Eu cred în felul meu

Publicat în Dilema Veche nr. 331 din 17-23 iunie 2010
Ce se schimbă și ce rămîne neschimbat în credință jpeg

- practica pelerinajului în România contemporană -

De ce tocmai acest subiect? Mărturisesc încă de la început faptul că m-a atras felul în care posturile de televiziune din România prezentau subiectul pelerinajelor, ca pe un amestec unic de scandal şi atitudine pioasă, totul servit pe un fond de miros de sarmale, mititei şi îmbulzeală. După ce am început să fac primii paşi în cercetarea subiectului, mi-a plăcut ambiguitatea semanticii pelerine, distanţa care există între pelerinaj ca moştenire primară a creştinismului şi pelerinajul ca practică religioasă. Sau diferenţele existente, importante, între practica pelerinajului în lumea catolică şi cea ortodoxă. A urmat mai apoi dorinţa de a merge pe teren, de a afla acolo, la faţa locului, ce-i împinge pe mii, poate zeci de mii de oameni să stea ore lungi în aşteptare, înfruntînd ploaia, vîntul, oboseala, foamea, oamenii politici şi alte obstacole, doar pentru a se găsi, preţ de cîteva secunde în contact cu moaştele sfinţilor. A se umple de baraka, respiraţia divină a relicvelor, după expresia creştinilor copţi din Egipt.

Vă voi spune povestea unei cercetări de teren întreprinse timp de trei zile la Iaşi, în octombrie 2009, cu ocazia hramului Sfintei Cuvioase Parascheva. De ce Iaşi şi de ce Sfînta Parascheva? Deoarece prin amploarea, vechimea şi importanţa sa, acest pelerinaj este cel mai însemnat din lumea ortodoxă din România. Are şi rol de punte de dialog religios şi ecumenic între spaţiul slav şi Transilvania, mărturie stînd atît grupurile de călugări bulgari şi ruşi care vin în pelerinaj, cît şi mulţimea de pelerini din nordul şi nord-estul Transilvaniei.

Atunci cînd am început să redactez rîndurile de mai jos, am vrut să ţin cont de mai multe întrebări, cu scopul de a identifica logica de funcţionare a unui pelerinaj. Iată cîteva dintre ele: cine sînt pelerinii? Cum se autoconstruieşte identitatea pelerinului? Care sînt relaţiile dintre pelerinaje şi mediul în care ele se desfăşoară? Putem vorbi de o etnografie a pelerinajului, care să cuprindă analiza sistemului de obiecte purtat cu el de pelerin, îmbrăcămintea şi hrana sa, pînă la obiectele abandonate de către acesta? În fine, mărturisesc că m-a fascinat faimosul rînd, cel ce naşte de fapt la capătul aşteptării pelerinului.

