La pîndă, după pradă

Publicat în Dilema Veche nr. 327 din 20 - 26 mai 2010
Mai mult decît servicii jpeg

Despre shopping s-au spus multe: a fost etichetat drept fenomen, consumatorist şi psihologic. Psihanalizabil: cumpăratul excesiv e un mijloc de a scăpa de alte frustrări, o modalitate – plăcută şi costisitoare – de evaziune. Care creează dependenţă.

Shopping-ul „global“, să-i spunem, cel pe care-l practici într-o ţară pe care te-ai dus, teoretic, s-o vizitezi, e mai… dur decît cumpăratul liniştit de la tine de-acasă. În metropolele europene, precum Paris sau Viena, de pildă, fenomenul în cauză se petrece, în general, în magazinele de haine cu preţuri medii, situate în centru.

Un exemplu potrivit ar fi Zara de pe Champs Elysée; sau un alt Zara de pe lîngă Stephansdom. Magazinele Zara au preţuri modice şi haine rezonabile: nu cine ştie ce elegante, nu neapărat din materiale „nobile“, dar simpatice şi uneori cu cîte un detaliu care le scoate din tipicul monoton. Ele se adresează, probabil, publicului mai tînăr (pînă-n 30 de ani?). Dar cum, astăzi, graniţele dintre generaţii nu mai sînt atît de clar delimitate, target-ul nu e bătut în cuie.

Singura condiţie pentru a putea cumpăra de acolo e să „te ţină“ silueta: măsurile mari nu sînt multe. Sau, mai bine-zis, nu sînt destule, se termină imediat, pe rafturi şi umeraşe rămînînd, în general, doar M-uri şi S-uri.

Măsurile mari devin o miză. Un obiectiv de atins. O pradă de ochit şi acaparat. Doamnele-prădătoare se reped după ele, ochindu-le cu agilitate de la distanţă. Nu e neapărată nevoie să încerci „produsul“ ca să vezi dacă ţi se potriveşte. Ar fi o pierdere de timp şi, ca atare, o scădere a eficienţei.

A cărei eficienţe? Eficienţă pentru ce? Pentru a-ţi motiva trecerea prin metropola în cauză. Pentru a putea arăta, palpabil, că ai fost acolo şi te-ai îmbrăcat dintr-un loc global şi consacrat.

E adevărat că nici una dintre motivaţii nu ţine cine ştie ce. Nici măcar cea conform căreia ai vrut în mod special să te îmbraci de la Zara, sau de la o altă firmă asemănătoare, al cărei „fan“ eşti. Ai putea să faci acelaşi lucru la un magazin situat mai la periferie. Sau, în cel mai rău caz, la tine acasă, în ţara ta de baştină (e adevărat că, în cazul României, produsele de aici sînt mai scumpe decît cele asemenea lor de la aceleaşi firme din alte ţări…).


Aşa că, reprezentantă a sexului fragil şi obligatoriu supus modei, îţi continui goana după pradă. În locurile consacrate (de instanţe invizibile, dar categorice…) pentru aşa ceva. Cu o colecţie zdravănă de umeraşe, pe care nu te încumeţi să le laşi din mînă (duşmanii sînt pretutindeni, de la celelalte turiste cu sclipiri în ochi, pînă la vînzătoarele exagerat de harnice care vor să pună hainele la locul lor…), te îndrepţi spre cabinele de probă sau spre casă. E cald, chiar înăbuşitor. Aglomerarea umană, evident excesivă, îţi dă un soi de ameţeală consumistă. E un amestec de febră a vînătorii lucrurilor, pînă la urmă, de nimic (după o vară nu le mai porţi, şi poate nici atunci nu apuci să le bagi în seamă pe toate), cu agorafobie şi oboseală inutilă (acumulată în urma unui efort disproporţionat în raport cu scopul său). Odată ajunsă în cabină, şi apoi la casă, eşti mulţumită. Ai învins. Habar nu ai ce. Dar nu asta contează, ci reuşita acţiunii în sine: eşti o femeie europeană, în rîndul lumii, capabilă să se îmbrace din marile capitale occidentale… Statutul tău e bine definit, şi nu oricum: ci prin luptă dreaptă, cu propriile puteri.

S-au dus vremurile în care, ca să iei o haină mai… normală de la Victoria sau Cocorul trebuia să-i dai şpagă vînzătoarei. După care, stabilind o relaţie, din păcate, personală şi pe termen lung cu aceasta, o căutai din timp în timp ca să-ţi livreze, eventual, ceva din stocul destinat exportului.

Evident, aşa ceva se poate întîmpla şi cu hainele cumpărate de la Zara, oriunde în lume. Dar parcă lumea s-a mai mărit, e mai mult loc şi pentru asemănări, şi pentru diversitate. Numai că eu, una, mărturisesc că am cam obosit să alerg după pradă, oricît de globală şi de consacrată ar fi. Mă pregătesc pentru un statut de ierbivor marginal.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?