Populaţia, artiştii şi dezvoltatorii

Publicat în Dilema Veche nr. 266 din 19 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De la Bursa Mărfurilor treci strada şi, în faţă, se înalţă o clădire verzulie. Mare, seacă, aranjată. Cu mobilă şi decoraţiuni, coloane romane din tapet, decor de lux, art de la table, în sfîrşit, un sample, "să vadă lumea ce se poate face" " cum ne spune o domnişoară angajată. "Acum se lucrează la etaj, după care urmează restul." Ce înseamnă restul? Ni se arată cu un gest larg în jur. "Or să fie multe aici în zonă, dar o luăm step by step." Un complex cu spa-uri, cumpărături, relaxare.... Deocamdată, aroma de lux de-acolo mă cam năuceşte şi simt nevoia să ies. Să văd realitatea. Printre clădirile mari şi renovate, mai stăruie frînturi de viaţă. Cîţiva cîini vagabonzi, cîţiva muncitori care sapă o stradă recent pavată, cîţiva copii care aleargă. Cîteva case vechi, mici, lipite una de alta, scorojite, dar puternice, însufleţite. Una din ele e "La Bomba". În faţa casei, pe trepte, cîteva femei. Intrăm în vorbă. La un moment dat se apropie şi un nene. Îl cheamă Dorel, are cincizeci şi cinci de ani, e constructor-zugrav şi foarte inteligent. Oamenii încep să povestească. Cît e de greu, cum vor fi evacuaţi, n-au unde să se ducă, au copii, în jur totul se transformă, ei deja nu mai contează, unii stau pe străzi de vreo doi ani, sînt ocoliţi, zona se dezvoltă, are potenţial, ei nu mai au nimic. "Sîntem în ţara lu’ Papură Vodă" Stăm pe trepte la "La Bomba", ne uităm în faţă la "mall-ul american" şi vorbim de viaţa din zonă. Muncitorii, plictisiţi, sfredelesc strada. Unele lucruri se fac repede. Cînd există strategii, interese, finanţe. Magazinul de lux e în zonă doar de cîteva luni. Dorel se miră, ne mirăm şi noi: "Ăştia au terminat în două săptămîni... ori au chemat-o pe-aia, pe Samantha, ori nu ştiu...". "Ca dezvoltare, e un fel de zonă periferică, ne-am obişnuit aici, ne e greu să mergem în altă parte. Parcă sîntem toţi rude, ne înţelegem bine, ne-ajutăm... Ne ştie circa că sîntem o zonă liniştită: nu există droguri, certuri, prostituţie... Românii de-aci nu fac discriminări, ne întîlnim: bună ziua, noroc... În virtutea vecinătăţii sărim să ajutăm c-o reparaţie, la un gard, ceva..." De lucru în zonă, e greu de găsit. "Io lucrez cu şase milioane de lei, la mătură, pe stradă" " spune o femeie. La Economat e scump şi mărfurile sînt expirate. Locuri de joacă pentru copii nu au. Doar construcţii şi "ditamai cîmpu’ care stă degeaba, neamenajat...". Pietre, pămînt, zgomot de lucrări. "Noi am văzut proiectul: aici va fi o parcare, o zonă verde...". Dorel ne arată clădirea lipită de "La Bomba": "E din 1826, de interes strategic". Femeile din jur au alte probleme: "Ne-a venit direct cu evacuarea, nu ne oferă nimic, ne oferă strada... unde să ne ducem? Ne ducem la Jilava...". Femeile glumesc amar. Dorel intervine: "De ce la Jilava? Acolo să se ducă ăia cu dosare... ne ducem pe cîmpuri, da’ nu putem, că şi ăla e tot al lor, te dă afară şi de-acolo... Asta e ţara în care trăim, asta e politica... pentru două salamuri şi-un pui, ăia votează... A fost pe-aci şi Vanghelie, a promis... de crede şi el ce zice..." Sînt numai vorbe şi iluzii deşarte... asta e! Dorel are idei, vorbeşte bine şi e rezonabil. E conştient de multe lucruri, vede totul lucid, nu se mai împiedică de vorbe şi iluzii deşarte. E născut, crescut pe Ferentari, dar în viaţă a întîlnit oameni importanţi şi aşa a început "să se exprime civilizat". Nu stă cu mîna întinsă la colţ de stradă. Ştie cum ar trebui să fie, dar nu crede că lumea se va schimba curînd. Şi spune şi de ce. Că "pe unde trece românul se-alege prafu’… am stat atîţia ani sub presiune, sub dictatură, concepţii comuniste, şi-acum am ieşit şi noi ca un dinozaur din ou şi-am început să radem totul în jur". Vorbeşte şi de responsabilităţi, vede că ţiganii sînt oameni marginalizaţi, deşi mulţi sînt educaţi, realizaţi, importanţi. Dar nimeni nu sare să mai ajute. "În ziua de azi nu te mai poţi ajuta nici pe tine însuţi... Să ne ducem la Primărie pentru noi n-are nici o relevanţă... Te duci la Primărie, te vede ţigan, te dă afară. Sînt unii care dorm pe stradă, în cartoane... nenorociri..." Politica îi sfidează, străinii îi ocolesc că le e teamă, ziariştii fac poze şi pleacă, investitorii exploatează potenţialul zonei. Pe ei nu-i bagă nimeni în seamă. Îl întreb de artişti. "Au venit aici şi au rămas. De cîţiva ani lucrează cu copiii. Ne bucură asta, fetele (Maria Drăghici, Irina Gâdiuţă " artiste, responsabile cu proiectul comunitar) chiar şi-au dat interesul... Sînt foarte buni psihologi, ştiu să se-adapteze, să-i coordoneze... Copiii, sigur, au progresat, au alt comportament, altă expresie. S-au întîmplat multe aici, acum de curînd a venit şi Ambasada Olandei şi ministrul Culturii... Ştiu că ele se zbat să facă ceva, dar, ştiţi cum e: cu o floare nu se face primăvară..." Peste cîteva zile, revin în zonă. E duminică după-amiază. "La Bomba" se animează. Clădirea cu tot ce e în ea nu pare mare lucru (mai ales cînd vezi clădirile din jur). Dar e foarte primitoare. E spaţiul perfect unde oamenii din zonă se întîlnesc. Unde artiştii lucrează. De data asta, comunitatea Rahova-Uranus se întîlneşte cu alte comunităţi. Povestesc despre conceptul de artă comunitară/artă activă dezvoltat de Iniţiativa Ofensiva Generozităţii, între 2006-2009. Se dezbat probleme, se ascultă experienţe. Se primesc asigurări că arta comunitară va fi sprijinită la nivel oficial. La nivel micro local, lumea oricum se mişcă. Artiştii nu renunţă. Deşi zona se schimbă. Unii vin, alţii pleacă. Artiştii rămîn. "La Bomba" încă există. La fel şi cele cîteva familii. Dorel, copiii... În loc de încheiere... Oraşul ne priveşte direct. Fiecare vrem ceva de la el. Unii vor parcări, birouri... mall-uri şi supermaketuri, în care să meargă în week-end ca la muzeu. Alţii vor un spaţiu modest ca "La Bomba", unde să poată lucra cu lumea din zonă. E greu să-i împaci pe toţi. Şi, oricum, lumea evoluează, există planuri de urbanizare, strategii de dezvoltare... Se zice că totul e calculat, planificat... Simplul locuitor/artist/jurnalist îşi dă şi el cu părerea. E dreptul lui. ONG-urile se exprimă şi ele. E voie. Nu dăunează grav administraţiei. Strategic, oficial, profitabil sau arbitrar, totul merge pe rapid înainte. Puţini se mai uită şi în urmă. Spre ieşirea din zona Rahova-Uranus am întîlnit un domn în vîrstă: "Io am stat aici, era frumos, era piaţa... acu’ a tăiat liniile de tramvai, i-a izolat de tot... Cine e de vină??? Noi sîntem de vină, populaţia... că nu ieşim în stradă... io singur de nebun, nu pot....".

