Societate

● Vaticanul i-a iertat pe Beatles săptămîna trecută, cînd L’Osservatore Romano le-a dedicat cîteva articole, plus coperta, pentru a marca cei 40 de ani de la despărţire: „E adevărat că, luaţi pe sus de valul succesului, au luat droguri şi au trăit desfrînat. Ba chiar au spus că sînt mai celebri decît Iisus. Dar, ascultîndu-le muzica, toate astea par îndepărtate şi neimportante“. Aceeaşi publicaţie a Vaticanului le-a inclus albumul Revolver pe lista celor mai bune 10 albume din istorie. Oare cum

● TATA (nu maşina fabricată în India, ci Alianţa Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor) i-a reclamat pe premierul Emil Boc şi pe ministrul Muncii, Mihai Şeitan, la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru intenţia lor de a micşora vîrsta de pensionare a mamelor. Printre argumentele respectivei alianţe este acela că părinţii trebuie să aibă drepturi egale, mai ales în condiţiile în care peste 30 de mii de taţi se află în acest moment în concediu de creştere a copiilor. Cu alte cu

● La ultimul Salon du Livre parizian, editura Hachette a boicotat sindicatul editorilor, rezervînd doar 100 de metri pătraţi dintre cei 800 pe care îi avea an de an în marea hală de la Porte de Versailles. În acest spaţiu generos nu se aflau nici o carte şi nici un scriitor: doar cîteva recepţioniste extrem de amabile, care indicau graţios librăriile de unde se pot procura ultimele apariţii Hachette, şi site-urile aferente. De efect era însă golul hiperluminos de sub eticheta Hachette, în care,

La începutul anului 1935, preşedinta Ligii Naţionale a Femeilor Române din Gorj, doamna Aréthie G. Tătărescu, a încredinţat sculptorului Constantin Brâncuşi realizarea, la Târgu Jiu, a unui monument al eroilor gorjeni. Brâncuşi, care devenise deja o celebritate mondială, avea atelierul la Paris, în Impasse Ronsin. Primind comanda, sculptorul care – se spune – promisese oamenilor din satul Hobiţa, unde se născuse în anul 1876, că va realiza un monument în amintirea morţilor din Primul Război Mond

Dacă despre sacrificiu şi dar avem cîteva texte fondatoare (datorate în principal lui Mauss şi şcolii sale de la începutul secolului trecut) şi o întreagă literatură antropologică, în mare parte datoare acestora, subzistă încă o problemă neelucidată în antropologia religioasă: este vorba de transferul constituit de pomana pentru morţi.

● Cică femeile din ţările dezvoltate preferă bărbaţii cu trăsături masculine mai puţin evidente. O figură masculină înseamnă nivel mare de testosteron, iar un nivel mare de testosteron înseamnă agresivitate. Adio bărbatului macho. Cum se numeşte tipul la modă acum? (M. M.) ● Am auzit la ştiri că, pe la diverse echipe, fotbaliştii încălţaţi cu ghete de culoare violetă au dat goluri. Dacă s-a ajuns la acest nivel de eficienţă, mă gîndesc că ar fi cazul să-mi cumpăr un pix mov… (M. V.)

● Arme nemţeşti pentru Grecia. Nici un stat membru al UE nu investeşte mai mult în armament decît Grecia. Şi nici o ţară nu-şi permite atît de puţin ca Elada, înglodată în datorii externe şi într-o recesiune profundă. 4% din PIB-ul grecesc e direcţionat spre bugetul Apărării. Majoritatea statelor UE cheltuie pentru Armată între 0,5%-1%. Şeful Guvernului, Giorgos Papandreou, a admis de-abia săptămîna trecută acest dezechilibru, pe cînd mii de medici se pregăteau să declanşeze greva, ca să obţină

● De curînd, într-o însorită zi de primăvară, mergeam pe DN1 şi ocoleam nenumăratele gropi apărute în ultimele luni ca urmare a combinaţiei dintre iarna grea şi asfaltul prost. Mi-a venit în minte o întrebare simplă: cu ce se ocupă oare cei de la administraţia drumurilor dacă nu astupă nici măcar gropile de pe DN1? Ştiu că Radu Berceanu a zis că a dat toţi banii la deszăpezire şi că nu mai are şi pentru reparaţii. OK, acceptăm că banii s-au terminat. Dar atunci ce mai au de făcut ministerul şi a

După flacăra violetă, România trece printr-o nouă isterie: salariile de lux. Sume la care ecranul mental al multor pensionari ar da eroare sînt aruncate pe bandă rulantă în mass-media.

Fie că vrei lîngă Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ sau în Fundaţie, centrul Iaşiului îţi oferă cu greu un moment de răgaz în zilele noastre. Într-un trafic de cele mai multe ori aglomerat şi cu tineri din ce în ce mai zgomotoşi, istoria acestei zone – mult pomenită prin toate ghidurile turistice – pare mai degrabă să se ascundă printre teii imenşi, de teama agitaţiei şi a trecerii nemiloase a timpului.

Nunc lacus turpis, varius sit amet hendrerit id, sollicitudin eget felis. Cras nec nisl non est tincidunt ultricies. Curabitur cursus dolor elit, non gravida quam. Nam id dui purus, non sollicitudin lorem.

● Conflictul limbilor. Guvernul de la Bratislava vrea un control mai strict în ceea ce priveşte cunoştinţele de limba slovacă ale elevilor aparţinînd minorităţii maghiare. Măsurile preconizate – printre care se numără suplimentarea orelor de limbă slovacă, o evaluare mai severă şi inspecţii mai numeroase – sînt o replică la cererea preşedintelui republicii Ungare László Sólyom ca elevii aparţinînd minorităţii maghiare din afara graniţelor să înveţe limba maternă.

● Un ziar ne propune, pentru a recupera adevăratele valori, „Mişcarea de rezistenţă“; o agenţie organizează „Cruciada culturii“. Scopul e nobil, dar oare cultura nu mai poate fi adusă în atenţie decît prin astfel de formule belicoase? Atunci să aşteptăm liniştiţi „invazia emoţiei impersonale“… (M. V.) ● În staţia de metrou Piaţa Victoriei au apărut, în locul celor vechi, nişte bănci albe, cu modele şerpuitoare şi negre. Contrastul e evident între paloarea comunistă a mozaicului prăfuit, şters şi

Scriam săptămîna trecută despre Cea mai fericită fată din lume, filmul lui Radu Jude în care ni se vorbeşte, printre altele, despre culisele realizării spoturilor publicitare şi despre cinismul celor care le fac („clientul“, reprezentantul produsului promovat, pe de o parte, şi echipa de filmare, pe de altă parte). Radu Jude cunoaşte foarte bine subiectul pentru că a regizat el însuşi destule spoturi publicitare.