O siestă horror

Publicat în Dilema Veche nr. 322 din 15-21 aprilie 2010
Închideţi televizorul!   jpeg

Este duminică după-amiaza, iar în familie domneşte atmosfera aceea fără de griji, de după siestă. Mama răsfoieşte alene o revistă, tatăl stă relaxat într-un fotoliu, iar puştiul de vreo şapte ani cască şi el gura la părinţii săi. Televizorul e, desigur, pornit şi merge în legea lui. Nu pare a fi nici un pericol pentru liniştea acestei familii. În colţul ecranului nu există nici un cerculeţ care să indice vreo limită de vîrstă sau necesitatea vreunui acord parental.

În contextul acesta duios, crainicul de pe micul ecran anunţă un caz care s-a întîmplat în Bacău: un bărbat şi-a decapitat tatăl şi i-a băut sîngele. Apoi începe filmuleţul care ilustrează ştirea. Sînt prezentate detalii juicy, de exemplu cum agresorul a lovit mai întîi cu toporul, apoi „prin mai multe lovituri, a detaşat capul de corp“ (asta o spune un poliţist), cum a pornit cu capul sub braţ, pe uliţele satului (asta ne spun martorii) sau cum i-a şi băut sîngele victimei (asta susţine însuşi agresorul). Nu, nu este un film horror, ci emisiunea de ştiri de la Prima TV, de la ora 18. Un film care ar conţine o astfel de scenă nu ar putea fi difuzat înainte de miezul nopţii şi ar avea cerculeţul cu interdicţia pentru minori.

Consiliul Naţional al Audiovizualului pare foarte atent cu protejarea minorilor în privinţa programelor TV, ajunge să sufle şi-n iaurt, considerînd nocive chiar şi nişte desene animate ca „Tom şi Jerry“, pentru că personajele îşi dau unul altuia cu tigaia în cap, dar nu face nimic cu ororile reale prezentate la ştiri, în plină zi, în care un om îşi decapitează tatăl şi îi bea sîngele. Şi totul este prezentat cu lux de amănunte.

Pentru CNA, violenţa căutată cu lumînarea la emisiunile de ştiri nu pare să constituie o preocupare. Ar fi fost o problemă dacă ar fi apărut ceva cu un „conţinut sexual explicit“ sau cu „scene de nuditate“... Copilul trebuie să continue să creadă că a fost adus pe lume de barză, dar să fie conştient că lumea în care a fost paraşutat într-o bocceluţă este extrem de violentă şi să afle cum „se detaşează capul de trup prin lovituri repetate de topor“.

După amplul material cu decapitarea din Bacău, difuzat duminica trecută la ora 18,15, la emisiunea Focus de la Prima TV, au urmat, în ordine, o ştire cu o femeie omorîtă pe zebră de un motociclist, o altă ştire cu un om al străzii care s-a sinucis, o „nuntă de fiţe cu elicoptere“ la Tîrgu Jiu, cazul românului ucis în Italia de patronul său şi dizolvat în acid, un material despre violenţele din Bangkok şi un elicopter lovit de avalanşă în Rusia.


De altfel, la ştirile de la Prima TV, programate cu o oră mai devreme decît cele de la Antena 1 şi Pro TV, găsim cea mai „bună“ selecţie de orori, descrise cu minuţiozitate. În aceeaşi zi, la Ştirile Pro TV de exemplu, după un amplu grupaj legat de tragedia de la Smolensk, în care şi-a pierdut viaţa preşedintele polonez Lech Kaczynski (subiect care a fost, după cum era şi normal, la toate televiziunile), a urmat ştirea cu femeia ucisă pe zebră de motociclist, apoi crima din Bacău (dar prezentată pe scurt şi fără să se intre în detalii), nunta cu elicoptere de la Târgu Jiu (unde soacra mare a declarat „Sînt cea mai femeie frumoasă, cea mai femeie patroană!“), românul omorît de patronul italian, un scafandru care s-a înecat, petrecerile de Paştele Blajinilor din cimitirele din Galaţi, „o victimă a lumii interlope din Caracal rupe tăcerea“, dar şi, la finalul emisiunii, cîteva ştiri soft: despre defilarea junilor Braşovului, despre regulamentul pentru terasele din Centrul Istoric al Bucureştiului sau despre afacerile crescătorilor de păstrăvi. (De la Antena 1 am aflat cam aceleaşi lucruri şi, în plus, că „Adelina a renunţat cu totul la textile“ şi că „Jolie, căţeluşa Biancăi, fosta iubită a lui Bote, trăieşte o frumoasă poveste de dragoste“.)

Iată că am ajuns să aplaudăm Pro TV-ul pentru moderaţie, Pro TV fiind postul care a lansat moda florilegiului de crime de pe tot cuprinsul ţării, la celebrele Ştiri de la ora 5. După cum ştim, capra sare masa, iada sare casa.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.