⬆
Societate
Pagina 145
Cum să fii un musulman veritabil
În Irlanda, şapte persoane sînt arestate pentru acuzaţia de a fi complotat pentru a-l ucide pe caricaturistul suedez Lars Vilks, care l-a desenat pe profetul Mahomed cu corp de cîine în ziarul Nerikes Allehanda. În Aarhus, un somalez încearcă să-l atace pe Kurt Westergaard, cel mai controversat dintre caricaturiştii ziarului danez Jyllands-Posten.
"Implicare"
Articolul meu de săptămîna trecută, intitulat „Educaţia prin manele“, a beneficiat, în varianta online, şi de un comentariu în care eram tras de urechi de o cititoare, doamna Simona Vlad. Dumneaei îmi reproşa o implicare insuficientă în rezolvarea problemelor naţiei, comoditatea de a ţine discursuri în faţa unui auditoriu favorabil, ba chiar laşitatea de a nu mă expune unui public ostil.
EURODOC - o perspectivă asupra filmului documentar
S-ar putea spune că deviza EURODOC este „Join the network!“. Cu alte cuvinte, dacă vrei să exişti pe piaţa internaţională de film documentar trebuie să faci parte din reţeaua ai cărei membrii sînt peste 500 de profesionişti din 42 de ţări.
Oameni raţionali şi locuri de legendă
Trebuie să mărturisesc din start că este pur şi simplu enervant să ajungi din întîmplare – şi nu din auzite – în acele părţi ale României în care tradiţiile există încă şi unde legendele se îmbină pe nesimţite cu istoria, realitatea cu visul, iar poveştile stranii şi locurile de o frumuseţe sălbatică ar putea face din aceste sate mine de aur pentru ţara noastră.
Un primar european
Dacă nu aţi fi primar?
Profesor de sport. Sau în poliţie.
Cu ochii-n 3,14
Dezbaterile sînt binevenite întotdeauna. Istoria o confirmă! Dacă ne referim cu precădere la poporul grec şi la cel roman, vom vedea că întrebările abundau, iar rezolvarea lor – de multe ori aproximativă – nu întîrzia să apară. Omul antic era ceea ce trebuia să fie: bun cunoscător al propriilor limite. Din acest motiv, Aristotel îi îndemna pe tineri să nu depăşească cu nimic măsura! (R.C.)
Patru jucători ai reprezentativei Coreei de Nord au dispărut din cantonament în timpul Campionatului
Un "prinţ" din Levant îndrăgind caterinca...
Cu ani în urmă, în chiar aceste pagini, am fost relativ dur cu principele Radu de Hohenzollern-Veringen, din motive pe care nu ţin să le mai reiau (cine-i curios, să consulte colecţia; cine nu – nu; şi unora şi altora nu le cer decît să-mi acorde prezumţia de sinceritate, atunci ca şi acum). Numai că eu vorbeam acolo de un om, totuşi, decent şi care are datele bunului- simţ (inclusiv cel al ridicolului).
Despre amor şi încă ceva în plus
Se vorbeşte foarte puţin despre iubire în societatea noastră de astăzi. Sau poate că înţelesurile acestui cuvînt s-au diluat atît de mult, că bieţii de noi nu mai ştim ce ar trebui să fie. Asta a vrut să arate colocviul organizat de Maurice Daumas şi Michel Braud la Universitatea din Pau (3-5 iunie), unde dragostea divină şi dragostea profană, iubirea sacră şi iubirea terestră şi-au spus poveştile prin intermediul jurnalelor, al memoriilor, biografiilor, scrisorilor de tot felul.
Dosarul unei existenţe sau despre noroc
Florina e o fată norocoasă. Prima dată a aflat asta la nouă ani, cînd a ajuns într-o organizaţie pentru copii orfani. Cu doi ani în urmă, tatăl pierduse casa la poker, iar mama le-a dat la leagăn, pe ea şi pe cele două surori. „Aţi avut noroc, mamă, cîţi copii din orfelinatul ăsta n-ar fi visat să aibă ce-o să aveţi voi acolo!“
Covoraşul universal
A devenit obsedant. Îl are aproape toată lumea prin casă, probabil că şi unii dintre dumneavoastră, cei care citiţi acum. Îl am şi eu. E din lînă, mai mult lung decît lat, nu foarte mare, cu dungi în culori vesele aşezate vertical, pe lăţime. E de la Ikea.
