Termopane rîd în soare

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Termopane rîd în soare jpeg

Vă place griul? 

Lumea ne ştia după blocurile comuniste gri, cenuşii. Dar am arătat că putem mai mult. Şi mai colorat. Faţadele scorojite, pe alocuri jupuite nu erau plăcute privirii. „Deranjau aspectul general“ – cum zicea un primar de sector. Ferestrele din lemn şi zidurile necăptuşite lăsau căldura să se risipească în van. Bucureştenii erau deprimaţi. De atîta gri şi de facturile la întreţinere. Aşa că edilii au hotărît. Şi au făcut o lege care să transforme griul comunist în curcubeu... capitalist. Schelele, polistirenul, termopanul au cucerit oraşul. L-au scos din amorţeală. Blocurile nu mai sînt comuniste. Au fost reabilitate. Nu toate... Dar programul merge mai departe. 

Reabilitare cromatică 

Dintr-un document care promite 100% confort termic cu doar 20% din valoarea lucrării, aflu că reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe este un program naţional realizat în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale. Că sînt vizate blocurile construite după proiecte elaborate în perioada 1950-1990. Că asociaţia de proprietari se implică şi ea. Că se creşte performanţa energetică a blocului. „Cu multă căldură...“ de altfel se semna şi primarul sectorului 1, pe un bloc în şantier. Reabilitarea termică a fost urmată de o reabilitare cromatică. Aici, în sfîrşit, s-a dat frîu liber imaginaţiei. Gustului. Hazardului. Ce-a ieşit se vede diferit. De la caz la caz. Unii zic că e frumos. Alţii – că e hidos. Unii zic că e armonie. Alţii – că e ţigănie. Unii locatari sînt mulţumiţi cu cromatica. Alţii vor criterii clare. Întrebarea e: Cine le stabileşte? Reprezentantul unei primării zice că s-au dorit culori mai vii, mai plăcute ochiului. În alte zone, petele de culoare au fost stabilite şi în funcţie de preţ. Mai ieftin e întotdeauna mai bun. Mai mult e mai bun decît deloc. Un inventar sumar al blocurilor reabilitate include: crem, bleu, bej, portocaliu, verde praz, „ou de raţă“, vişiniu, roşu, galben crom sau citron. Şi lista poate continua cu diverse combinaţii. De două, trei sau cinci culori. Cei responsabili cu paleta cromatică au vrut o „tentă mai veselă“. Se pare că, în mare, au reuşit. Un portocaliu pentru o viaţă mai bună şi mai optimistă. Un galben-citron ca o promisiune, pentru zile senine. Sau un roşu apăsat, mobilizator şi triumfător.

Anvelopare plus civilizare

E iarnă. Pe strada Măgura Vulturului se lucrează. Se reabilitează. Muncitorii zgribuliţi nu prea au chef de vorbă. Şi întreb în ce culoare vor vopsi blocul. „E secret, zice unul.“ După un timp, îl văd colorat. Oranj şi crem cu inserţii de verde deschis. Şantierul s-a mutat repede peste drum. Mă întreb dacă va ajunge şi la blocul în care locuiesc. Vecinele mele aşteaptă. şi discută, pe trepte, la o ţigară. Despre soarta animalelor fără stăpîn, cheltuielile la întreţinere, boschetarii care se droghează la ghenă. Unele sînt convinse că, odată cu reabilitarea blocului, „se va termina şi cu mizeria asta“. Că vor dispărea şi cîinii. Pe scurt, că va fi mai curat, mai civilizat. „Vecina cu cîinii“ (are doi în casă şi trei afară) nu pare prea entuziasmată. Judecă fenomenul la rece. „O lume nebună, asta e; vor bloc vopsit pe dinafară, da’ pe dinăuntru ce ce? Multă mizerie, asta e. Şi umană, şi de toate. Dacă aranjezi blocul, trebuie să omori cîinii? Sau să-i alungi, ca să nu zgîrie termopanu’? Să se civilizeze niţel întîi şi după aia să vorbească.“ Mă gîndesc că, într-adevăr, lumea are nevoie de o schimbare. Pînă la una profundă, locatarii rămîn la scara blocului. 

Probabil comuniştii iubeau griul. Probabil – am spus. Nu avem studii în acest sens… Însă gri-ul blocurilor mergea bine cu cenuşiul existenţei. Acum lucrurile s-au schimbat. A apărut curcubeul în viaţa bucureştenilor. Termopane rîd în soare.... Părerile sînt împărţite. Reabilitarea blocurilor e văzută ca un act ratat. Sau, dimpotrivă, ca o şansă ca Bucureştiul să arate mai bine. Din această poveste, două lucruri sînt de luat în seamă. Că blocurile viu colorate se vor mai ofili cu vremea (cu ploile). Şi că, pe cele rămase gri, fiecare trecător va putea să îşi proiecteze subconştientul creativ fără să lase urme.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ebrahim Raisi, ce nu ni s-a spus: cum era poreclit în Iran și de ce regimul a ascuns, inițial, moartea sa
Până să ajungă în fruntea țării, în 2021, Raisi a făcut prăpăd, ca judecător.
image
Dulcele gust al minciunii: cazul Ianis Hagi arată apetitul nostru pentru a ne păcăli singuri
„Prinț“ la noi, un „client“ al băncii de rezerve în străinătate. Cam așa se poate descrie fotbalistul Ianis Hagi în ultimii doi ani. Din păcate, cazul său denotă, de fapt, o problemă mult mai gravă și anume apetitul nostru de a ne păcăli singuri.
image
Platforma de comerț Temu, acuzată de manipularea clienților. Psiholog: Se bazează pe cei care fac acele cumpărături din impuls
Platforma chineză de comerț online Temu este acuzată de asociațiile europene de consumatori că își manipulează clienții prin diverse tehnici, iar aceștia ajung să cumpere produse despre care nu se știe dacă sunt în standarde UE.

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi