⬆
Societate
Pagina 147
Despre stîne, ciobani și munți
Privite din perspectiva ocupaţiilor şi obiceiurilor tradiţionale, mult clamatele norme europene nu au întotdeauna o finalitate benefică. Dimpotrivă, aplicarea lor în cel mai strict sens al cuvîntului determină şi/sau accelerează dispariţia anumitor aspecte circumscrise domeniului etnografic. Este şi cazul păstoritului tradiţional, ale cărui caracteristici principale au suferit schimbări profunde în ultimele decenii şi care sînt, în continuare, supuse modificărilor, de la an la an.
Cum ne prefacem că nu uităm. Muzeul Satului Vîlcean
Este vorba, în fapt, de o rezervaţie a propriei noastre ignoranţe; un loc unde putem admira în voie lucrurile şi, mai ales, sensurile la a căror apropiată dispariţie noi, cei de astăzi, am avut rolul de conducători de joc.
La mila televiziunilor
Înţeleg că televiziunile se folosesc de cultură doar pentru a face frumos în faţa CNA, dar oare Consiliul nu are nici o pîrghie prin care să determine operatorii să-şi respecte promisiunile, şi după ce s-au văzut cu sacii în căruţă?
Ziua bărbatului revine după un an sabatic
Publicitatea „mare“, clasică, a Bergenbier-ului a mai avut un aliat folcloric: zvonistica. Taclaua, vorba de taină împărtăşită de prieteni „la o bere“, evocată în sloganul „Prietenii ştiu de ce“. Conform acestei nişe a culturii de masă, secretul Bergenbier, acel „de ce“ pe care îl împărtăşesc „prietenii“ este că Bergenbier ar fi singura bere care, băută în exces, nu ar favoriza impotenţa (spre deosebire de celelalte)...
Costache Negri - sat european
Comuna Costache Negri este una dintre cele europene. E şi înfrăţită cu localitatea La Roche sur Yon din Franţa. Din prezentarea oficială aflăm următoarele: are o suprafaţă de 2688 ha, 2650 de locuitori, energie electrică, apă potabilă, o şcoală, un dispensar uman şi un cămin cultural. Case, dacă nu tradiţionale, măcar în formă de „L“. Precum şi Casa memorială „Costache Negri“.
Cu ochii-n 3,14
● M-am trezit zilele trecute cu un SMS de la Omniasig. Zicea aşa: „Norul vulcanic ar putea cauza afecţiuni ale plămînilor, pielii, ochilor. Omniasig îţi asigură sănătatea pentru doar 15 lei. Copiii sub 12 ani Gratis“. Eu mi-aş asigura intimitatea împotriva finanţelor. (M. C.)
● Orice mi s-ar spune – că-s livresc, intelectualist sau direct imatur –, pentru mine, azi, cînd cerul Europei s-a degajat de cenuşă, cea mai înduioşătoare idee rămîne elogiul adus lui Jules Verne de către editoria
Românii şi polonii, de la Sobieski la Kaczynski
Impresionantă solidaritatea de care mulţi români au dat dovadă după tragicul accident de la Smolensk şi moartea preşedintelui Kaczynski ş.cl. Să ne înţelegem: nu solidaritate între noi, românii, ci mai curînd solidaritatea fiecăruia dintre noi cu greu şi des încercatul popor polonez vecin şi prieten – şi chiar şi frate, după unele opinii exprimate recent.
De la protipendadă la… protipendadă
La 1857, într-un memoriu adresat ministrului de externe francez, fostul domn Grigore Alexandru Ghica face un tablou complet şi destul de sumbru cu privire la amploarea nepotismului în societatea românească, promovat şi de el, chiar dacă renegat după. Să-l ascultăm: „Cu ruşinea mea mărturisesc că, în timp de şase ani, cît am guvernat Moldova, am făcut o mulţime de nedreptăţi şi de nelegiuiri...
Lizuca şi Harry Potter
Într-un talk-show pe tema reformei manualelor, unul dintre invitaţi s-a războit cu operele autorilor români, alegînd ca exemplu Dumbrava minunată: e un text greoi, plin de arhaisme şi regionalisme pe care un copil nu le va folosi niciodată în vorbirea lui curentă, iar subiectul este departe de preocupările unui copil din ziua de azi.