Filmul românesc (nou) şi familia
Nu am mai văzut de mult atîtea filme româneşti noi, ca la TIFF-ul de anul acesta. Cele mai multe dintre ele dacă nu „mi-au plăcut“ (termenul e, oricum, restrictiv) neapărat, m-au interesat. Datorită subiectelor alese, foarte actuale, şi a modului deloc convenţional în care majoritatea regizorilor le tratează.
Ion Oancea, Consilierul Opoziţiei din Copăcenii de Sus, Ialomiţa
De ce sînteţi Consilierul Opoziţiei?
Eu cred în felul meu
Vă voi spune povestea unei cercetări de teren întreprinse timp de trei zile la Iaşi, în octombrie 2009, cu ocazia hramului Sfintei Cuvioase Parascheva. De ce Iaşi şi de ce Sfînta Parascheva? Deoarece prin amploarea, vechimea şi importanţa sa, acest pelerinaj este cel mai însemnat din lumea ortodoxă din România.
Adidaşi Sainte-Ménehould
Pîrliţi la flacără şi spălaţi bine şase picioare frumoase de porc. Tăiaţi-le în două, pe lung, şi uniţi apoi jumătăţile, înfăşurîndu-le cu un fir lung, subţire. Aranjaţi-le într-o oală ovală, acoperiţi-le din belşug cu zeamă de supă şi cu o jumătate de litru de vin alb.
Educaţia prin manele
Acum şase-şapte ani, la începuturile acestei rubrici, mă uitam, conştiincios, la mai toate emisiunile de la televiziunile noastre – inclusiv la cele de divertisment. La acele producţii în care domneşte prostul gust şi care sînt făcute să-ţi spele creierul. Nu eram atît de naiv încît să cred că s-ar fi sinchisit cineva de munca mea de rînire în grajdurile lui Augias, dar consideram că e de datoria mea să fac asta. În fine, tot o naivitate...
Pariul taxei pe conţinutul online în presa română
Am întîlnit un paradox în cadrul unui curs de Jurnalism online de la Centrul pentru Jurnalism Independent: cam toţi cursanţii erau interesaţi să aplice ceea ce au învăţat imediat ce s-ar fi întors în redacţii, dar mulţi dintre ei au invocat un obstacol major – rezistenţa şefilor la aceste schimbări. Şi ce-mi aud urechile şi ce-mi văd ochii zilele astea? O parte din presa română pofteşte la conţinut online pe bani!
Cine strînge după noi
În ultimii ani, tot mai multe ONG-uri au încercat să cureţe România de deşeurile depozitate în natură. S-a dovedit a fi însă o muncă de Sisif: la scurt timp, alte gunoaie erau aruncate pe malurile rîurilor sau în păduri. Puterea voluntarilor de a curăţa, oricît ar fi fost de binevoitori, a fost cu mult depăşită. Asociaţia Tăşuleasa Social, care s-a confruntat în ultimii cinci ani cu această problemă, a aplicat o altă metodă: şi-a propus să schimbe mentalităţile localnicilor din Poiana Negri şi s
Cu ochii-n 3,14
● Ion Iliescu s-a aflat printre spectatorii meciului demonstrativ pe care l-a ţinut în România fostul campion mondial de snooker Jimmy White. Instalat în rîndul întîi, Ion Iliescu l-a urmărit tacticos pe maestrul tacului. Se spune că fostul preşedinte e un fan al acestui joc stilat. Aviz celor care-l ştiau mai degrabă un iubitor al baseball-ului din Piaţa Universităţii. Mai rămîne să aflăm că şi preşedintelui actual, de fapt, nu-i place jocul de-a fripta, ci bridge-ul. (A. M.)
● La Bookfest, la
Mă autodenunţ
Sussemnatul A.C. certific prin prezenta faptul că eu cred că acest Univers e guvernat...
Slube, funcţii şi favoruri
În trecute vremuri, femeile aveau puteri importante în obţinerea unei slujbe. Neputînd să deţină o dregătorie sau o funcţie în aparatul de stat, ele mijloceau de cele mai multe ori pentru soţi, amanţi, feciori, nepoţi. Frumuseţea sau doar îndemînarea în „netezirea patului“ sînt răsplătite de bărbaţi „generoşi“ cu ceea ce e un bun al tuturor, adică cu slujbe la stat.
