⬆
Societate
Pagina 146
La Chişinău, o autentică stăpînă peste bucate!
Ce legătură are protecţia consumatorului cu geopolitica? – s-ar putea întreba cineva de bună-credinţă. Respectivul ar face bine să urmărească, relaxat, susurul rubiniu al vinului din Republica Moldova. Despre ce-i vorba: pe termen mediu, acest stat – în vederea realei sale suveranităţi faţă de Rusia – trebuie să-şi limiteze dependenţa faţă de Moscova în privinţa cîtorva indicatori: cum ar fi exportul de vin şi importul de gaze naturale.
Igiena: o necesitate sau un moft?
Lipsa igienei este o constantă a societăţii româneşti, de ieri sau de astăzi. Ea se reflectă, de pildă, în numeroasele maladii venerice: leucoree, blenoragie (numită în epocă sculament), sifilis (sfrînţie sau boala galicească), scabie.
Războinica luminii
Am urmărit, preţ de cîteva săptămîni, emisiunea Supernanny de la Prima TV. O familie cheamă în ajutor un specialist pentru a primi sfaturi în educaţia copiilor. Problema, în cele mai multe cazuri, este că părinţii nu reuşesc să impună reguli, iar copiii se revoltă zgomotos. Ce urmează?
Trei poveşti feminine
De la Plaza România mă urc într-un taxi „staţionat“ (cuvîntul standard în domeniu) în faţă. Şoferul se dovedeşte a fi... o doamnă. Plinuţă, în pantaloni scurţi, şi cu un păr ondulat gen coamă. La început nu prea vorbeşte, rezumîndu-se la schimbul strict tehnic de replici – pe unde o luăm, cum e mai scurt...
Peregrinul european
O să ne ferim un pic de locurile comune şi o să zicem din capul locului că turistul român s-a mai rafinat. Din ce în ce mai multă lume românească decentă bate oraşele Europei, fără a se deosebi de aceeaşi categorie cuminte de călători de oriunde ar fi ea. Standardul turistic pe care îl afişează însă media, ăia nici prea de sus, dar nici prea de jos, zice însă „when in Rome, do as the Romans do“.
Mihai Popescu consilier local, Dimăcheni, Botoşani
Adică, ce vroiam să spun, dacă nici nu se ştie de OZN-uri, cum putem fi noi luaţi de ozenişti şi duşi departe? Noi, din Botoşani. Ha, ha, ha, am glumit. Cînd treceţi pe la noi, la un pahar de vin?
Importanţa crucială a insignifianţei
Am cunoscut un număr de oameni importanţi sau binecunoscuţi – mulţi dintre ei, dar nu exclusiv, cărturari şi universitari – şi, fără s-o merit, m-am bucurat în viaţă de oportunităţi care m-au uluit. Niciodată nu am deţinut eu însumi o poziţie de mare ţinută şi nici nu m-am bucurat de aclamaţiile altora.
Bucătăria secolelor XIX şi XX. Conserve, răcitoare, osmazôme
Servirea à la française e înlocuită treptat de cea à la russe, în care bucatele sînt tăiate şi aranjate în farfurie la bucătărie şi abia apoi aduse la masă.
„Înţeleg nerăbdarea acestor tineri...“
Ţara este la ananghie. Preşedintele vorbeşte de pericolul colapsului, de „grecizarea“ ei şi recurge la măsuri tranşante, care lovesc grav în populaţia deja săracă. Cum s-a ajuns aici? Un răspuns ni l-a oferit excelenta emisiune de reportaje de la Pro TV, România, te iubesc, duminica trecută.
Publicitatea românească veche, expusă oprobriului
Ca membri ai societăţii de consum, ne-am obişnuit să aruncăm la gunoi, pe necitite, pliantele şi volantele publicitare din cutia poştală. Cataloagele supermarketurilor – abia dacă le mai răsfoim... În oraş ne-am învăţat să facem abstracţie de panouri şi casete luminoase. Ca telespectatori, ne-am obişnuit să vizităm baia taman în minutele calupului care ne întrerupe programul. Aiureli, sînt doar reclame – ne-am deprins să spunem.
