Cum se manipulează presa internațională

Publicat în Dilema Veche nr. 330 din 10-16 iunie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Atacul unor nave militare israeliene asupra unui convoi presupus umanitar, ce urma să transporte ajutoare în Gaza, a reprezentat una dintre cele mai frustrante înfrîngeri mediatice ale statului evreu. În primele 24 de ore de la atacul forţelor israeliene, o bună parte a presei internaţionale nu a avut nici o dilemă. Fără să stea prea mult pe gînduri, presa internaţională a judecat şi condamnat Israelul. Condamnările au venit în lanţ şi de la Bucureşti.

„CNN-ul lumii arabe“

Există două motive principale pentru care media internaţională a fost manipulată în primele ore de la atacul israelian. În primul rînd, principala instituţie media care a transmis evenimentul a fost Al-Jazeera (televiziunea avea un corespondent pe una dintre nave). În al doilea rînd, imaginile difuzate de presă erau strict cele filmate de membrii grupării teroriste Hamas, care se aflau pe nave. În mod evident, acestea fuseseră editate şi conţineau doar răspunsul militarilor israelieni, nu şi atacul iniţial al activiştilor ce se aflau pe navă. În mod normal, jurnaliştii ar fi trebuit să filtreze informaţia.

Liderii de la Ierusalim au greşit deoarece nu au prezentat imediat propria versiune asupra evenimentului. În timpul războiului ruso-georgian, explicam la un post de ştiri că, orice s-ar întîmpla, Tbilisi-ul cîştigase războiul mediatic cu Federaţia Rusă pentru că, la doar cîteva minute de la invazie, preşedintele era în direct la CNN, iar premierul, la BBC.

„Israelienii  au atacat primii“

Cele mai multe televiziuni şi ziare româneşti au explicat cum un comando israelian a luat cu asalt un convoi umanitar. Numeroase cotidiene au dat verdictul încă din titlu, unde au anunţat că „Flotila Libertăţii“ a fost atacată de armata israeliană. Un cotidian central cita „postul de televiziune al mişcării palestiniene Hamas“ şi susţinea că israelienii au coborît pe frînghii, de pe elicoptere, şi au deschis focul. Un altul dedica cea mai mare parte a articolului, acuzaţiilor formulate de regimul neofundamentalist de la Ankara. Evident, Israelul este vinovat de „terorism de stat“. În text, autorul ne mai informează că „Israelul se justifică“. Ideea unui atac israelian a fost asimilată de majoritatea televiziunilor de ştiri sau generaliste, mai puţin însă Pro TV. Postul din Pache Protopopescu a fost singurul care a difuzat în prima zi imagini puse la dispoziţia presei internaţionale şi care arată cum cei care pornesc atacul sînt activiştii. Se poate vedea foarte clar, în imaginile filmate dintr-un elicopter israelian, cum militarii sînt atacaţi imediat ce debarcă la bordul navei. Mai mult, se pot vedea activişti care înjunghie militari israelieni şi folosesc chiar arme de foc. Aceste imagini au fost făcute publice în jurul prînzului, de către armata israeliană. Teroriştii Hamas care se aflau pe nave au făcut publice doar momentele în care israelienii coboară pe frînghii şi momentele în care aceştia încep să tragă. În realitate, israelienii care trag sînt din cel de-al doilea val, primii militari fiind neînarmaţi. Astfel se explică faptul că au fost bătuţi cu bare de fier şi înjunghiaţi, fără să riposteze.

„Intervenţia Israelului  a fost ilegală“

Majoritatea jurnaliştilor români, aflaţi probabil sub imperiul emoţiilor, dar şi al prostiilor scrise de media internaţională, au decis că atacul militarilor israelieni s-a aflat în afara dreptului internaţional. În realitate, Gaza se află sub embargo maritim din 2007, iar cel mai mare susţinător (şi garant) al acestei politici este Egiptul, un stat islamist, interesat ca teroriştii Hamas să nu primească arme.

La paragraful 67 din aşa-numitul „Manual San Remo“, un document adoptat în 1994, se stipulează că un vas comercial poate fi atacat dacă „transportă bunuri de contrabandă“ sau „sfidează o blocadă“. Blocada maritimă garantată de Israel şi Egipt era în conformitate cu Carta ONU, care stabileşte dreptul statelor la autoapărare (din Fîşia Gaza erau lansate atacuri cu rachete care au ucis sute de cetăţeni israelieni, inclusiv arabi).

