Cumpăraţi sau doar vă uitaţi?

Publicat în Dilema Veche nr. 319 din 25-31 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am văzut cum e în Europa, mergem mai departe. La Dragonul roşu. „E muuult mai frumos acolo – ni se spune – e marfă mai multă şi mai de calitate“. Deci plecăm în căutarea Dragonului. E ceva de mers pînă acolo. Drumul: pe o parte, maşini multe, multe, pe celalaltă, barăci de metal găurite, părăsite. Gunoaie şi cîini prin ele. Pe jos, noroi amestecat cu zăpadă. Toată lumea în maşini, nu prea ai pe cine să deranjezi cu o întrebare. La un moment dat, apare un domn, la vreo 50 de ani, cu sacoşa pe umăr. Intrăm în vorbă. Ştie ce şi cum, preţurile, cum merge treaba pe-acolo, cînd pleacă ultimul autobuz... Cam tot ce e de ştiut în zonă. E primul nostru ghid. Mergem împreună o bucată de drum. El, grăbit să prindă maşina, noi, să aflăm cît mai multe. „Dacă mai am noroc să am maşină, iau maşina. Dacă nu… maxi taxi, e vreo cinş’pe lei. E şi-un tren…“ Noi ne mirăm, el ne explică: „un tractor, aşa, cu trei-patru vagoane pe cauciucuri, pleacă de-aici, ajunge în partea aia spre Colentina. Mai încolo, trece trenul de Constanţa spre Obor.“ Discutăm, ne mai mirăm de peisajul cu barăci multe şi părăsite, dînsul ne „linişteşte“: „cu toate că e-n demolare, se fac afaceri multe pe-aici“. În zare, apar nişte clădiri noi, înalte. „Sînt blocurile lor, ale chinejilor“ – ne zice călăuza. Apoi alte clădiri, la fel de mari, dar pe lungime. Numărăm: Dragonul 1, 2, 3, 4... pînă la 8. Înainte să intrăm în „dragoane“ (cum le zic oamenii din zonă), ne uităm puţin în jur. Suprafeţe întinse de dale galben-muştar, zidurile depozitelor acoperite cu graffiti, cîţiva dragoni/lei gri-verzui pe postamente, staţia CFR călători, cursă directă Dragonul roşu-Gara de Nord, panouri cu planul zonei, o staţie cu un autobuz galben pe ea şi, pe autobuz, cu roşu: Transport gratuit, Dragonul roşu-Costin Georgian. Lume cu sacoşe, cu cărucioare. Înăuntru, marfă! Roşu peste tot. Ghirlande, ghiocei imenşi atîrnaţi de plafon. Scări rulante cu covor din flori de plastic între ele. Curat civilizat! E trecut de prînz şi magazinele încep să se închidă. Viaţa în Dragon începe cu noaptea-n cap. Pe la 3 dimineaţa cînd se aşază mărfurile şi se aşteaptă clienţii. Vin de peste tot: din Bucureşti, de la ţară, chiar şi din Republica Moldova. Unii încarcă portbagajele, alţii – sacoşele. Şi vînzătorii şi clienţii ştiu regulile. Lumea se mişcă repede, eficient. Căci viaţa e grea şi timpul costă bani.