Despre copii dispăruţi şi părinţi disperaţi – interviu cu Adriana BÎRLOI, coordonator, Departamentul operaţional al FOCUS
Ponderea dispariţiilor este mai mare, într-adevăr, în familiile defavorizate, dezorganizate, dar să nu credeţi că din familiile „bune“ nu dispar copii. În cazul acestora din urmă însă, vorbim mai degrabă de copii pierduţi, rătăciţi din neatenţie...
Cu ochii-n 3,14
● Într-o reclamă la DVD-urile cu conferinţele sale, fotografia lui Dan Puric apare pe fundalul picturilor Ateneului cu voievozii neamului. În sfîrşit, pricep în ce mişcare să-l integrez pe mimul-conferenţiar: protocronismul de consum! (M. C.)
● Aşteptam, la un magazin de specialităţi suedeze din Băneasa, cînd am auzit pe cineva evaluînd diferitele specialităţi (mai mult sau mai puţin suedeze) de lasagna: „Lasagna de elan o mai fi preferata Mihaelei Rădulescu?“. Cîtă răutate! (S. S.)
● În B
Terminologie sexy-sănătoasă
Dezbaterile de la Bruxelles legate de sănătatea publică se învîrt în jurul aceloraşi cîteva teme, priorităţi ale Comisiei Europene cu al sau DG Sanco (Directoratul General al Sănătăţii şi Consumatorilor) în ceea ce priveşte sănătatea.
Nevroze de paradă, de la Chişinău la Moscova
Paradoxal sau nu, şoseaua de pe teritoriul Republicii Moldova este ceva mai bună decît şoseaua de pe teritoriul românesc al Uniunii Europene! De-o parte şi de alta – nuci, brazi, pe alocuri plantaţii de vii şi, din loc în loc, pîlcuri de mesteceni. Nu vezi gunoaie aruncate.
Bonjuriştii de ieri
Prima mărturie îi aparţine lui Nicolae Kreţulescu; el surprinde foarte bine opoziţia clasei din care face parte şi apoi pe cea a societăţii în care trebuie să practice această meserie.
Clişee dragi, ne cunoaștem de-o viață
Pe cine iubeşti mai mult, pe mama sau pe tata? Răspuns curent: Pe nici unul, sau pe amîndoi.
Potoleşte-te, că ne facem de rîs! (cu varianta: Potoleşte-te, că rîd copiii de tine!) Reacţie curentă: nu se potoleşte.
Bio şi tradiţionale
E reconfortant să vezi că, pe ici, pe colo, mai există şi cîte o alternativă la trendul principal standardiza(n)t.. Magazinele de produse tradiţionale, precum şi cele bio reprezintă două posibile alternative. Şi unele, şi altele mută accentul de pe cantitate pe calitate.
Spaţiu personal
E de bine. De cîţiva ani, din ce în ce mai bine. Am început să învăţăm să ne respectăm graniţa personală, haloul de aproximativ un metru (standard) recomandabil a nu fi încălcat într-o adunare urbană.
Ciprian Popescu, comuna Mitoc-Botoşani
De ce nu se face nimic în privinţa electrificării întregii comune? Păi, sîntem mulţi bătrîni, pe la noi nu se rătăceşte nimeni că sîntem departe de naţională.
„Astăzi metafizica este folosită la orice“ - interviu
Astăzi metafizica sau ontologia sînt folosite la orice, ignorînd total sensul de fiinţă pe care istoria ei îl implică. O asemenea proliferare poate însemna adevărata moarte a metafizicii, aşa cum proliferarea valorilor stă mărturie a nihilismului.
Bucătăria Renaşterii: Americi, maioneză, fast
În timpul Caterinei de Medici, apar furculiţele şi farfuriile din faianţă. Gobeletele sînt înlocuite de pahare.
Bulgaria în mic – o călătorie peste graniţa clişeelor de plastic –
Cînd am ajuns în gara din Tryavna era noapte şi, brusc, am avut senzaţia că ghidul Lonely Planet nu foloseşte chiar la nimic. Nici oameni nu erau prea mulţi pe stradă – şi chiar şi aşa, cum să întrebi, la întîmplare şi pe-ntuneric, un om grăbit într-ale lui cam pe unde vine adresa hotelului despre care ai citit tu că e „the place to go“, plus că nu prea ştii nici să-i pronunţi numele?