Ne aşezăm şi noi un pic?
Statuia Lupoaicei din Romană, cu tot cu gemenii ei atîrnaţi de ţîţe, se pribegeşte din nou. Primarul general o vrea în faţa magazinului Bucureşti, de unde începe Lipscănia din bulevardul Brătianu. Ar fi a şaptea mutare în 104 ani.
K de la Kapitalism
Aşa se numeşte ultimul film al lui Alexandru Solomon, care a putut fi vizionat de către reprezentanţii presei la conferinţa din 14 aprilie de la sala „Elvira Popescu“. Acesta, conform sinopsis-ului din mapă, descrie „drumul nostru de la un comunism cu faţă urîtă la o democraţie originală de piaţă“.
Maria Georgescu, consilier, comuna Măicăneşti-Vrancea
Vorba este veche, din perioada interbelică, unde la Măicăneşti a funcţionat un grup frumos, cuminte şi neasemuit de tineri intelectuali şi elevi de liceu.
O istorie comună, o expoziţie de documente inedite
Cu 130 de ani în urmă, Imperiul German, Regatul Unit şi Republica Franceză au stabilit relaţiile diplomatice cu România, în aceeaşi zi şi cu note cu conţinut similar, anticipînd deci coordonarea politicii externe aşa cum ea se desfăşoară actualmente în UE. Care era preistoria acestui eveniment şi care au fost urmările?
Cinematograful şi televiziunea, după Godard
Festivalul de film de la Cannes, 1982. Regizorul german Wim Wenders are ideea să cheme, pe rînd, mai mulţi regizori de film într-o cameră de hotel şi să-i pună să vorbească despre ce cred în legătură cu viitorul cinematografiei, dacă s-a pierdut limbajul cinematografic, dacă filmul e o artă care moare etc.
Cum am devenit dictator
Dezvoltarea Internetului reprezintă, în bună măsură, o evoluţie a societăţii consumeriste în defavoarea formelor tradiţionale de media. Deşi ziarul, televiziunea şi radioul sînt departe de a fi medii moarte, capacitatea lor de interactivitate cu utilizatorii este semnificativ mai scăzută decît ceea ce oferă Internetul.
Şuetă, la o ţigară
Cu ocazia închiderii, în luna februarie, a ultimei fabrici care încă mai producea țigări "Carpați", cea de la Sfîntu gheorghe, i-am invitat pe citiorii noștri, prin intermediul unui "Cu ochii-n 3,14", publicat în urmă cu cîteva săptămîni, să ne povestească amintiri, stări și senzații legate de "experiența" românească numită "Carpați".
Brandul “Carpaţi”: merita să dispară?
S-a mai spus: cei care în anii ’90 îi instigau pe oameni să strige „nu ne vindem ţara“ au dezmembrat-o bucăţică cu bucăţică. Drama industriei româneşti de tutun repetă istoriile unor produse/mărci emblematice ale României, cum ar fi „Aro“, „Cico“, „IOR“ sau „Gerovital“ (cel din urmă „reîntinerit“ de curînd, în urma unui îndelung proces între fabricanţii din Cluj şi Bucureşti care pare să se fi tranşat pentru clujeni ca prin... „Farmec“).
Cu ochii-n 3,14
● Vaticanul i-a iertat pe Beatles săptămîna trecută, cînd L’Osservatore Romano le-a dedicat cîteva articole, plus coperta, pentru a marca cei 40 de ani de la despărţire: „E adevărat că, luaţi pe sus de valul succesului, au luat droguri şi au trăit desfrînat. Ba chiar au spus că sînt mai celebri decît Iisus. Dar, ascultîndu-le muzica, toate astea par îndepărtate şi neimportante“. Aceeaşi publicaţie a Vaticanului le-a inclus albumul Revolver pe lista celor mai bune 10 albume din istorie. Oare cum
Un măr, un glonţ şi-un kil de heroină
Presimt: păli-vor de ruşine industriile, rugini-vor băncile, prăbuşi-se-vor pieţele imobiliare: pentru că tot războiul rămîne cea mai profitabilă investiţie! Din acest punct de vedere, istoria pare a merge în cerc – după cum se va vedea mai jos.
