Maotai, rachiu străvechi de mătură
Ceea ce este coniacul pentru Franţa, scotchul pentru Scoţia sau vodka pentru Rusia, e, pentru China, Maotai.
Maotai este un spirt alb (bai jiu) cu o tărie de 38, 43 sau 53 de grade, distilat din grîu (xiao mai) şi din sorg (gao liang) – o cereală înrudită cu costreiul, temuta buruiană, şi folosită în Europa ca furaj sau la împletitul măturilor. Scepticii şi cîrtitorii l-ar porecli de îndată, pe drept cuvînt, „rachiu de mătură“.
Maotai-ul autentic se fabrică numai în localitatea cu acelaşi nume, în provincia sud-chineză Gui Zhou. Rachiul dulceag de moşmon, distilat în acest loc încă din primul secol al dinastiei Han, ar fi strămoşul maotai-ului de astăzi, devenit popular în întreaga Chină la începutul secolului al XIX-lea, în dinastia Qing, şi cunoscut în restul lumii abia după 1915, cînd a obţinut medalia de aur la Expoziţia internaţională Panama-Pacific de la San Fancisco.
Intensa şi inconfundabila aromă a acestei băuturi poartă un nume: jiàng. În chineză, termenul descrie aroma unui sos din păstăi sărate de soia şi făină de grîu. Vizibil descumpăniţi, europenii încearcă zadarnic să o descrie, asemuind-o cu izurile amestecate de grajd, solvent, brînză veche şi ţuică. Mai analitici şi nu mai puţin intrigaţi de straniul miros, japonezii au separat, prin analiza cromatografică a distilatului, 230 de arome distincte.
Un lucru este cert: maotai e făcut din gao liang şi din xiao mai. Rimează şi e foarte bun.
P.S. La Bucureşti, Maotai se poate găsi în Dragonul Roşu 5, la primul etaj. Negociaţi aprig; costă de două-trei ori mai mult decît în China.
