Mă autodenunţ

Publicat în Dilema Veche nr. 330 din 10-16 iunie 2010
Am întîlnit germani fericiţi (dar nu ştiu dacă toţi erau nemţi!) jpeg

Sussemnatul A.C. certific prin prezenta faptul că eu cred că acest Univers e guvernat...

Stop. Am demarat prea brusc şi nimeni nu va pricepe unde bat. Drept care vă propun, onorabili cititori pe hîrtie & pixeli, s-o luăm agale. Să explic: a venit vremea să mă autodenunţ – şi poate chiar că într-unele din aceste rînduri vă veţi recunoaşte. Asta e, nu sîntem unici – şi nu sîntem singuri nici atunci cînd vorbim despre noi înşine.

Sussemnatul sînt doctor în Istorie (mai sînt şi alţii şi an de an apar tot mai mulţi, deşi Istoria ca materie şcolară a fost desconsiderată acerb de mai toţi miniştrii educaţiei – cu rare excepţii – din ultimele şapte decenii). Lucrez în Universitatea Bucureşti din 1993 şi, deşi de vreo doi ani sînt profesor, site-ul instituţiei angajatoare mă prezintă constant ca fiind conferenţiar (explicaţia nefiind întinerirea mea miraculoasă, ci plăpîndele eforturi ale celui ce actualizează site-ul); noroc cu guvernul, care în curînd mă va face să mă simt din nou june asistent – după salariu. Deşi, aşadar, doctor în Istorie, aş fi putut la fel de bine să fiu doctorus professorus emeritus fantasmagoricus supercalifragilisticexpialidocious în muzica pop-rock a anilor ’80, de la Alice Cooper la ZZ Top – dar această specializare, din păcate, nu există.

Sînt născut în anul 1967, şi de aici reala mea complicitate cu decreţeii (dacă ştiţi această specie!). Dar trebuie să mă denunţ cu simţ de răspundere: uneori am trişat – eu sînt născut în luna ianuarie, aşadar decretul pronatalist din octombrie anul precedent apariţiei mele nu m-a afectat în mod direct. La rigoare, pot spune că sînt şi eu un fel de decreţel – dar prin voia mea de-acum, nu prin cea a lui Ceauşescu de atunci. Sînt născut la Craiova, am terminat facultatea la Bucureşti, am fost senator de Timiş şi am publicat cîteva cărţi la Iaşi. Problema este că la Craiova sînt deplîns pentru că mi-am părăsit patria oltenească, la Bucureşti sînt considerat oltean veritabil, la Timişoara am fost considerat bucureştean get-beget, iar la Iaşi unele persoane admirabile mai cred încă şi astăzi că aş fi clujean. Cînd am fost la Paris cu o bursă, la un institut de Istorie din sudul oraşului (la Cachan), am locuit în nord, pe lîngă Basilique du Sacré-Coeur. Iar mai apoi am mers pe continentul american, într-o ţară al cărei şef de stat e regina Angliei şi care are ca deviză o frază latinească (A mari usqve ad mare), pentru a-mi face un doctorat în limba franceză despre un preşedinte român mort în 1989 – înţelegeţi ce vreţi de aici.

De cînd mă ştiu pe Pămînt, mereu am făcut parte dintr-o minoritate: unu, că m-am născut bărbat; doi, că pe cînd eram copil în Craiova ţineam la fotbal cu Dinamo (îmi plăcea cum da Dudu Georgescu goluri blonde cu capul; cred că, în total, în toată Craiova nu erau pe-atunci mai mult de cinci-şase dinamovişti); apoi, de cînd am venit la Bucureşti, ţin – evident – cu Universitatea, deşi vorbesc despre ea ca şi cum aş vorbi de mam-mare care, Dumnezeu s-o odihnească, a murit; trei, că pe vremea comuniştilor nu m-am dus niciodată la vot (şi atunci era o prezenţă serioasă la urne, nu ca azi!); patru, că degeaba m-am dus după 1990 la vot, pentru că doar o dată a ieşit cum am vrut eu (şi azi, ca să fiu sincer, cred că era mai bine dacă rămîneam şi-atunci minoritar!); cinci, că nu fac parte dintre cei 99% dintre români (aşa asigura cineva) cărora le plac manelele – deşi bănuiesc că nu acesta este motivul pentru care odată am ajuns ca acuzat în faţa Consiliului pentru Discriminare.

N-o mai lungesc: mi-au plăcut de mic poveştile – şi din acest punct de vedere nu am mai crescut deloc (deşi sînt mai înalt decît par la televizor). Nu am pic de talent la desen, drept care sînt fascinat de banda desenată (agreez BD-ul franco-belgian şi comics-ul american, nu şi manga japoneză). M-am intersectat cu cinci marinari în viaţa mea: Ulysse, Sindbad, Anton Lupan, Corto Maltese şi Traian Băsescu. Cu primii patru am avut o relaţie excelentă, cu ultimul (autocenzurat). În liceu detestam sesiunile de „practică agricolă“, dar acum am ca hobby horticultura. Am depus jurămîntul (militar şi utecist) faţă de Conducătorul Nicolae Ceauşescu, dar am devenit ministru într-un guvern liberal postcomunist. În toamna lui 2006 am devenit vice-preşedinte al unui grup politic din Parlamentul European – chiar dacă în acel moment nu eram cetăţean al UE.

Şi, cum vă spuneam, cred într-o hiper-forţă care guvernează Universul şi care împrăştie paradoxuri în viaţa fiecăruia. Acesta este motivul pentru care ţin totuşi să vă invit, duminică 13 iunie a.c., puţin după prînzul cel mic, la Tîrgul Bookfest – deşi uneori mă tem că obiectul numit carte nu va mai trece pragul secolului următor.


Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti și scrie pe blogul Geopolitikon. La Bookfest 2010 va lansa volumul Visul lui Machiavelli.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.