„Activiştii păcii“

Media a prezentat cele aproximativ 700 de persoane drept „activişti ai păcii“, susţinători ai cauzei palestiniene. În realitate, mulţi dintre ei aveau legături cu organizaţii jihadiste internaţionale. La bord se aflau Amin Abou Rashed (liderul Hamas din Olanda), Muhammad Al-Baltaji şi Hazem Farouq (membri ai Parlamentului egiptean din partea Frăţiei Musulmane), iordanienii Wael Al-Saka şi Salam Al-Falahat (afiliaţi Frăţiei Musulmane şi susţinători Hamas), iemeniţii Sheikh Muhammad Al-Hazmi şi Hazza’ Al-Maswari (membri ai partidului islamist Al-Islah), kuweitianul Osama Al-Kandari (în 2009 a semnat un comunicat oficial chemînd la declanşarea jihadului împotriva statului Israel). Un frumos exemplu de multiculturalism, am putea spune. Din păcate, nimeni nu s-a întrebat de ce din „arsenalul pacifist“ făceau parte sute de arme albe sau chiar de foc.

O altă întrebare la care presa nu a răspuns a fost cine sînt cei care au finanţat convoiul, mai exact IHH (Islan Haklary Ve Hurriyetleri Vakfi). IHH a intrat în atenţia CIA în 1996, fiind considerată o organizaţie radical-islamistă.

„Palestinienii aveau nevoie urgent de ajutoare“

Militanţii susţineau că transportă bunuri esenţiale pentru locuitorii din Gaza. Era vorba despre zece mii de tone de hrană şi materiale. În realitate, Israelul singur transportă săptămînal 15 mii de tone de hrană şi materiale de construcţie, singura diferenţă fiind aceea că transporturile israeliene sînt monitorizate atent pentru a nu ajunge în mîinile grupării Hamas, ci direct la populaţie. Un alt mit este acela că în Gaza nu există hrană. În realitate, pieţele sînt pline, iar în Gaza există chiar restaurante de lux sau piscine olimpice – după cum scria recent pe blogul său jurnalistul danez Steffen Jensen.

Israelienii au reţinut din încărcătură barele de fier şi cimentul necesar construcţiilor, pentru ca activiştii Hamas să nu-şi poată construi buncăre. În prezent, o parte din încărcătură se află blocată la punctul de frontieră Kerem Shalom, chiar de către militanţii Hamas.

Activist  la 18 luni

Un alt element prezentat cu duioşie în mass-media a fost prezenţa la bord a unui copil de 18 luni. Israelul anunţase clar că va opri convoiul, era absolut evident pentru toată lumea că ar putea urma violenţe.

Şi totuşi, dacă printr-un miracol încărcătura ar fi ajuns în Gaza, populaţia ar fi primit şi cîteva sute de praştii, pentru că şi asta transporta „convoiul umanitar“. În ultimele decenii, praştia a reprezentat principalul „arsenal“ de propagandă a activiştilor. „Copiii cu praştii“ umplu străzile, după ce fraţii lor mai mari lansează rachete asupra teritoriului israelian. Cînd armata israeliană intervine la faţa locului, media internaţională deplînge intervenţia şi ne prezintă „prăştierii“.

„Pacifiştii“ au postat ulterior pe Internet imagini în care interpretau cîntece din repertoriul jihadist, la loc de cinste aflîndu-se „Oh, evreilor, Khaibar, Khaibar, armata lui Mohamed se întoarce!“. Khaibar este ultima localitate cucerită de Mohamed, în 628, deşi exista semnat un tratat de pace cu liderul evreilor. Pacifiştii din urmă cu 14 secole au luat cu asalt aşezarea ucigînd sute de evrei. Evenimentul este considerat sfîrşitul oficial al prezenţei evreieşti în Peninsula Arabică.

Nu în ultimul rînd, cred că trebuie să salutăm şi susţinerea de care se bucură locuitorii din Gaza din partea Guvernului turc. Cel mai probabil, după ce îi vor salva pe palestinieni, turcii îşi vor redirecţiona ajutoarele către alţi musulmani greu încercaţi de soartă: kurzii. 

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.