La etajul I miroase a mîncare. Chinezească. Intrăm într-un minimarket. Paste de toate felurile, orez, sticluţe cu sosuri, condimente şi multe produse care cer explicaţii: la ce folosesc, cum se prepară. Încercăm să aflăm de la vînzătorii chinezi, dar nu se poate. Nu ştiu româneşte şi, oricum, se vede că sîntem genul care doar se plimbă şi întreabă. Ieşim din dragon şi vedem un chinez la o tarabă cu roţi. E relaxat şi mîndru de „standul“ lui. Ne arată ce vinde şi le ia pe rînd: „ţelin, procoli, per, chimpir, porumbei, merii…“. Meidinceaina. O doamnă se apropie şi pipăie merele. Îşi alege vreo două, dar cînd aude preţul izbucneşte: „Treij’ de mii două mere? Pleacă dracului cu ele de-aici!“. Chinezul nu se supără, zîmbeşte şi ne spune cum se prepară mugurii de soia: „focu’, olei, apu, ardeii“. Vrem să îi facem o poză şi rîde cu poftă: „da, poza, poza!“. Deci se poate spune că am întîlnit şi un chinez fericit.     În transportul gratuit ne aşezăm lîngă o doamnă. Are vreo 50 de ani, a terminat ziua de lucru la Niro şi pleacă spre casă. Lucrează de şase ani în zonă. „Oricum, faţă de oraş, aici e altfel. Patronii se comportă mult mai bine, îţi înţeleg situaţia, problemele, nu stă să te obosească, să zică: fă aia, fă aia. Adică e respectul... dacă-ţi vezi de treabă la locul de muncă, nu te deranjează nimeni“. Face naveta zilnic: metroul de la ora 5, apoi autobuzul gratuit şi, la 14,30, înapoi acasă. Din complexul cu pricina, viaţa în oraş pare dură şi complicată, mai ales pentru tineri. „Cînd te duci în oraş şi vrei să lucrezi, nu se poate, te respinge. Păi, ca patron, ce zici? Tineretul... la munte, la mare... pleacă... fetele mai rămîn şi însărcinate, cine-ţi face treaba?“. În concluzie: „e greu să găseşti pe cineva care-i place să muncească. Şi contează mult şi asta: să pleci la muncă din drag!“. Traficul e aglomerat, autobuzul se mişcă greu, avem timp de povestit. Doamna îşi aminteşte. Era casnică, se plictisea şi, într-o bună zi, a plecat să-şi caute o slujbă. Familia a avertizat-o: „crezi că angajează toate babele?“. Pînă la ora 3 găsise deja de lucru. La Europa, cu patru milioane jumate. Acum are vreo 12. „La-nceput n-aveam nici în clin, nici în mînecă cu facturile.“ Apoi s-a obişnuit. Acum chiar îi place. Lucrează zi de zi cu chinezi, cu vietnamezi. Se înţelege bine cu ei: „dacă apuci să-i cunoşti, sînt de treabă“. Asta îmi aminteşte de preşedintele Sarkozy. Şi el îi admiră. Emigranţii asiatici sînt declaraţi oficial modele reuşite de integrare în Franţa. De pe teren, de la Niro, doamna revine cu detalii. Îi ia pe rînd: „La chinezi e foarte greu“. Şi face o pauză scurtă. După cum începe, mă gîndesc imediat cam ce urmează: că sînt mulţi, că unii sînt săraci, alţii persecutaţi, şi de-aia vin aici, să găsească o viaţă mai bună. Dar… continuă: „e foarte greu... că n-au litere normale ca la noi, au nişte semne... (şi rîzînd): e de belea dacă le greşeşti niţel, că înseamnă altceva“. După alfabet şi patroni, ajunge la mîncare: „ei trag totul în tigaie, au şi-un fel de vegeta din nucă de cocos... cel mai bun şi mai bun e uleiul lor din sîmburi de struguri da’ nu trebuie să pui mult, e şi scump, şase-şapte sute kilogramul“. Cu vietnamezii e altfel. „Au alfabetul ca al nostru, litere normale, dar unele au apostrof. La ei, z-ul e d cu apostrof. În rest, se-aseamănă: la chiloţi le zice chilot, la pijamale, pijam, la domn tatai“. E foarte convinsă de ce spune şi de faptul că la Dragon găseşti de toate: mărfuri, naţii, vieţi, situaţii.

La final. Imaginile asociate cu acest spaţiu sînt multe şi diverse. Chinezării, „chestii dubioase“, razii ale poliţiştilor, evaziune fiscală, buticari, angrosişti, sacoşari sau „cea mai mare zonă comercială din România“, „singurul loc de unde mai poţi cumpăra cîte ceva“, investiţii şi modernizare etc. Depinde de unde priveşti. Dincolo de toate, Dragonul roşu face parte din viaţa oraşului. Pe site scrie că are 5000 de magazine şi cam 10.000 de vizitatori pe zi (în week-end numărul se dublează). Pe lîngă mărfuri, Dragonul a adus şi tendinţe, mentalităţi, moduri de viaţă. În jurul lui s-au conturat noi comunităţi. Cu care interacţionăm. De la care cumpărăm. Sau doar ne uităm... Oraşul e mare şi complex. Sînt multe lumi în el. Fiecare cu obiectivele şi mijloacele proprii. Cu toţii trebuie să funcţionăm, să ne descurcăm, să ne dezvoltăm. Dar, peste toate astea, să facem totuşi şi nişte eforturi. Să ne mobilizăm. Pentru o supravieţuire mai bună. Şi mai optimistă!

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.