Mititei, bere şi distracţie la maxim!
Am auzit invariabilele vorbe culese de la popor: despre cum merg micii cu berea, în cazul masculilor dezbrăcaţi în natură, sau strigăte de genul „Foarte tare! Distracţie la maxim!“, în discoteci
Înţelepţii şucăriţi
Un comentator al tuturor tipurilor de fenomene (specie naţională) susţinea de curînd că oamenii, mai exact românii, ar avea tendinţa irepresibilă să ia de bună orice informaţie pozitivă. Motivul: omul are nevoie de încurajări. De aceea, e uşor de manipulat (de către putere, opoziţia nu se ocupă cu aşa ceva).
Review de outsider
Ţară cu aproximativ 350.000 de locuitori, Islanda era renumită şi prin faptul că nu prea are drumuri în sensul în care ştim noi drumurile; geografia şi solul, în mare parte pietros; nedînd nici o şansă făuritorilor de căi de comunicaţie şi asfaltatorilor. Altfel, cine ştie…? Oricum, din cei vreo 12.500 de kilometri de drumuri, doar arterele din oraşe sînt asfaltate, celelalte fiind acoperite cu pietriş.
Cu ochii-n 3,14
● Abordat de un cerşetor – şi cum n-avea nimic prin buzunare –, Ozzy Osbourne i-a dat lanţul de aur de la gît. Să vezi acum ce scandal îi face nevastă-sa! În episodul următor din The Osbournes. (M. C.)
● Cei care au probleme cu somnul şi caută diverse remedii pe Internet pot da peste următorul anunţ: „Vînd Insomnia, fostul Magic Powder (ambalaj sigilat). Calitate garantată!“. Partea proastă este că anunţul e postat pe mai multe site-uri de mică publicitate, la categoria „Îngrăşăminte“. Oar
După 20 de ani – singurul supravieţuitor al Golaniadei
Nu mulţi dintre noi îşi mai aduc aminte cum a început totul, acum 20 de ani: de la un miting al partidului numit PNŢCD, în acel moment far al opoziţiei române, care avea doi lideri de calibru – legendarul Corneliu Coposu şi prea des trecutul cu vederea Ion Raţiu (cred, unul dintre puţinii oameni realmente normali în România acelei vremi!). Dar nici măcar aceşti doi capi ai aceluiaşi partid nu se înţelegeau între ei.
Ubicuitatea canină
Cînd la 1808, din poruncă rusească, apar pe uliţele Bucureştiului primii hingheri, mahalagii protestează cu vehemenţă verbală, dar şi cu agresivitate fizică. Cîinii erau, atunci ca şi acum, un bun al tuturor. Cu stăpîn sau fără stăpîn, se aflau pretutindeni, în curţi şi pe garduri, în uliţă, sub trăsuri sau căruţe, pe poduri şi sub poduri, pe malurile apelor, în măcelării şi pescării, în spitale şi temniţe, zi sau noapte.
Întrebările nepotrivite pot dăuna grav conversaţiei
Dacă vrei ca dialogul dintre tine şi copilul tău să dureze mai mult de treizeci de secunde, nu-l întreba „ce-ai făcut azi la grădiniţă?“. Răspunsul, „m-am jucat“, previzibil, ar trebui decretat brand al vîrstei preşcolare: copiii răspund aşa fiindcă la vîrsta lor, jocul este principala formă de activitate, fie că învaţă, fie că se relaxează.
Mîinile, porumbelul şi furnica
La Festivalul Internaţional de Film NexT de anul acesta nu am reuşit să văd decît două categorii de filme: cele premiate şi cele de la secţiunea NexT Kids. Mărturisesc, fără cine ştie ce ruşine, că cele destinate copiilor mi-au plăcut mai mult.