Cea mai bună parte din noi jpeg
Am cîntat Go West la Moscova
Îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.
Zizi și neantul jpeg
Balonzaid
Odată intrată în grupul de școlari și protejată de el, din potențială Scufiță Roșie deveneai pitic.
965 18 Adina jpeg
Pisicile și oamenii lor
Așadar sînt foarte mulți oameni care se adună în jurul acestor pisici ale nimănui – de la cei cărora „li se face milă”, ca mie, și se îndură să adopte, la donatori, la oengiști și la doctori.
965 19 Stela jpg
„Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire” – interviu cu Erwin KESSLER, directorul MARe/Muzeul de Artă Recentă –
Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire, o corvoadă culturală, din spectrul instruirii obligatorii.
p 20 WC jpg
Despre Marin Tarangul: cum începe lectura
Despre Marin Tarangul a scris Andrei Pleșu două propoziții care m-au făcut să nu mă las pînă nu îl citesc în întregime.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Francisc și Clara
Într-o istorie a prieteniilor spirituale, Francisc și Clara au o întîietate necontestată.
640px Bucharest city jpg
Zgomotul curățeniei
Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O cercetătoare vorbește despre emoțiile animalelor și spune că cimpanzeii sînt capabili să se împace după ce au avut o dispută. Asta schimbă cu totul perspectiva asupra semenilor noștri care rămîn supărați ca văcarul pe sat.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.

Adevarul.ro

Dan Dungaciu: Din nou despre „presa cu tendință”. Și tot nătângă
Scriam cu ceva vreme în urmă, sub titlul „De ce presa «cu tendință» trebuie să fie nătângă” că cel mai grav lucru care reflectă criza presei este atunci când evenimentul devine doar pretext pentru exhibarea propriei agende.
Parlament Chisinau IPN
Starea de urgență în Republica Moldova, prelungită cu 60 de zile
Decizia privind prelungirea stării de urgență a fost luată de Parlamentul de la Chișinău, pe fondul războiului din Ucraina.
Virgil Popescu FOTO gov.ro
Virgil Popescu: Kazahstanul are potenţialul de a deveni o rută importantă între Asia şi Europa
Kazahstan este un partener cheie în Asia Centrală - o poartă globală prin definiţie, care are potenţialul de a deveni o rută importantă de tranzit între Asia şi Europa, a transmis Virgil Popescu.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.