Tirania menajului
Educaţia şi familia sînt preocupări majore ale burghezului, cărora le consacră bani şi timp. Acestea se regăsesc şi în memoriile doctorului Ştefan Piscupescu, redactate în prima parte a secolului al XIX-lea. Familia este cea în care investeşte şi căreia îi dedică toate economiile.
Uliţele copilăriei
Însă o discuţie cu un prieten mai mare şi mai înţelept decît mine m-a pus pe gînduri: cît de aproape sîntem în realitate de copiii noştri, de vîrsta lor, de gîndurile şi de dorinţele lor? Cît de departe de ei ne-au dus sentimentele de vinovăţie că nu le acordăm suficient timp, îndoiala că nu le sîntem aproape în momentele esenţiale, clişeele pe care le asumăm prea repede despre educaţia lor?
Căzături de patrimoniu. Bucureşti, 6 aprile 2010
Numele meu e Bucureşti. Sînt un oraş condus ani de-a rîndul de găşti de profitori şi de indolenţi. Deseori, noaptea, cînd e mai multă linişte şi-mi pot auzi propriile gînduri, cînd în măţăraia de clădiri din burta-mi chiriaşii dorm somn de proletar, de intelectual, de student, de taxatoare la metrou sau de activist al oraşului, îmi aud zidurile scheunînd, acoperişurile urlînd căscate la lună, ţevăraia peticită icnind, coclind, răbufnind.
Varianta bulgărească (sindicalist-capitalistă)
Tot românul a fost la mare în Bulgaria, numai eu nu fusesem. De aceea, dar şi în amintirea unei excursii ceauşiste la mare de un 1 Mai care a coincis cu Paştele (cînd te urcai pe geam în tren pentru că nu mai aveai loc pe uşă şi, odată ajuns la destinaţie, ţi se ofereau cartofi prăjiţi vopsiţi tricolor...), am ales să-mi petrec zilele de sărbătoare acolo.
Mihaela Bădic, primar Helegiu-Bacău
Ce e în capul dvs.?
Habar n-am, dar ceva cred că trebuie să fie
Relaţia religie-ştiinţă: poziţii de dialog
În secolul XX, o serie de mutaţii intelectuale, concomitente dacă nu convergente, au făcut ca relaţia de putere să lase din ce în ce mai mult loc relaţiei de dialog între ştiinţă şi religie. Am să enumăr cîteva.
Un (fel de) oengist român în Spania
Pe la începutul crizei economice, la sfîrşitul anului 2008, mă găseam trimis de statul român să ajut organizaţiile românilor înmugurite în Spania. Ideea era să îi ajutăm să se dezvolte instituţional, să primească fonduri de la comunităţile locale şi UE, să comunice mai bine cu alte ONG-uri spaniole şi să înveţe şi de la acestea.
Migranţii români, prinşi între două crize
România este unul dintre statele UE cu cea mai înaltă mobilitate a forţei de muncă (în jur de 3%), dar în pofida acestui fapt nu există nici o statistică sau un studiu care să evalueze impactul crizei economice asupra fenomenului şi să stabilească rata de revenire a migranţilor. Singurul indicator care ne poate da o măsură a felului în care criza economică afectează migraţia este volumul remitenţelor - banii trimişi acasă.
O siestă horror
Este duminică după-amiaza, iar în familie domneşte atmosfera aceea fără de griji, de după siestă. Mama răsfoieşte alene o revistă, tatăl stă relaxat într-un fotoliu, iar puştiul de vreo şapte ani cască şi el gura la părinţii săi. Televizorul e, desigur, pornit şi merge în legea lui. Nu pare a fi nici un pericol pentru liniştea acestei familii. În colţul ecranului nu există nici un cerculeţ care să indice vreo limită de vîrstă sau necesitatea vreunui acord parental.
Death by online
Ce legătură este între presa scrisă şi balama? Organică, vă spun. Balamaua este simbolul şi temeiul modelului de viitor al presei scrise, aşa cum mi s-a demonstrat, pe termen lung, la o reuniune a editorilor de ziare din lumea-ntreagă. Teoria e simplă: în pofida progreselor tehnologice uimitoare din ultimii 2000 de ani, balamaua nu a dispărut.
