Mihai Eminescu rîde, cîntă şi dansează

Pe site-ul didactic.ro se găsesc materiale informative despre educaţia din şcolile româneşti: proiecte de lecţie, planificări ale diverselor materii şi clase, ştiri din domeniul legislaţiei de învăţămînt, teste etc.

Două învăţătoare din Ialomiţa propun ca temă pentru un curs opţional de clasa a IV-a, „Magia lui Eminescu“. Iată, în cîteva date esenţiale, prezentarea cursului: o oră pe săptămînă, timp de un an şcolar, patru obiective cadru, treisprezece obiective de referinţă, şi unul transdisciplinar. Cantitatea generoasă de obiective are un scop precis: Eminescu trebuie să facă parte din viaţa oricărui şcolar, să fie învingător în lupta cu jocurile pe computer.

Cum facem asta? Aflăm din prezentare: „Cursul propune o abordare ludică a poeziei lui Mihai Eminescu, marele nostru poet. Sînt vehiculate elemente ale culturii copiilor: poezie, joc, cîntec, structuri uzuale care permit o comunicare în care se trece de la simplu la complex, în care se împletesc verbalul cu non-verbalul, poezia cu cîntecul, recitarea cu explicarea imaginilor poetice magice create de către Eminescu în poezia sa despre natură şi copilărie, despre dragoste, la nivelul înţelegerii elevilor de clasa a IV-a. Folosirea acestor forme de comunicare au (sic!) avantajul de a oferi elevilor motivaţia de a se apropia cu mai multă plăcere de poezia eminesciană“. Cu alte cuvinte, toată lumea rîde, cîntă şi dansează pe versuri de Eminescu. Lăsînd la o parte exprimarea defectuoasă, lemnoasă, inexactă şi alambicată, explicaţiile dascălilor din acest preambul te încurcă şi mai mult: în ce fel îl abordezi ludic pe Eminescu? Îl inviţi să joace şotron? Îi înveţi pe copii să sară coarda recitînd în cor „Somnoroase păsărele“?

Urmează o altă explicaţie: „O altă motivaţie a alegerii acestui opţional, venită şi din partea părinţilor claselor implicate, este aceea că elevii noştri sînt tot mai acaparaţi de computer, iar cititul rămîne tot mai adesea doar un deziderat. De aceea, prin joc şi cîntec, prin învăţarea celor mai reprezentative versuri eminesciene dedicate copilăriei sau care pot fi accesibile copiilor, prin pictură sau desen vor fi atraşi elevii către literatura de calitate“. Cu alte cuvinte, nu-i place să recite poezia „O, mamă...“? Nu-i nimic, îl punem s-o cînte. Preferă să joace Counter Strike pe computer, şi nu să declame „la trecutu-ţi mare, mare viitor“? Se rezolvă: înlocuim emoticoanele cu chipul lui Eminescu şi steagul patriei. Se încurcă la „Fiind băiet, păduri cutreieram“? Ne jucăm cu el de-a v-aţi ascunselea printre copaci.


Dar tocmai pentru a evita confuzia, cele două doamne au decis să detalieze obiectivele demersului lor. Ce-o să ştie copilul dumneavoastră să facă după ce va termina cursul? Nu vă fie teamă, efortul merită din plin: „la sfîrşitul cursului, elevii vor fi capabili să construiască un text oral scurt, să manifeste independenţă în situaţiile de comunicare (sic!), să reproducă un repertoriu de cîntece receptate după auz, să selecteze dominante cromatice, culori sau dominante cromatice, în vederea folosirii unor tehnici sau a unor combinaţii de tehnici, în funcţie de rezultatul proiectat, să identifice elemente de limbaj plastic, în diferite ipostaze (puncte, linii, pete cromatice şi valorice, forme, să valorifice ipostazele elementelor de limbaj plastic, în reprezentări expresive intenţionate“. Efectul acestui curs asupra copilului va fi unul grandios: se va transforma, într-un singur an şcolar, în Creangă, Gherase Dendrino şi Tonitza, murmurînd melancolic: „Mai am un singur dor...“.  

Maria Iordănescu este psiholog.