase sînt mai scumpe, de 70 şi ceva. Le dăm la ţară, pe mălai, făină, cîrnaţi, o găină. Facem patru ore cu trenul. Venim la o săptămînă o dată. Acum am venit să luăm cadouri pentru 1 martie, 8 martie, că am nepoţii la grădiniţă. Aicea-i frumos acuma, cum a făcut… Da’ ce vindeţi aicea? Da, nu le dai şi lor, doamnă, cîte o sută? Nu mai vorbiţi, măi..“

Discursul mixt aparţine mai multor interlocutoare, vreo două-trei. Discuţia ar fi putut decurge paşnic, dacă una dintre ele, de etnie romă, nu ar fi deturnat-o violent. Ea a pus întrebările cu „Ce vindeţi aici?“ şi „Da’ nu le dai şi lor, doamnă, cîte o sută?“. Culminînd cu un gest violent şi altul obscen la sfîrşit.


Atitudinea ei e, cred, tipică, pentru „partea locului“. Cu excepţia unui chinez (cred) care vindea legume afară, la o tarabă în faţa Dragonului, şi a unui domn care ne-a arătat drumul, nimeni nu părea dispus să-ţi dea vreun amănunt. Chinezii de la supermarketul din Dragonul roşu nu au vrut să vorbească. Directorul general de la Dragonul roşu era reprezentat printr-o secretară care ne-a dat propriul număr de telefon – cel de la aparatul din faţa ei – pentru a-l căuta pe director. Pînă şi fata de la cafeneaua de la parter ne-a dat afară, pentru că trebuia să strîngă: era ora două, şi totul se închidea, cursa gratuită pleca…

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic