Cine strînge după noi

În ultimii ani, tot mai multe ONG-uri au încercat să cureţe România de deşeurile depozitate în natură. S-a dovedit a fi însă o muncă de Sisif: la scurt timp, alte gunoaie erau aruncate pe malurile rîurilor sau în păduri. Puterea voluntarilor de a curăţa, oricît ar fi fost de binevoitori, a fost cu mult depăşită. Asociaţia Tăşuleasa Social, care s-a confruntat în ultimii cinci ani cu această problemă, a aplicat o altă metodă: şi-a propus să schimbe mentalităţile localnicilor din Poiana Negri şi să-i convingă să colecteze gunoiul selectiv.

La poalele Munţilor Călimani, foarte aproape de zona protejată a Parcului Naţional şi de rezervaţia geologică 12 Apostoli, majoritatea localnicilor din Poiana Negri trăiesc din exploatarea lemnului şi din cultivarea pămîntului. Satul se află la doar 15 kilometri depărtare de Vatra Dornei, într-o zonă cunoscută mai ales pentru apele minerale. Din păcate – sau din fericire –, deşi zona are potenţial turistic, acesta nu este suficient exploatat. Poiana Negri şi-a păstrat, în mare parte, casele tradiţionale, iar natura este aproape intactă.
 

Însă, cînd te apropii de malurile pîrîului Negrişoara, care străbate localitatea, priveliştea încîntătoare este întreruptă violent de pet-uri, cioburi, cauciucuri, fier ruginit, haine vechi sau cutii. La fel ca în multe alte sate din România, localnicii folosesc rîul ca sistem de salubrizare sau, în cel mai fericit caz, îşi ard gunoaiele în fundul curţii. E adevărat, de multe ori, problema deşeurilor nu este gestionată corect de autorităţile locale, care nu reuşesc să pună la punct un mecanism eficient de colectare.

Asociaţia Tăşuleasa Social a fost înfiinţată de o mînă de oameni din Bistriţa, care şi-au dorit să schimbe ceva în jurul lor. Sediul asociaţiei este chiar la poalele Muntelui Tăşuleasa, unde au construit un campus, la numai 30 de kilometri depărtare de Poiana Negri. După cinci ani în care, împreună cu voluntari de la liceele din zonă, au desfăşurat zeci de acţiuni de ecologizare, au înţeles că trebuie să lucreze altundeva: la mentalităţile oamenilor. „Comunităţile deja s-au obişnuit ca noi, ONG-urile, împreună cu voluntarii, să venim şi să curăţăm: oamenii nu înţeleg diferenţa dintre o asociaţie şi o firmă de salubrizare“ – a declarat Alin Uhlmann-Uşeriu, preşedinte Tăşuleasa Social. „Aşa că noi nu mai vrem să adunăm pet-uri şi gunoaie, ci să îi ajutăm pe oameni să conştientizeze. Atunci cînd îţi arunci gunoiul în fundul curţii, aceasta nu mai este o problemă de mediu, ci una de cultură.“

În martie, asociaţia a lansat proiectul educaţional „Paşaportul Verde“, în care va implica, pînă la final, în luna iunie, peste 160 de tineri de la liceul din Dorna Candrenilor, la care învaţă majoritatea copiilor din Poiana Negri. Timp de patru luni, elevii participă la un program de training în campusul Tăşuleasa Social, unde urmează cursuri de comunicare, învaţă despre resursele naturale din această zonă, despre importanţa conservării lor şi despre colectarea selectivă a deşeurilor.

La finalizarea primei părţi a programului de training, tinerii voluntari au arătat ce au învăţat în ultimele două luni în campusul Tăşuleasa Social: pe 7 mai, au desfăşurat o campanie locală de informare în Poiana Negri şi le-au vorbit sătenilor despre consecinţele depozitării deşeurilor în apă şi despre avantajele reciclării. Mai exact, ei au împărţit saci pentru colectarea selectivă a plasticului, care vor fi predaţi ulterior de săteni unui colector local, într-o anumită zi din lună. Odată cu sacii, localnicii au primit şi un calendar pe care sînt notate datele la care se face colectarea. În schimbul sacilor cu pet-uri şi ambalaje, sătenii primesc un tichet care reprezintă valoarea plasticului adunat, prin care beneficiază de reducerea taxei de salubrizare. Acest mecanism a fost propus de Tăşuleasa Social, iar autorităţile locale au fost de acord să îl susţină.

