Silvia CAZACU

Lumea se săturase. De bibelouri, de milieuri... De lemnul perforat şi pirogravat. De muşamaua din bucătarie şi răpirea din sufragerie. Lumea de la oraşe dorea altceva. Visa. Se gîndea la Neckermann. (Anul trecut, la televizor, un domn aplauda în faţa Operei sosirea Regelui.

Actriţa Carole Bouquet vine pentru a doua oară în România, pentru a fi prezentă la deschiderea oficială a Festivalului Filmului Francez. Cu această ocazie, publicăm în exclusivitate un interviu luat de Silvia Cazacu în primăvara acestui an, cînd Carole Bouquet a susţinut la Teatrul Odeon o lectură din Antonin Artaud.

Lumea ne ştia după blocurile comuniste gri, cenuşii. Dar am arătat că putem mai mult. Şi mai colorat. Faţadele scorojite, pe alocuri jupuite nu erau plăcute privirii. „Deranjau aspectul general“ – cum zicea un primar de sector. Ferestrele din lemn şi zidurile necăptuşite lăsau căldura să se risipească în van.

Inventar sumar: tîrguri de Crăciun, hipermarketuri „cu de toate“, magazine de lux, specialişti care te învaţă cum să alegi cadoul perfect, tarabe cu jucării şi decoraţiuni la ieşirea din metrou, ţigănci cu vîsc, petarde şi artificii, Moşi Crăciun de închiriat, colindători prin blocuri, biserici, petreceri de firmă, surprize, aglomeraţie, momente festive...

La o oră de educaţie alimentară în şcoli din Bucureşti, bucătarul întreabă: ştiţi la ce folosim nucile? Un elev din centru: la prăjituri. Un elev din Giuleşti: la colivă. Mi-a plăcut răspunsul cu coliva şi am început să caut pe Internet cîte ceva despre zonă.

Statul nu gîndeşte. El funcţionează. Gestionează, gesticulează, decide, implementează, regularizează. Asigură ordinea. Şi, în timpul rămas liber, crează strategii. Cetăţeanul nu există. Există doar poporul, românii, dragii compatrioţi şi, în vreme de criză, contribuabilii.

Nu mai e ce-a fost odată! Lumea a evoluat, familia s-a schimbat. E chiar atît de grav? Cine-i vinovat? Televizorul, calculatorul, femeia, emanciparea, globalizarea, criza (crizele), lipsurile, excesele?

Am văzut cum e în Europa, mergem mai departe. La Dragonul roşu. „E muuult mai frumos acolo – ni se spune – e marfă mai multă şi mai de calitate“. Deci plecăm în căutarea Dragonului.

Cuvinte-cheie: linişte, blocuri în zare, cîini zgribuliţi şi prietenoşi, lac neamenajat, derdeluş, copii la săniuş, copaci, jucării îngheţate, atenţie la tren, Casa surprizelor, zăpadă, iar copaci, iar linişte şi fum în zare. Vă rog să le reţineţi, căci sînt pe cale de dispariţie (şi ele, şi stările pe care le generează). Pentru sezonul viitor, edilii recomandă călduros acqua land-ul, lemnul de tec şi nisipul alb.

"Va fi în devenire..." De la Bursa Mărfurilor treci strada şi, în faţă, se înalţă o clădire verzulie. Mare, seacă, aranjată....

"La început mă gîndeam că o să fie o porcărie. Noi rîdeam şi ziceam: ŤEşti ce haleşti!». Chiar nu m-aşteptam la o chestie de-asta!" - un elev de la Liceul "Cervantes", la conferinţa de presă....

Sînt curioasă ce cred meşterii despre aderare. Cum se vede Europa din lumea lor. Mulţi au televiziune, cablu, se uită "la toate programele..., la tevereme...."....