Europa - Acarul Păun pentru Institutul Cantacuzino? - interviu cu dr. Daniel BODA, preşedintele Agenţiei Naţionale a Medicamentului
În primul rînd trebuie să ştiţi că Institutul Cantacuzino a fost păsuit, ani de-a rîndul, fiind considerat un producător strategic. Autorizaţia de fabricaţie, în baza căreia a funcţionat pînă în decembrie anul trecut, a fost emisă înainte ca România să intre în UE. Ca politică generală, e evident că această instituţie trebuie susţinută, avînd în vedere că populaţia României e beneficiarul activităţii pe care o desfăşoară.
Cu ochii-n 3,14
● TATA (nu maşina fabricată în India, ci Alianţa Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor) i-a reclamat pe premierul Emil Boc şi pe ministrul Muncii, Mihai Şeitan, la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru intenţia lor de a micşora vîrsta de pensionare a mamelor. Printre argumentele respectivei alianţe este acela că părinţii trebuie să aibă drepturi egale, mai ales în condiţiile în care peste 30 de mii de taţi se află în acest moment în concediu de creştere a copiilor. Cu alte cu
Reabilitarea postumă a domnului GOE
În chiar aceste zile se fac fix trei ani de zile de cînd poveştile (445, cu aceasta) nu s-au mai suprapus aici. Timp în care, printre altele, m-am gîndit la ce spunea învăţătoarea mea din şcoala generală – şi iată, îţi destăinui şi ţie, cititorule: anume că se prea poate – spunea doamna – ca I. L. Caragiale, pe cînd mergea odată cu trenul de la Ploieşti la Bucureşti, chiar să fi întîlnit în vagon un june răsfăţat care să-l fi inspirat în crearea personajului „dl Goe“.
“Duhul veacului” şi “făţărnicia politicii”
În memoriile sale, redactate în prima parte a secolului al XIX-lea, Ştefan Piscupescu, medic în Bucureşti, între 1805-1847, crede că buna creştere şi bunul renume fac fala unei familii, aduc nemurire unui neam. Dar acestea nu se pot obţine fără cunoaşterea „soţietăţii“. Şi iată o oglindă a acestei „soţietăţi“.
Cititul e un lucru foarte mare
Scrisoarea întîi, către o prietenă supărată pe copiii din ziua de azi, care nu mai citesc. Copii ai căror părinţi au fost copiii de ieri care citeau foarte mult.
Iubesc oraşul - despre mirosurile Bucureştilor
Mai ales vara. Mai ales cînd vii din altă Europă şi oraşul te pălmuieşte, fără fineţuri, cu cele mai contradictorii miresme şi miasme. Jap-jap!
Elena Ciocan, secretar, Primăria Frumuşiţa Galaţi
De ce raţele pot trece prin punctul „La răscruce“ şi oamenii, nu?
Conform bugetului aprobat se va remedia situaţia abia anul viitor. Am fost loviţi de inundaţii acum doi ani. Nefiind nici eu, nici primarul în graţiile Consiliului Judeţean, nu ni s-
Relaţia religie-ştiinţă: poziţii de putere
Spre mijlocul secolului XX, Agatha Christie încă mai face să apară, în cărţile ei, femei de treabă gata să creadă în mirabilia ştiinţifice aflate din jurnalul de duminică, printre care capacitatea savanţilor de a transforma un om în broască injectîndu-i în glande substanţe potrivite.
Jerry cel nociv
Discuţia despre violenţa la televizor şi efectele ei asupra telespectatorilor nu este atît de simplă precum pare.
Reclamele s-au rătăcit în criză
Un tînăr cu mutră de idiot, ţinînd în mînă un trandafir roşu, sună la uşa unei case. Pare amorezat. În casă se află o bătrînă care croşetează. După cum îşi schimonoseşte faţa, la auzul soneriei, bătrîna pare „plecată de-acasă“. Femeia de abia se tîrîie şi, pînă să-i deschidă uşa individului, apucă o pungă de snacks-uri Lotto şi mănîncă un snacks.