Ziua a început cu o acţiune de ecologizare: peste 250 de angajaţi ai Coca-Cola HBC România, veniţi din Bucureşti, Timişoara, Oradea şi chiar din Chişinău, au curăţat cei 12 kilometri ai pîrîului Negrişoara, care traversează satul. Coca-Cola HBC România sprijină acest proiect pentru că, în Poiana Negri, se află fabrica în care compania produce două branduri de apă minerală.

După patru ore de muncă, în urma voluntarilor au rămas pe malurile apei saci negri cu gunoi şi saci transparenţi cu plasticul ce urma să fie reciclat. În spatele gardurilor, sătenii îi priveau curioşi pe oamenii aceştia veniţi de departe, care se chinuiau să scoată o canapea putrezită din apă. „Noi nu aruncăm, don’şoară, gunoaiele în apă“, a răspuns o localnică luată la întrebări. „Nu venim noi pînă acia. Noi le aruncăm pe lîngă casă“, a spus cu seninătate. Însă, o parte dintre localnici s-au arătat deranjaţi de numărul mare de mizerii din apă. „Păi, ce strîngeţi dumneavoastră aicea o să se împle la loc într-o săptămînă!“, a spus Candrea Gavril, de 80 de ani. „Unii vin cu maşinile şi aruncă pe mal tot ce-au adunat într-o lună. Trebuie să aduceţi pe cineva de la Bucureşti care să deie o poruncă că de azi înainte nu se mai aruncă gunoaie în apă.“ Majoritatea sătenilor au confirmat că, în majoritatea gospodăriilor, sistemul de salubrizare e înlocuit cu arderea gunoaielor în curte, inclusiv a pet-urilor.

La ora 14,00, după ce rîul a fost curăţat, 50 de elevi de la liceul din Dorna Candrenilor au venit direct de la şcoală ca să discute cu localnicii şi să le spună că, de acum înainte, gunoiul nu se mai aruncă în apă. Deşi în ultimele săptămîni au urmat cursuri de comunicare în campusul Tăşuleasa Social, copiii erau emoţionaţi: îşi repetau cu voce tare discursul şi puneau întrebări suplimentare, legate de mecanismul de colectare. Cei cărora urmau să le vorbească erau chiar părinţii, bunicii sau vecinii lor. „Nimic din ce facem noi nu e spectaculos sau complicat; spectaculos este ce se întîmplă cu aceşti adolescenţi după ce au făcut voluntariat şi au înţeles că stă în puterea lor să schimbe lucruri“, a explicat preşedintele Tăşuleasa Social.

Elevii au pornit pe traseul care fusese curăţat în prima parte a zilei şi au mers din casă în casă. Una dintre echipe, formată din două fete de 15 ani, Adela şi Roxana, au ciocănit la prima uşă. Intimidate, fetele au tras aer în piept şi au început să le explice celor doi bărbaţi care le-au deschis:

„– Noi sîntem de la şcoală, de la Dorna Candrenilor, şi am venit să vă spunem că vrem ca rîul Negrişoara să rămînă curat. Aţi văzut cît gunoi s-a strîns azi-dimineaţă şi nu trebuie să se mai arunce altul în loc.

– Dar noi n-aruncăm, don’şoară!

– Ştim că nu aruncaţi, nici nu am zis asta. Vrem doar să vă dăm nişte saci în care să strîngeţi plasticul şi un calendar cu zilele din lună în care va trece o maşină să-i ridice. În schimbul sacilor, o să primiţi aceste tichete şi veţi plăti mai puţin la gunoi“. Bărbaţii au devenit parcă mai atenţi atunci cînd au înţeles că e vorba de o reducere a taxelor.

Gheaţa a fost spartă, iar Adela şi Roxana au răsuflat uşurate. În faţa următoarei case a ieşit în întîmpinare o femeie de vreo 60 de ani.