13 octombrie 2009, ora 5,30. Mă găsesc pe peronul Gării de Nord, în aşteptarea trenului rapid cu destinaţia Iaşi. În lumina scăzută a dimineţii sînt vizibile grupuri mici, compuse din cinci, şase persoane, îmbrăcate călduros, purtînd genţi, rucsac sau sacoşă de plastic. Vorbesc mult între ei, schimbă pahare pline cu cafea. Alte grupuri sînt compuse doar din două, trei persoane, îmbrăcate în negru. Călugări şi călugăriţe, provenind fără îndoială de la mănăstirile din împrejurimile Bucureştiului. Aceştia din urmă le atrag ca un magnet pe celelalte persoane prezente pe peron, care încearcă să intre spontan în dialog cu călugării, cerînd sfaturi şi informaţi. Mă întreb chiar acum, la începutul călătoriei mele, dacă există un fel specific de a se îmbrăca al „pelerinului“. Observ abundenţa vestelor matlasate, a căciulilor de lînă, a fularelor, eşarfelor etc., cu toate că temperatura ambiantă nu este chiar atît de scăzută. Mă aşez pe un scaun de plastic roşu, ars cu bricheta, de pe peron, în aşteptarea momentului în care garnitura de tren va intra în gară. Chiar lîngă mine, două doamne, în jurul vîrstei de 60 de ani, tocmai şi-au terminat de băut cafeaua în gobelet de plastic şi fumează cu poftă prima ţigară a zilei, privind sosirea în gară a trenului internaţional Viena-Bucureşti. Discută despre nenorocirea pierderii bagajelor şi a medicamentelor atunci cînd se pleacă în călătorii internaţionale şi în pelerinaj. Pe teren, în Iaşi, cele două mari spaime, bagajele şi medicamentele, vor reveni obsesiv în discuţiile celor din jur. Un alt grup, ceva mai numeros, se constituie spontan în apropiere. Par a fi profesori sau medici proaspăt ieşiţi la pensie, care doresc să se bucure cît mai mult de libertatea şi mobilitatea astfel dobîndită. „După miezul nopţii, în data de 14 octombrie, se întîmplă minuni!“, spune convinsă o persoană de sex feminin din acel grup. Mai participase anul trecut la pelerinaj, iar acum împărţea sfaturi în stînga şi în dreapta, oricui dorea să o asculte. „Ce minuni, mai exact?“, întreb şi eu sub privirea tăioasă şi contrariată a doamnei, luînd, de fapt, contact cu prima dificultate a acestui teren de cercetare atît de special: încercarea de a te plasa în afara unei situaţii sociale date, în timp ce încerci pe de altă parte să stabileşti un contact cu indivizii chestionaţi. Doamna cu pricina schimbă brusc registrul, deturnează întrebarea, spunîndu-mi că ea personal nu a avut niciodată probleme de sănătate, apoi mă priveşte cu un amestec de uimire amestecată cu milă, ca pe un sărăntoc.

În tren. La o primă vedere, trenul pare a fi un rapid ca oricare altul, pelerinii îşi fac simţită prezenţa, mai degrabă discret. Plasat strategic la capătul vagonului, discut cu şeful de tren, bărbat în jur de 45 de ani; detaşat de la regionala CFR Galaţi, simte nevoia să-mi spună că „este credincios, dar nu habotnic, ca o parte dintre ăştia... Eu sînt şef de tren, dar nu sînt din regionala asta. Pelerinii sînt aşa, cum să zic, oameni mai sărmani. Eu nu trebuie să mă uit la biletul lor ca să-i recunosc. Trenul are un singur vagon suplimentar pentru eveniment, presa asta exagereză mult. Nu are CFR-ul bani de trenuri în plus. Pentru presă, pelerinajul este ca lingura de miere pentru muşte, se aruncă toţi pe el“. Apoi se întrerupe brusc, se uită în stînga şi în dreapta ca şi cum ar fi vrut să se asigure că nu se mai află nimeni în preajmă, spunînd cu voce scăzută, aproape de taină: „Vedeţi, să aveţi grijă acolo la Iaşi. Sînt şi multe vrăjitoare care merg acolo“. Accentuează în mod nefiresc cuvîntul „acolo“, însoţindu-l cu o înclinare complice a capului.

Pe măsură ce trenul avansează în podişul Moldovei, încep să sune telefoanele celor din jur. Se dau şi se primesc acatiste şi pomelnice prin intermediul acestei banale minuni tehnologice. Cea mai interesantă discuţie din timpul călătoriei o port cu un grup de patru femei de la ţară, vîrstnice. S-au urcat în tren din gara Adjud. Poartă cu ele flori proaspete de grădină, busuioc verde, lumînări, pomelnice, bani „pentru acatiste“, haine groase, hrană – tot inventarul pelerinului. Discuţia pe care o purtăm este foarte liberă, m-au acceptat pe deplin în grupul lor, primesc o mulţime de sfaturi despre cum trebuie să-mi organizez pelerinajul, cum să mă îmbrac, cum să mă port. Din păcate, reportofonul pe care am înregistrat discuţia noastră a sfîrşit scurcircuitat şi plin de apă în ploaia diluviană ce a urmat în după-amiaza acelei zile. Bunicile din Adjud au toate copii şi nepoţi emigraţi în Italia. Pe aceştia nu-i mai interesează pelerinajul la Sfînta, chiar şi aşa mai vin acasă cînd se nimereşte – îmi spun cu tristeţe. Oamenii politici care vin să se facă văzuţi la Iaşi sînt percepuţi ca o fatalitate, „o încercare pe care ne-o dă Sfînta în fiecare an“. Chiar aşa au spus, cu neprefăcută sfială. Mai aflu de la ele că, înainte de 1989, Miliţia nu împiedica desfăşurarea pelerinajelor, dar nici nu intervenea atunci cînd ar fi fost nevoie, în timpul anumitor momente de îmbulzeală, inevitabile. „Parcă voit o făceau, să se sperie lumea de înghesuială, să spună apoi în jur că nu este bine la pelerinaj“, spune una dintre bătrîne. Tocmai în acel moment îşi face apariţia în vagon o patrulă mobilă formată din doi poliţai de la Căile Ferate (Poliţia TF) şi un jandarm. Aruncă o privire circulară, percutantă, celor din jur. Pleacă la fel de rapid cum au sosit. Cele patru bătrîne se fac mici, mici în scaune, zdrobite de autoritatea uniformei. După plecarea acestora, încep să vorbească despre cît de necesară este, citez, „ordinea şi disciplina“, atît de bune pentru un pelerinaj. La despărţire, chiar atunci cînd trenul intra în gara Iaşi, îmi oferă flori şi busuioc proaspăt, „să am ce să duc la Sfînta“.