Oameni coloraţi
Dana Boroş are 34 de ani, lucrează într-un domeniu care are legătură cu agricultura şi în timpul liber colorează oraşul şi oamenii. Cu lîneturile şi firele pe care le împleteşte în haine. Nu e vedetă, are prieteni ca fiecare dintre noi şi face parte dintr-un grup de artizani urbani.
Anghel Rababoc, primar Ştefăneştii de Jos-Ilfov
Comuna noastră m-a ales din 1987 numai pe mine primar, ceea ce înseamnă ceva, nu?
Religie și demografie
Populaţia pămîntului este în continuă expansiune, dar în creştere se află doar segmentele strict religioase: musulmanii practicanţi, hispanicii şi africanii catolici, neo-protestanţii evanghelişti americani şi evreii ortodocşi. Raţiunea e capabilă să pună în mişcare colocvii ştiinţifice, dar nu face două parale cînd e vorba de urmaşi.
Despre stîne, ciobani și munți
Privite din perspectiva ocupaţiilor şi obiceiurilor tradiţionale, mult clamatele norme europene nu au întotdeauna o finalitate benefică. Dimpotrivă, aplicarea lor în cel mai strict sens al cuvîntului determină şi/sau accelerează dispariţia anumitor aspecte circumscrise domeniului etnografic. Este şi cazul păstoritului tradiţional, ale cărui caracteristici principale au suferit schimbări profunde în ultimele decenii şi care sînt, în continuare, supuse modificărilor, de la an la an.
Cum ne prefacem că nu uităm. Muzeul Satului Vîlcean
Este vorba, în fapt, de o rezervaţie a propriei noastre ignoranţe; un loc unde putem admira în voie lucrurile şi, mai ales, sensurile la a căror apropiată dispariţie noi, cei de astăzi, am avut rolul de conducători de joc.
La mila televiziunilor
Înţeleg că televiziunile se folosesc de cultură doar pentru a face frumos în faţa CNA, dar oare Consiliul nu are nici o pîrghie prin care să determine operatorii să-şi respecte promisiunile, şi după ce s-au văzut cu sacii în căruţă?
Ziua bărbatului revine după un an sabatic
Publicitatea „mare“, clasică, a Bergenbier-ului a mai avut un aliat folcloric: zvonistica. Taclaua, vorba de taină împărtăşită de prieteni „la o bere“, evocată în sloganul „Prietenii ştiu de ce“. Conform acestei nişe a culturii de masă, secretul Bergenbier, acel „de ce“ pe care îl împărtăşesc „prietenii“ este că Bergenbier ar fi singura bere care, băută în exces, nu ar favoriza impotenţa (spre deosebire de celelalte)...
Costache Negri - sat european
Comuna Costache Negri este una dintre cele europene. E şi înfrăţită cu localitatea La Roche sur Yon din Franţa. Din prezentarea oficială aflăm următoarele: are o suprafaţă de 2688 ha, 2650 de locuitori, energie electrică, apă potabilă, o şcoală, un dispensar uman şi un cămin cultural. Case, dacă nu tradiţionale, măcar în formă de „L“. Precum şi Casa memorială „Costache Negri“.
Cu ochii-n 3,14
● M-am trezit zilele trecute cu un SMS de la Omniasig. Zicea aşa: „Norul vulcanic ar putea cauza afecţiuni ale plămînilor, pielii, ochilor. Omniasig îţi asigură sănătatea pentru doar 15 lei. Copiii sub 12 ani Gratis“. Eu mi-aş asigura intimitatea împotriva finanţelor. (M. C.)
● Orice mi s-ar spune – că-s livresc, intelectualist sau direct imatur –, pentru mine, azi, cînd cerul Europei s-a degajat de cenuşă, cea mai înduioşătoare idee rămîne elogiul adus lui Jules Verne de către editoria
Românii şi polonii, de la Sobieski la Kaczynski
Impresionantă solidaritatea de care mulţi români au dat dovadă după tragicul accident de la Smolensk şi moartea preşedintelui Kaczynski ş.cl. Să ne înţelegem: nu solidaritate între noi, românii, ci mai curînd solidaritatea fiecăruia dintre noi cu greu şi des încercatul popor polonez vecin şi prieten – şi chiar şi frate, după unele opinii exprimate recent.