Bunica vs Prîslea cel voinic
Dragă bunică a copilului meu, știu că îţi adori nepotul. Şi mai ştiu că îl răsfeţi la rîndul tău. Dar bucură-te: toate arhivele psihologiei şi literaturii spun că ăsta-i rostul tău, aşa cum rostul lui este să te ia complice în lupta împotriva oricăror reguli.
Dumnezeu şi taximetriştii
În ultimul timp mi se întîmplă un lucru ciudat: tot mai mulţi taximetrişti (păstrînd proporţiile – au fost doi pînă acum, dar mie mi s-au părut destui…) îmi mărturisesc că… au vorbit cu Dumnezeu. Să fie vremurile de vină (criza, bat-o vina…) sau meseria lor mai liberă, care îndeamnă la visare, filozofie sau, de ce nu, la experienţe transcendentale?
Părinţi şi copii
Păi, cred că avem cam aşa: părinţi tineri şi părinţi bătrîni, copii mai mici şi mai mari – conservatori şi nonconformişti în ambele categorii. Probabil că aveţi sau aţi avut cunoştinţe care s-au schimbat total după primul copil. Evident, fără ca nimeni să fi avut pretenţia să împartă acelaşi program ca-n anii de libertate şi să bată cluburile cot la cot cu dvs.
Ilie Daniel
De fapt, ce s-a întîmplat?! Niște băieți cu ateveurile s-au plimbat prin sat. Sătenii din Valea Adîncă su-au iritat împotriva lor și i-au apostrofat. Ce au făcut ei? S-au înjurat şi s-au înarmat. Ateviştii, mai rău decît sătenii, şi i-au bătut.
Timp pentru clipe!
Peste stîncile şi marea Thassos-ului se aşternea zîmbitoare şi veselă, ca de obicei, vara. Timpul începuse parcă să se prelingă molcom, iar clipele prăjite de soare ne induceau o stare de acalmie asfixiantă. Pentru a frînge această acedie pernicioasă, ne-am scuturat de nisipul fierbinte şi ne-am aruncat în barcă, pornind într-o călătorie iniţiatică prin nemărginitul mării (apeiron).
Maotai, rachiu străvechi de mătură
Ceea ce este coniacul pentru Franţa, scotchul pentru Scoţia sau vodka pentru Rusia, e, pentru China, Maotai.
Închideţi televizorul!
Am mers doar pentru o zi la TIFF, la Cluj-Napoca, şi am fost de-a dreptul fascinat de efervescenţa oraşului din timpul festivalului. Se întîmplau multe lucruri simultan (proiecţii de filme, concerte, dezbateri), iar publicul venea în număr mare la fiecare.
Cum se manipulează presa internațională
Atacul unor nave militare israeliene asupra unui convoi presupus umanitar, ce urma să transporte ajutoare în Gaza, a reprezentat una dintre cele mai frustrante înfrîngeri mediatice ale statului evreu.
Indienii din orașul gri
Cel mai adesea sînt întrebaţi despre Vacă (cu V mare) şi, cîteodată, despre Sharukh Khan sau „Lanţul Amintirilor“. Adesea, românii îşi feresc geanta/buzunarele cînd se află în preajma lor.
Wok la Capitală
Paris vs Bucureşti 2010: Arcul de Triumf asezonat cu un bulevard pe măsură, Ateneul, Palatul Regal, clădirea CEC-ului, şi mai nou, de ce nu, zona Dragonul Roşu – Chinatown-ul nostru în devenire.
Cu ochii-n 3,14
● La ieşirea din România, trupei AC/DC i s-a cerut şpagă. La Nădlac, angajaţii Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România le-au cerut 50 de euro de camion (29 la număr) pentru a-i lăsa să treacă mai departe în Ungaria. Trupa şi staff-ul n-ar trebui să se simtă jigniţi. În fond, li s-a oferit cea mai autentică trăire mioritică, la un preţ rezonabil. (S. G.)
