<i>Că de intrat intrăm, da' de integrat e mai greu!</i>

Sînt curioasă ce cred meşterii despre aderare. Cum se vede Europa din lumea lor. Mulţi au televiziune, cablu, se uită "la toate programele..., la tevereme....". Povestesc despre opincile antiderapante, periferia din Washington, festivalul mărului, trecerea la marfă, chimicale, ameţitul porcului, muzeul viu, carte de muncă şi lucruri de decor. Unora le e teamă că nu vor mai putea duce laptele la piaţă, altul se miră cum va mulge capra cu maşina, unii că nu vor mai avea ogrăzi, "numai alei, aşa, printre blocuri, printre căşi", ca în Germania. Majoritatea sînt însă încrezători că Europa îi va primi cu tradiţiile lor cu tot. Cîţiva dintre cei cu care am stat de vorbă au preferat să rămînă anonimi. - Dvs. aţi fost în Occident? Şi chiar aşa e puse toate? Lună? Da’ aţi fost în periferii, să vedeţi periferiile? Păi, atunci, ce vorbiţi? Io am fost în Washington, am văzut periferia, aşa că nu poate să-mi zică nimeni.... - Şi porcul? Ne mai lasă să-l tăiem cum vrem noi? - Ba ne lasă, nici o problemă, o zis în felu’ următor: zice să-l adoarmă. Da’ ei îl adorm? Cu ce-l adorm ei? Că ce fac ei nu-i bun nici la ei. Că trage cu pistolul ăla-n cap şi-l ameţeşte? Nu-i bun, că-l omoară pe loc... Trei porci ai dreptu’ să ţii fără aprobări, mie mi-ajunge trei porci într-o vară, să-i tai, să-i mănînc. El ştie cum îi tai io? A venit la mine să vadă cum l-adorm? Îi dau o ţîră de alcool să beie, îl tai, dîndu-i alcool să bea se face carnea mai fragedă, ca să ştiţi... Pe român nu-l păcăleşte, în curtea mea fac ce vreau, am curat, fac ce vreau, nu poate să ne oblige... Noi ne speriem că ursu-i prea mare, da’ ursu’ tot mic îi... dar va fi o sărăcie.... (Ion Albu face măşti, vorbeşte şi se îmbracă moldoveneşte, farmecă femeile de la oraş şi ştie multe lucruri.) - Cum e cu tradiţia? - Tradiţia românească trebuie păstrată.... Vă rog..., lăsaţi-ne oleacă în pace, domnu’! (Un meşter) - Bună seara, mă duc să iau şi eu o sfîntă vodcă, mai staţi? (Domnu’ cu pricina, vizibil clătinat) - Hai că nu discut cu d-ăştia, cu beţivani... gata, avem treabă.... (Meşterul) - Asta n-are voie să dispară niciodată! (Voci, despre tradiţie) - Niciodată tradiţia românescă nu va dispărea, cum n-o dispărut nici în alte părţi. În Spania, de pildă, se organizează festivalul mărului, festivalul agriculturii, bătaia cu roşii, portocale... (Meşterul) - Şi cu viaţa la ţară ce-o să se întîmple? - Păi cum să zic, e o poveste, zice: cine-nvaţă numai moartea-l mai dezvaţă! Eu ce mănînc atunci dacă nu ţin porcu’ sau găina? Strictul necesar trebuie să fie. Pe simplul cetăţean nu poate să-l oprească acolo în curtea lui, nu poate să-l sugrume, aşa. Atunci înseamnă că devenim iobagi! Io aşa văd, apăi nu ştiu cum văd alţii. - Trebuie să munceşti ca să mănînci, să ai. Io dacă stau cu mîna-ntinsă, aşa, în sus: "Dă-mi, Doamne, să mănînc", îmi dă cineva? (Bacia Nicolae e din satul Tureac, Tiha Bîrgăului, judeţul Bistriţa Năsăud. Confecţionează cojoace, pieptare, mănuşi, ornamente pentru pomul de iarnă, toate făcute din piele crudă, prelucrată de el.) - Că de intrat intrăm, da’ integrat e mai greu! Adică să putem să ne-aliniem la standardele lor europene - cum se spune - să fim ca dînşii, să avem salariile ca ei, să mergem în magazine, să nu mai facem nimica acasă, numai să ne odihnim, să ne plimbăm (rîsete în jur), să facem mişcare pe trotuar, să fugim... Aia-i treaba... Dar tu ai un salar de trei sute pe lună şi el are de trei ori, poate. E convenabil să mă duc în magazin? Da’ dvs. aţi mîncat preparatele lor din magazin şi preparatele noastre din magazin? Cum îs? La gust? Sînt toate cu chimicale puse-n ele. Că spune că la noi, în România, era obezi. Nu-i adevărat, la dînşii-i obezitatea. Ce obezitate? Ia uitaţi, ce obezitate văd io aici? Nu-i nici o obezitate! (tot Ion Albu) - Acuma e mai bine-n lume... Ăştia ştiu conduce, dragă, vai de mine! Păi veneam cu opinci şi treceam acolo peste un deal, opinci antiderapante, din cauciuc, uite-aşa ca a mele, cu ele în spate şi stam în frig... acu’ sîntem primiţi la căldură, la condiţii, avem autobuze, avem microbuze şi mîncăm pîine, nu numa’ mămăligă rece, ne-am modernizat, mîncăm pîine feliată, dragă! - Şi-n Europa cum o să fie? - Acolo nu ştiu ce-o fi, o fi Dumnezeu... zice c-o fi bine... da’ în tot cazu’, conduc bine. Ăştia ştiu conduce! (Floarea Moldovan, 72 de ani, din Bistriţa Năsăud. O viaţă a lucrat opinci la Hanul lui Manuc, de-acolo s-a pensionat.) - Zice că vor fi nişte reguli. Ce-i cu regulile astea? - Păi da, regulile lor şi treaba noastră, ăia rămîn cu regulile şi noi cu-ale noastre. Noi facem treaba şi ei fac reguli, care-i problema? Noi facem cum ştim noi şi ei spun cum ştiu ei şi ei rămîn cu spusu’ şi noi cu făcutu’, şi nu văd unde-i necazu’.... că altfel n-o să ne chemăm români, o să ne chemăm europeni! Aşa că noi rămînem români, restu’ o să fie europeni, toate celelalte douăzeci de state, şi noi o să fim români. (Florin Cramariuc din Suceava face obiecte din lemn.)