Contra lui au fost Hitler, Stalin şi Vaticanul

Publicat în Dilema Veche nr. 328 din 27 mai - 2 iunie 2010
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Potrivit unei legende cu o foarte posibilă corespondenţă în realitate, prin 1949 sau ’50 mareşalul Tito (liderul Iugoslaviei şi al partidului comunist de acolo) i-a scris un scurt mesaj lui Stalin (liderul URSS, de care se temea atunci o jumătate de mapamond). În mare, scrisorica reda aceste gingaşe cuvinte: Dragă tovarăşe Stalin, vă rog încetaţi a mai trimite oameni cu sarcina de-a mă ucide. Deja am prins cinci pînă acum – unul mă urmărea cu o bombă, altul cu o puşcă... Dacă nu veţi da curs rugăminţii mele, o să trimit şi eu unul la Moscova, la dvs. – şi nu va trebui să mai trimit un al doilea.

Acesta era omul despre care vorbim: Iosip Broz Tito, de la a cărui moarte s-au împlinit în aceste zile 30 de ani. Cel mai tînăr sergent-major al armatei austro-ungare prin 1915, apoi comunist din convingere (de prin 1917 şi pînă la capăt), mai apoi partizan de elită împotriva celei mai bine organizate armate a anilor ’40 (Wehrmacht-ul german), politician fără scrupule, patriot înflăcărat al unei ţări mai solide în mintea lui decît în realitate, autorevendicîndu-se el însuşi ca fiind „iugoslav“ (naţionalitate inexistentă la naşterea lui şi care n-a supravieţuit mult nici morţii sale), dictator pe jumătate luminat şi pe jumătate plin de toate umbrele imaginabile, soţ a n soţii (nici un biograf nu le ştie cu precizie numărul sau identitatea), iubitor de havane şi de coniac, gazdă afabilă pentru cei ce-au trecut pragul conacului său de pe insula Brjioni (pe coasta croată a Adriaticii; de la Eleanor Roosevelt la Elisabeth Taylor, Sophia Loren sau Gina Lollobrigida – n-avea gusturi rele, mareşalul! – şi de la Richard Burton şi Marcello Mastroianni la Gamal Abdel Nasser şi alte zeci de şefi de stat din toată lumea), purtător al unor inedite uniforme făcute special pentru el (tiparele erau apoi arse!), Tito a fost unul dintre acei cîţiva oameni care realmente au făcut istoria secolului al XX-lea după chipul şi asemănarea lor. Imaginaţi-vă numai: în nici zece ani (anii ’40, în mare), acest om s-a opus celor mai puternici adversari pe care cineva şi-i putea imagina în acel moment.

S-a opus mai întîi lui Hitler. Şi s-a opus atît de serios încît soldaţii germani se temeau de gherila iugoslavă mai mult decît de frontul rusesc (spre deosebire de ruşi, care măcar luau prizonieri, partizanii lui Tito nu luau). Pe 25 mai 1944, aflînd că aceasta ar fi aniversarea zilei de naştere a (deja) liderului Iosip Broz, Gestapo-ul nazist şi-a zis că n-ar fi rău să i-o serbeze prin moarte – drept care i-a urzit acestuia o ambuscadă de zile mari. Nu era primul atentat german la adresa încăpăţînatului Broz. Care a scăpat şi acum. Ulterior s-a dovedit că 25 mai nici măcar nu era ziua lui – ci parte din legenda sa conspirativă. Apoi respectivul s-a opus Vaticanului. Scandalul a fost serios (miza era un cardinal, agreat de Papa cu-a lui trei coroane etc., dar antipatizat de către Tito) şi s-a ajuns la excomunicarea iugoslavului şi a întregului său guvern (împăcarea avea să vină peste aproape două decenii!). În fine, din 1948, Tito s-a opus lui Stalin şi tuturor sateliţilor & clienţilor acestuia. Generalissimul vedea în mareşal un competitor – şi culmea e că avea dreptate! Se bănuieşte că NKGB-ul a încercat mai multe atentate la viaţa lui Tito decît o făcuse Gestapo-ul. Cu acelaşi rezultat. Cînd a aflat de moartea lui Stalin, Tito a ras o sticlă de cogniac şi i-a dăruit decedatului un elaborat florilegiu de înjurături.


Privit dinspre România, Tito a fost subiectul unei intense gelozii: invidioşi pe el au fost şi Gheorghiu-Dej (cu care s-a reconciliat în 1955), şi Ceauşescu (care a visat să-i succeadă ca lider al ţărilor nealiniate). Un detaliu: Tito e cel ce a calmat „furia“ antisovietică a lui Ceauşescu, pe 24 august 1968. Simplific discuţia: CEAUŞESCU – Dacă ne atacă URSS, ne putem retrage la dvs., să continuăm rezistenţa? TITO – Da, puteţi veni, dar fără arme, nu vrem să le dăm pretext sovieticilor să ne atace şi pe noi, şi nici dvs. nu trebuie să-i provocaţi. Ceauşescu a înţeles mesajul şi a mai domolit tonul către Moscova.

Moartea lui Tito a băgat Belgradul în cartea Guiness a recordurilor: liderii a peste 120 de state (regi, preşedinţi, prim-miniştri) au participat la funeralii – atunci, cea mai mare adunare de VIP-uri pe metru pătrat din istorie. Belgradul, la moartea lui Tito, era o capitală cvasi-occidentală. Azi nu prea mai este. Dacă cineva i-ar fi spus lui Tito că Albania va intra în NATO înaintea Iugoslaviei, probabil că acesta ar fi făcut infarct de atîta rîs. Azi, Albania e în pragul NATO, iar Iugoslavia nu mai e deloc.

Tito a murit, aşadar, pe 4 mai 1980. Pesemne că de-a doua zi, insesizabil, a început şi destrămarea ţării sale.

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. La Bookfest 2010 va lansa volumul Visul lui Machiavelli. Scrie pe blogul Geopolitikon.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

judecator gabriel apostol foto master chef jpg
Cine era Gabriel Apostol, judecătorul care a murit după ce și-ar fi injectat benzină în vene. A doua sinucidere la Judecătoria Pitești
Gabriel Apostol, judecătorul care a murit pe 1 decembrie după ce și-ar fi injectat benzină în venă, activa de 20 de ani în magistratură, fiind foarte apreciat de către colegi.
 Lewandowski și Messi FOTO Profimedia
Messi, cu nasul pe sus. Ce i-a spus Lewandowski după ce argentinianul l-a lăsat cu mâna întinsă
Argentina a câștigat meciul care a avut loc miercuri, 30 noiembrie, împotriva Poloniei cu scorul de 2-0. La sfârșitul partidei, căpitanul Poloniei Robert Lewandowski și Messi au fost văzuți purtând o conversație.
Documentar Netflix Meghan și Harry Foto profimedia 0741639707 jpg
Trailer „exploziv“ al serialului Netflix despre Harry și Meghan: „Când miza e atât de mare, nu e logic să auziți povestea de la noi?“ VIDEO
Familia regală britanică se pregătește de atacuri fără precedent, după ce Netflix a lansat un trailer „exploziv“ al serialului documentar despre Harry și Meghan.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.