Ora 12,00. Sosirea în Gara Iaşi. Călătorul proaspăt debarcat în gara Iaşi nu remarcă nimic deosebit cu privire la existenţa marelui pelerinaj – afiş, banner sau alt semn distinctiv. Nu există nici tăbliţe indicatoare sau un punct de primire al pelerinilor, nimic. Voi regăsi abia mai tîrziu un fel de „birou de informaţii“ aparţinînd Primăriei Iaşi, aflat chiar în centrul oraşului. Doi poliţişti comunitari, dînd impresia de prea-plin în uniforma lor strîmtă, împart într-un fel de cort de picnic pliante trase la xerox. Revin la gara Iaşi. Se simte totuşi prezenţa fluxului de pelerini care caută instinctiv direcţia către Catedrala Mitropolitană. Pelerinii „vechi“ (cu ghilimele), cei care cunosc deja cea mai scurtă cale pentru a se înscrie la coadă, nu stau prea mult pe gînduri şi se năpustesc de-a lungul bulevardului, peste şinele de tramvai şi strada plină de gropi. O parte dintre aceştia se opresc în micile magazine alimentare de la parterul blocurilor de locuinţe, pentru a-şi „completa“ provizia de apă şi alimente.

Mă îndrept la rîndul meu către Catedrală, înconjurat de pelerini. Îi recunoşti uşor, nu doar din cauza unor atribute exterioare evidente (cum ar fi scaunul pliant de camping ţinut sub braţ), ci mai degrabă după mersul lor alert, de oameni avînd un scop precis. Urmează un prim contact cu ceea ce am numit pelerinajul resursă. O vînzătoare ţigancă de vîrstă incertă propune celor interesaţi diferite modele de pieptene sculptat în os, o adevărată raritate. Nu departe de gară pelerinii sînt acostaţi de doi tineri corect îmbrăcaţi, costum-cravată. Extrem de politicoşi. După ce-şi spun numele, ne cer să participăm la un „sondaj de opinie“. Sînt studenţi la Facultatea de Teologie Baptistă din oraş, chiar dacă nu-şi declină această identitate decît la final, la insistenţele mele. Primesc un CD pe coperta căruia stă scris cu litere groase „Biblia, sau misticismul?“, precum şi un Nou Testament, format de buzunar. Pelerinii se lasă chestionaţi cu vădită plăcere, cred că interpretează gestul celor doi ca pe o formă de recunoaştere a condiţiei lor pelerine.

În centrul oraşului este ridicat un cort alb, cu o cruce roşie pe el. Trei persoane tinere promovează programul „Mişcarea pentru Sănătate“, se oferă să măsoare gratuit tensiunea, oferă sfaturi pentru diete etc. Sînt membri ai Bisericii Adventiste, chiar dacă nici ei nu îşi afişează direct apartenenţa. La fel ca şi celălalt grup neoprotestant întîlnit mai înainte, folosesc pelerinajul ca o resursă utilă pentru contactul cu un public la care nu ar fi ajuns altfel în mod obişnuit.