● Ştire mortală: „Nu există viaţă după moarte“, anunţă agenţia Mediafax. Bun, bun, m-am liniştit, nu mai sper,
Ce au în comun Cuza şi Ceauşescu (şi alţii)
În ciuda aparenţelor – care nu le sînt întotdeauna favorabile – românii nu-s un popor uşor de condus. Chiar dacă îndeobşte ei se mulţumesc cu puţin, atunci cînd e vorba despre conducătorii lor, românii mai cu seamă mîrîie şi sînt (deseori pe bună dreptate) de-a dreptul cusurgii.
Slujbe, funcţii şi hatîruri
Regulamentele Organice (1831) pun bazele unui aparat funcţionăresc şi a unui sistem de selecţie. Slujbaşii publici trebuie să aibă „însuşirile cerşute pentru dregătoriile ce li se vor încredinţa“. Aceste însuşiri sînt mai mult sau mai puţin precizate, aşa că portiţe de promovare se găsesc mai totdeauna.
Mihai Eminescu rîde, cîntă şi dansează
Nu-i place să recite poezia „O, mamă...“? Nu-i nimic, îl punem s-o cînte. Preferă să joace Counter Strike pe computer, şi nu să declame „la trecutu-ţi mare, mare viitor“? Se rezolvă: înlocuim emoticoanele cu chipul lui Eminescu şi steagul patriei.
Separat, pe acelaşi drum
Douăzeci de ani am trăit cu toţii o realitate ajustată. Am creat, am acceptat tacit, am ignorat sau n-am avut habar de formele prefabricate, artificiale, în care cei care au condus ţara asta – şi cei care au fost conduşi deopotrivă – au înghesuit adevărul. Ne-am culcat, pe rînd şi la gramadă, ghemuiţi în cele mai bizare poziţii, într-un pat al lui Procust.
Laura, Oreste şi conştiinţa
Website Story este filmul lui Dan Chişu, a cărui premieră a avut loc de curînd. Site-ul său oficial spune că acesta „propune o altă variantă de cinema, mai degrabă un experiment, într-o lume în care telefoanele înregistrează şi toată lumea poate să-şi posteze filmele pe net, indiferent de consecinţe“.
Radu Mironescu, consilier
Păi, noi nu avem decît curent. Gaze nu, apă de la puţ. Sîntem ecologişti. Hahaha. Iar de acum încolo, ce să ne mai aşteptăm, că doar nu s-o pogorî acum tot binele peste noi. E criză, stăm şi noi în aşteptare
Ierusalim – sau despre aproprierea sacrului
Pentru cine este interesat de fenomenul religios, Ierusalimul este o experienţă unică. Sînt prezente aici, pe numai cîţiva kilometri pătraţi, uneori la cîteva străduţe distanţă, locurile sfinte ale celor trei religii ale Cărţii. Experienţa spirituală a pelerinajului în zilele de Paşte la Ierusalim este indicibilă.
Şniţelul de aur
Cu cîţiva ani în urmă, austriecii au găsit de cuviinţă să întocmească o carte de bucate cu o sută de reţete considerate patrimoniu culinar al Austriei. Wiener Schnitzel, fireşte, nu lipseşte din paginile ei.
Copilul care înghite-n sec
Mult mai important decît toată vorbăria domnilor ferchezuiţi de la televizor, de jocurile de ping-pong dintre politicienii dolofani şi de toată hărmălaia animată de tot felul de interese este faptul că în ţara asta există copii care înghit în sec cînd sînt puşi să enumere nişte banale fructe. Mere, pere şi banane.
Metamorfozele lui Charlot
Regizoarea australiană Kathryn Millard a dorit să facă un documentar despre imitatorii lui Chaplin în diferite zone ale lumii, începînd cu ţara sa de baştină. Spre surpriza ei, a descoperit că admiratorii cei mai fervenţi (cu accente religioase chiar) ai vagabondului se află în India, în orăşelul Adipur, din nord-vestul ţării.
Pe ritmuri de „Boc, Boc, Boc!“
Piaţa Victoriei, Bucureşti. Un miting, pentru unii mai mare, pentru alţii mai mic decît celelalte de pînă acum. Pentru mine, primul. Ce m-a împins la un asemenea pas? Motivele nu sînt multe, dar sînt grave. Ipocrizia preşedintelui Băsescu. Atitudinea mai mult decît mult-prea-umil-servilă a premierului Boc. Marmura şi mult hulitele borduri ale ministrului Videanu.
