Decorul de la pagina 5

Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Decorul de la pagina 5 jpeg

Lumea se săturase. De bibelouri, de milieuri... De lemnul perforat şi pirogravat. De muşamaua din bucătarie şi răpirea din sufragerie. Lumea de la oraşe dorea altceva. Visa. Se gîndea la Neckermann. (Anul trecut, la televizor, un domn aplauda în faţa Operei sosirea Regelui. Întrebat de reporter ce simte, domnul a răspuns sincer, emoţionat: e frumos, totul e bine organizat, aşezat... „parc-ar fi din Neckermann“). Deci lumea voia obiecte capitaliste în apartamentele comuniste. Oamenii de la bloc. Cu apartamente mici şi venituri şi mai mici. La un moment dat au început să viseze. Să renoveze. Să achiziţioneze. Începutul a fost timid. Apoi nimic nu i-a mai putut opri. Zeci de produse de amenajări şi decorări aşteptau cuminţi pe rafturi asaltul consumatorilor. În faţa ofertelor, cetăţenii îşi stăpîneau cu greu bucuria.

La început au fost electricele. Hote, cuptoare, frigidere... şi televizoare. Casele s-au umplut de televizoare. Din ce în ce mai multe. Şi mai mari. Arcada din sufragerie merge cu o plasmă, iar barul din hol cu spoturi ascunse prin tavanul fals. Buticurile de cartier, barurile, orice spaţiu cît de mic s-a utilat cu ecran. Florăresele nu mai stau în frig să îşi strige clienţii. Au căsuţe de tablă şi sticlă, unde stau frumos şi aşteaptă: ele, florile şi vocile din televizor. În orice încăpere, din televizorul cocoţat pe suport se revarsă muzică sau ştiri peste vînzători şi consumatori. (La un restaurant respectabil, pe ecran se derulează scene cu operaţii estetice nereuşite. Clienţii mănîncă şi privesc. Carne pe ecran, carne în farfurii. Peste tot carne.) Pentru o vreme, s-a liniştit poporul cu televizorul. Cine nu are un termopan să-şi cumpere, a mai zis înţelepciunea urbană. Iar termopanul merge bine cu jaluzelele verticale, din benzi de polistiren, rezistente la praf şi uşor de manevrat. Electricele merg bine cu parchetul laminat şi multă gresie, totul încălzit de puţină culoare din peticuţele de covoare. Aruncate la întîmplare. Restul e detaliu. Simplitatea se încarcă ulterior cu nimicuri decorative aduse din concedii. Sau culese, personal, de la tarabe, cu ocazia sărbătorilor urbane. Fraza „şi nu pleca, vizitator, fără un lucru de decor“ e scrisă de o meşteriţă. Am auzit-o recitînd poezia în urmă cu mulţi ani, la un tîrg, şi acum mă gîndesc că versul cu pricina exprimă clar, mobilizator, sonor, dezideratul oricărui întreprinzător. E adevărat, în ultima vreme, clienţii sînt mai mult vizitatori (de Crăciun, la televizor, o tînără striga că se plictiseşte îngrozitor şi deci pleacă la mall). Dar nu-i nimic, marii comercianţii ştiu bine că orice coş gol cară după el un posibil cumpărător.

Prin 1996 mă gîndeam că ar fi interesant de văzut cum arată icoanele din casele oamenilor de la oraş. De unde vin ele, cum arată, unde sînt aşezate şi de ce. Lucram cu Irina Nicolau şi mi se părea normal să bat la uşile oamenilor, să le cer să-mi arate icoanele şi să-mi spună povestea lor. Astăzi m-am gîndit la un posibil material de cercetat. Fata de la pagina 5, de la origini pînă în prezent. Scoatem fata, păstrăm decorul. Analizăm şi constatăm. Cele mai frecvente obiecte care compuneau interiorul. În ordinea numărului de apariţii în cadru, după cum urmează. Canapeaua cu animal print, flori, catifea. Pe spătar, înşiruite: vaze cu flori de plastic, pluşuri, multe pluşuri (inimioare, căţei, ursuleţi etc.) de diverse mărimi şi culori. Vitrina prevăzută cu televizor şi cu bibelou. Perdeaua albă, lungă, din „plastic cotonat“ (cum zicea o doamnă la un second-hand). Tabloul sau carpeta cu scene idilice sau animale ameninţătoare. Accidental mai apăreau colţuri de bibliotecă, ghivece cu flori şi postere. În ultimii anii, cadrul general s-a mai schimbat, a evoluat, s-a mai micşorat. Perdelele s-au colorat. Canapeaua/fotoliul apar tot mai rar. Intră puternic în top scaunul de bar. Vitrinele-depozit sau cele decorative au fost înlocuite de etajere. A apărut ratanul. Multe replici. Scările interioare. Balustradele. Gresia a rămas. Dar e mai întunecată. Posterele/autocolantele. Jaluzelele. Vîrsta de aur a Fetei din poză a cam apus. În decorul de la pagina 5 se conturează stilul modern, neutru, minimalist.

Am întrebat cîţiva prieteni pasionaţi de tendinţe ce se mai poartă în ultimul timp prin case. Cîteva răspunsuri: „mobilă cu aspect de lemn masiv şi foiţă de aur“, „artizanat din Ardeal adus din China“, „musai Vintage, adică: ce aruncă alţii băgăm noi în case“, „noi nu avem nici măcar kitsch, noi avem porcării“, „tendinţele vin de afară, noi doar copiem“. N-am reuşit să aflu mai mult. Mai concret. Din ce am văzut, auzit, înclin să cred că există două tendinţe. Casa gen muzeu şi casa gen birou. Dar, discutînd, mi-am amintit de toate apartamentele prin care am trecut. Şi de proprietarii lor. De obiectele-martor. Cum e măsuţa dintr-o poezie („Căsuţa mea“) scrisă de mînă pe o foaie lipită în staţia lui 300. Astfel, din Militari (la capăt, la Apusului) ţin minte covoarele persane. Singurul bun care trebuia apărat. Raportam săptămînal dacă au fost bătute, întreţinute. În Berceni, patul ocupa cam întreaga garsonieră („dormeza vă rog să o păstraţi, n-aş vrea s-o scot, e moştenire de familie“). În Colentina a dispărut mobila, dar au rămas cărţile („le mai ţin, da’ o să le-arunc într-o zi că apar altele noi“). În Pantelimon am trăit însă schimbarea. Un apartament gol. Nimic vechi. Gresie peste tot, inclusiv în dormitor. Am reţinut capacul wc-ului. Din plastic transparent, roz, cu peşti, scoici şi nisip sidefat.

Silvia Cazacu e jurnalist şi manager cultural.

Foto: S. Cazacu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.