(va urma)

Mirel Bănică este cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor. Recent, a publicat cartea Fals tratat de căpșunar, la Editura Institutul European.

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

cladire cu bulina rosie jpeg
Pericolul care pândește Capitala: 2.800 de clădiri cu risc seismic și alte 1.000 care nu au fost nici măcar expertizate. Avertismentul specialiștilor
Mii de bucureșteni locuiesc sau trec zilnic pe lângă clădiri care ar putea deveni extrem de periculoase în cazul unui cutremur puternic. În Capitală sunt aproximativ 2.800 de imobile încadrate la risc seismic, iar alte sute așteaptă încă o expertiză.
Copii gaming vs copii pe role Foto Daciana Stoica pentru Ghidul Cumpărătorului Adevărul jpg
Italia pregătește interzicerea rețelelor sociale pentru copiii sub 13 ani. Ce reguli ar putea apărea și în România
Italia pregătește restricții pentru accesul minorilor la rețelele sociale, cu interdicții pentru copiii sub 13 ani. În România, un proiect care stabilește pragul de 15 ani a fost adoptat tacit de Senat și se află în dezbaterea Camerei Deputaților.
lapte istock jpg
Ce se întâmplă cu nivelul colesterolului atunci când bei lapte în fiecare zi? Ce părere au nutriționiștii
Laptele este o băutură foarte sănătoasă, pe care mulți oameni o consumă des. Însă, poate că ne-am întrebat, de-a lungul timpului, ce efecte va avea laptele asupra organismului, atunci când este consumat în fiecare zi. Impactul asupra colesterolului poate fi deosebit de important.
fabrica textile unsplash1 jpeg
România înregistrează cea mai mare scădere a productivității muncii din Uniunea Europeană. Industria, printre cele mai afectate
Productivitatea pe oră lucrată a scăzut în România cu 1,2% în trimestrul al doilea din 2026, în timp ce media UE a crescut. Industria se confruntă cu reducerea producției și a personalului, iar salariul mediu net, deși mai mare în lei, a pierdut din puterea de cumpărare.
Om si robot inteligenta artificiala AI FOTO Shutterstock
Cuvântul anului 2026. Cum explică Cambridge Dictionary alegerea făcută
Dicționarul Cambridge a desemnat „human” („uman”) drept cuvântul anului 2026, definindu-l ca „având calitățile, defectele și sentimentele specifice oamenilor, spre deosebire de zei, animale sau mașini”.
vedete anii 80 jpg
Cum arată astăzi 12 dintre cele mai admirate actrițe ale anilor ’80! Frumusețile care au cucerit Hollywoodul și au rămas în memoria publicului
Au fost frumusețile care au făcut furori în anii ’80 și au cucerit milioane de admiratori. Patru decenii mai târziu, iată cum arată și cu ce se ocupă cele 12 actrițe celebre.
parbriz inghetat scaled webp
Trucul simplu care te scapă de gheața de pe parbriz iarna. Ai nevoie doar de un obiect pe care îl ai în casă
O scurtă privire în calendar ne va arăta că deja înaintăm în a doua jumătate a lunii noiembrie iar, în curând, șoferii din țara noastră vor începe să se confrunte cu problema gheții care se depune pe parbrizul mașinii. Din fericire, există o metodă simplă care poate să ne scape de această problemă.
Alice Huang la o cină găzduită de Jensen Huang  Sursa TVBS  jpg
Cine este misteriosul om de afaceri care l-a prezentat pe Jensen Huang amantei sale?
Kang Wei ar fi acceptat relația extraconjugală dintre soția sa, Alice Huang, și directorul Nvidia. Potrivit unor persoane apropiate cuplului, acesta vorbea deschis despre apropierea dintre cei doi și glumea uneori că soția sa era asistenta personală a șefului companiei americane.
WhatsApp Image 2026 11 18 at 21 08 47 jpeg
„Tronul de chihlimbar” al lui Trump: cadoul secret pe care liderul american l-a primit de la Karol Nawrocki, președintele Poloniei
Un cadou neobișnuit primit de Donald Trump cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani a fost ținut secret timp de câteva luni. Nici măcar Ministerul de Externe polonez nu știa despre existența lui, iar detaliile au ieșit la iveală abia după apariția unei fotografii în presa din Polonia.