Pe ritmuri de „Boc, Boc, Boc!“
Miercuri, 19 mai, ora 11,00, Piaţa Victoriei, Bucureşti. Un miting, pentru unii mai mare, pentru alţii mai mic decît celelalte de pînă acum. Pentru mine, primul. Ce m-a împins la un asemenea pas? Motivele nu sînt multe, dar sînt grave. Ipocrizia preşedintelui Băsescu. Atitudinea mai mult decît mult-prea-umil-servilă a premierului Boc. Marmura şi mult hulitele borduri ale ministrului Videanu.
Cu ochii-n 3,14
● Am cerut săptămîna trecută la chioşc Dilema veche şi DVD-ul cu Timpuri noi şi vînzătoarea a oftat: „Eh, timpuri noi, dar vremuri grele!“. (M. C.)
● Din noul mers al tren(d)urilor noastre: 1) „a ştroscăni“ – adică a şti să discuţi cu preşedintele FMI, Dominique Strauss-Kahn; 2) „a strîmbiţa“ – adică a pune o „strîmbă“ într-un cînt de slavă. (R. C.)
● Care ar fi cel mai potrivit nume pentru o dugheană unde se vînd covrigi calzi? Logic: „Auguri“. (D. S.)
● Nu toate scad în Romånia. În 2009,
Contra lui au fost Hitler, Stalin şi Vaticanul
Potrivit unei legende cu o foarte posibilă corespondenţă în realitateTito (liderul Iugoslaviei şi al partidului comunist de acolo) i-a scris un scurt mesaj lui Stalin: Dragă tovarăşe Stalin, vă rog încetaţi a mai trimite oameni cu sarcina de-a mă ucide. Deja am prins cinci pînă acum. Dacă nu veţi da curs rugăminţii mele, o să trimit şi eu unul la Moscova, la dvs. – şi nu va trebui să mai trimit un al doilea.
Administrarea sărăciei şi planificarea precarităţii
Pe măsură ce populaţia începe să crească vertiginos, atitudinea faţă de sărac se schimbă, şi trece de la milă şi respect, la teamă şi dispreţ. Şi apoi, în această lume schimbătoare, cine e sărac şi cine nu e? Niciodată cel mai sărac nu este considerat ca fiind cel mai sărac, întrucît sărăcia se judecă în funcţie de stare, de nevoie, de rang, de trebuinţe. Alexandru Ipsilanti orînduieşte, la 1775, Cutia milelor, dar săracii lui nu sînt cei mai săraci.
Dar berzele un’ se duc cînd se duc?
Sînt momente în viaţă pe care nu ţi le poate lua nimeni: ca acela în care copilul tău te întreabă, cu ochi puri şi glas de înger, cum se fac copiii. Momentul te ia pe nepregătite, deşi amicii, cărţile, propria mamă, psihologii, revistele te-au prevenit că primul examen greu ca părinte îl dai cu această întrebare. Am auzit de-a lungul timpului cele mai amuzante, fanteziste, inimaginabile, amuţitoare răspunsuri. Fiecare cu beneficiile lui.
Religii noi
Cum altfel să se numească fanatismul bio, sentimentul „verde“ care a cuprins multă lume, revelaţia reciclării, salvaţi balenele şi altele asemenea? Subiectul e generos şi generator de aprige dispute.
De-ale vieţii, în autobuz
Doi ursuleţi polari dorm îmbrăţişaţi de mama lor. Par să fie tare mulţumiţi în blana albă, protejaţi de intemperii şi înconjuraţi de căldură. „Iubi, nu mai vreau să aud nici măcar că eşti în preajma individei ăleia. Nu vreau să ai nimic de-a face cu ea!“ Nu, nu e vorba de scene dintr-un teatru siropos. Ci doar de 133.
Gheorghe Arnăutu, Secretar, Primăria Coţofenii din Dos, Dolj
Au vreo legătură vechea aşezare dacă şi satul de azi? Nici o legătură. Sîntem oameni săraci, abia ducem lingura la gură, ne este nouă de istorie? Au venit unii că de ce nu avem grijă de conacul Coţofenilor, mata – că de ce n-avem grijă de daci. Dar de noi cine are grijă? Nimeni. Stăm pe şanţuri şi aşteptăm să cadă para mălăiaţă.