De la protipendadă la… protipendadă
La 1857, într-un memoriu adresat ministrului de externe francez, fostul domn Grigore Alexandru Ghica face un tablou complet şi destul de sumbru cu privire la amploarea nepotismului în societatea românească, promovat şi de el, chiar dacă renegat după. Să-l ascultăm: „Cu ruşinea mea mărturisesc că, în timp de şase ani, cît am guvernat Moldova, am făcut o mulţime de nedreptăţi şi de nelegiuiri...
Lizuca şi Harry Potter
Într-un talk-show pe tema reformei manualelor, unul dintre invitaţi s-a războit cu operele autorilor români, alegînd ca exemplu Dumbrava minunată: e un text greoi, plin de arhaisme şi regionalisme pe care un copil nu le va folosi niciodată în vorbirea lui curentă, iar subiectul este departe de preocupările unui copil din ziua de azi.
Ne aşezăm şi noi un pic?
Statuia Lupoaicei din Romană, cu tot cu gemenii ei atîrnaţi de ţîţe, se pribegeşte din nou. Primarul general o vrea în faţa magazinului Bucureşti, de unde începe Lipscănia din bulevardul Brătianu. Ar fi a şaptea mutare în 104 ani.
K de la Kapitalism
Aşa se numeşte ultimul film al lui Alexandru Solomon, care a putut fi vizionat de către reprezentanţii presei la conferinţa din 14 aprilie de la sala „Elvira Popescu“. Acesta, conform sinopsis-ului din mapă, descrie „drumul nostru de la un comunism cu faţă urîtă la o democraţie originală de piaţă“.
Maria Georgescu, consilier, comuna Măicăneşti-Vrancea
Vorba este veche, din perioada interbelică, unde la Măicăneşti a funcţionat un grup frumos, cuminte şi neasemuit de tineri intelectuali şi elevi de liceu.
O istorie comună, o expoziţie de documente inedite
Cu 130 de ani în urmă, Imperiul German, Regatul Unit şi Republica Franceză au stabilit relaţiile diplomatice cu România, în aceeaşi zi şi cu note cu conţinut similar, anticipînd deci coordonarea politicii externe aşa cum ea se desfăşoară actualmente în UE. Care era preistoria acestui eveniment şi care au fost urmările?
Cinematograful şi televiziunea, după Godard
Festivalul de film de la Cannes, 1982. Regizorul german Wim Wenders are ideea să cheme, pe rînd, mai mulţi regizori de film într-o cameră de hotel şi să-i pună să vorbească despre ce cred în legătură cu viitorul cinematografiei, dacă s-a pierdut limbajul cinematografic, dacă filmul e o artă care moare etc.
Cum am devenit dictator
Dezvoltarea Internetului reprezintă, în bună măsură, o evoluţie a societăţii consumeriste în defavoarea formelor tradiţionale de media. Deşi ziarul, televiziunea şi radioul sînt departe de a fi medii moarte, capacitatea lor de interactivitate cu utilizatorii este semnificativ mai scăzută decît ceea ce oferă Internetul.
Şuetă, la o ţigară
Cu ocazia închiderii, în luna februarie, a ultimei fabrici care încă mai producea țigări "Carpați", cea de la Sfîntu gheorghe, i-am invitat pe citiorii noștri, prin intermediul unui "Cu ochii-n 3,14", publicat în urmă cu cîteva săptămîni, să ne povestească amintiri, stări și senzații legate de "experiența" românească numită "Carpați".
Brandul “Carpaţi”: merita să dispară?
S-a mai spus: cei care în anii ’90 îi instigau pe oameni să strige „nu ne vindem ţara“ au dezmembrat-o bucăţică cu bucăţică. Drama industriei româneşti de tutun repetă istoriile unor produse/mărci emblematice ale României, cum ar fi „Aro“, „Cico“, „IOR“ sau „Gerovital“ (cel din urmă „reîntinerit“ de curînd, în urma unui îndelung proces între fabricanţii din Cluj şi Bucureşti care pare să se fi tranşat pentru clujeni ca prin... „Farmec“).