„Aţi văzut că azi-dimineaţă s-au strîns nişte gunoaie...“ Fetele nu au apucat să-i spună însă prea multe.

„Păi mîine iar îs la loc“, le-a zis femeia cu ciudă. „Ăştia de lîngă mine ţîpă pe jos tot ce mănîncă. Duceţi-vă la ei să le spuneţi!“

„O să ne ducem la toate casele, nu doar la ei. Noi asta vrem, să rămînă curat, aşa că am venit să vă dăm nişte saci pentru plastic.“ Pînă la urmă, femeia le-a ascultat pe cele două voluntare, a primit sacii transparenţi, deşi părea puţin îndoită de mecanismul pe care i-l explicaseră elevele.

Tinerii voluntari s-au relaxat, le-au vorbit sătenilor cu convingere, iar una dintre echipele de elevi a intrat chiar într-o cîrciumă. Bărbaţii din încăpere se uitau năuciţi la copiii care le explicau că nu mai au voie să îşi arunce gunoaiele la întîmplare. Au luat sacii pentru plastic şi calendarele, fără să crîcnească. „Păi, voi faceţi o treabă bună, mă, copii!“, le-a spus unul dintre ei. În majoritatea gospodăriilor, sătenii s-au arătat încîntaţi de sistemul de colectare şi fericiţi că cineva le propune o soluţie prin care să scape de gunoaie. Însă nu toate echipele au fost la fel de norocoase. Cîţiva copii au fost daţi afară dintr-o curte, în timp ce proprietarul striga furios după ei: „Dar ce credeţi? Că eu sînt gunoierul vostru?“.

După ce toţi elevii s-au strîns la autobuzul ce urma să îi ducă la casele lor, Tăşuleasa Social a centralizat listele cu familiile care au fost informate – copiii au notat pe caiete numele celor cu care au discutat. Procentul era unul bun: mai mult de 90% au acceptat sacii pentru plastic şi au promis că îi vor şi folosi. Probabil că mecanismul inventat de Tăşuleasa Social nu va funcţiona în totalitate, dar faptul că localnicii au fost interesaţi de un sistem de colectare selectivă a gunoaielor este un pas important. Pînă la urmă, acesta este doar un experiment; dacă va funcţiona, va putea fi aplicat şi în alte sate din România.

Cel mai important lucru este însă că 50 de elevi au mers acasă, la părinţii lor, şi le-au spus că nu e bine să arunce gunoaiele la întîmplare. Într-unul dintre caietele de lucru ale copiilor, păstrate la Tăşuleasa Social, un elev a scris: „Am început să privesc cu alţi ochi pe oamenii care aruncau gunoaiele şi îi întrebam dacă e bine să le arunce pe unde apucă. Chiar era o femeie care îşi tăia lemne în curte şi arunca rumeguşul pe marginea apei, atunci i-am spus că mai bine l-ar duce la o groapă de gunoi sau să-l pună undeva la putrezit. Era şi normal că doamnei i-a fost un pic ruşine fiindcă îi spunea un copil ce să facă. A acceptat cu greu ideea de a duce gunoiul la groapă, dar a acceptat-o pînă la urmă.“ Textul era semnat de „Ionutz“.

Acţiunea „Paşaportul Verde“ se va încheia în luna iunie, cînd Tăşuleasa Social, ajutată de elevi, va construi un Centru de informare turistică în Dorna Candrenilor. Aici vor exista pliante şi informaţii despre obiectivele din zonă, Parcul Naţional Călimani şi rezervaţia geologică 12 Apostoli, iar ghizii locali vor fi chiar elevii care au participat la programul de training.

„Copiii sînt foarte eficienţi atunci cînd au în responsabilitate să convingă pe cineva“, a spus Alin Uhlmann-Uşeriu, preşedinte Tăşuleasa Social. „Iar sistemul pe care încercăm noi să-l aplicăm aici poate fi aplicat oriunde: dacă vrem să facem cu adevărat colectare selectivă, trebuie să lucrăm la mentalităţile oamenilor. Iniţiativa individuală este primul pas pentru a începe cu adevărat colectarea selectivă a deşeurilor.“