Poveşti din stradă şi din containere
Într-o noapte am plecat pe străzile Bucureştiului în căutarea oamenilor fără casă. Am însoţit, de fapt, o echipă a unei organizaţii neguvernamentale – Samusocial. Am împărţit pături, medicamente, supă şi ceaiuri calde, împreună cu Narcis Mica – medic, şi Cezar Răcaru – şofer. „Mai întîi – mi-au spus cei doi – mergem la cei pe care-i cunoaştem.“
"Oamenilor străzii li se oferă prea puţin ajutor" – interviu cu Victor BADEA, psiholog la Organizaţia Samusocial
O categorie aparte o reprezintă foştii copii ai străzii. Prin anii ’90 aveau 7-8 ani, acum au peste 20. N-au nici o calificare, unii n-au mers la şcoală nici măcar o zi, cei mai mulţi se droghează…
Cu ochii-n 3,14
● La ultimul Salon du Livre parizian, editura Hachette a boicotat sindicatul editorilor, rezervînd doar 100 de metri pătraţi dintre cei 800 pe care îi avea an de an în marea hală de la Porte de Versailles. În acest spaţiu generos nu se aflau nici o carte şi nici un scriitor: doar cîteva recepţioniste extrem de amabile, care indicau graţios librăriile de unde se pot procura ultimele apariţii Hachette, şi site-urile aferente. De efect era însă golul hiperluminos de sub eticheta Hachette, în care,
Oraşe, artişti şi soţii de miniştri
La începutul anului 1935, preşedinta Ligii Naţionale a Femeilor Române din Gorj, doamna Aréthie G. Tătărescu, a încredinţat sculptorului Constantin Brâncuşi realizarea, la Târgu Jiu, a unui monument al eroilor gorjeni. Brâncuşi, care devenise deja o celebritate mondială, avea atelierul la Paris, în Impasse Ronsin. Primind comanda, sculptorul care – se spune – promisese oamenilor din satul Hobiţa, unde se născuse în anul 1876, că va realiza un monument în amintirea morţilor din Primul Război Mond
Hikikomori – între bizarerie japoneză şi avangardă
La cinci ani după ce s-a retras din viaţa socială, Taka a fost găsit mort în apartamentul său. Totul indica faptul că acesta s-a cufundat într-o letargie totală, încetînd chiar şi să se hrănească, şi că a aşteptat pur şi simplu să moară. Suicid pasiv. Taka, personajul lui Randy Taguchi în Vertij, era un hikikomori.
Eucharistie şi pomană – despre cîteva tipuri de transfer între sacru şi profan
Dacă despre sacrificiu şi dar avem cîteva texte fondatoare (datorate în principal lui Mauss şi şcolii sale de la începutul secolului trecut) şi o întreagă literatură antropologică, în mare parte datoare acestora, subzistă încă o problemă neelucidată în antropologia religioasă: este vorba de transferul constituit de pomana pentru morţi.
Postul de televizor
Auzim, din gura unor oameni ai bisericii, acest îndemn: „în timpul postului, trebuie să posteşti şi de televizor!“. În traducere, asta înseamnă să nu te uiţi deloc la el, adică să ţii post negru.
Libertatea de exprimare: cazul olandez
În martie anul acesta, cu ocazia alegerilor locale, Partidul Libertăţii condus de liderul anti-imigraţie şi anti-islamic Geert Wilders a dat din nou dureri de cap teribile establishment-ului politic olandez, la un an după episodul votului pentru Parlamentul European.
Meşterul român şi instalatorul polonez
A dori să repari laiţele şi lădoiul de la ţară, piese care şi-au aniversat de mult, individual sau laolaltă, unul sau chiar două centenare, e o pretenţie care frizează ridicolul, acum cînd satul trece printr-una din formele cele mai dramatice din existenţa sa postcomunistă (plecarea masivă în străinătate după ’89, ca mînă de lucru ieftină, dar cît de preţăluită faţă de ce lăsau în urmă, şi-a avut şi reversul, cu urmări greu de evaluat pe termen lung, dar cu siguranţă în planul degradării gustulu
Mărcile româneşti şi micile plăceri ale vieţii
Dintr-o ştire recentă, „nebăgată în seamă“, aflăm că ultima fabrică de ţigări, cea de la Sfântu Gheorghe, care încă mai producea mărcile Carpaţi, Snagov şi Mărăşeşti s-a închis la şase ani după privatizare. Pe 17 februarie, angajaţii de la Fisc au pus sigiliu pe fabrică deşi, în interior, vreo 60 de tone de ţigări încă mai aşteptau ambalate să plece spre chioşcuri, iar oamenii din Sfântu Gheorghe au deplîns dispariţia unui simbol al oraşului lor.