Süddeutsche Zeitung, 17 iunie 2010
Editura Suhrkamp trece de cîteva luni printr-o perioadă de restructurare. Problemele financiare au determinat conducerea să mute „afacerea“ la Berlin, să reconfigureze colecţiile de carte şi să reducă substanţial cheltuielile. Una dintre măsuri vizează arhivele editurii, ale căror costuri de întreţinere au devenit insuportabile. Arhivele de Stat din Marbach s-au angajat să preia documentele Editurii Suhrkamp pentru opt milioane de euro. „Cultura arhivistică“ promovată de directorul fondator Siegfried Unseld a făcut ca transferul acestor documente să fie extrem de uşor: editorul păstrase o ordine perfectă în documente, corespondenţa cu fiecare dintre autorii publicaţi fiind inventariată şi depozitată în dosare separate. În plus, începînd cu 1968, editorul a ţinut un jurnal de bord în care consemna zilnic toate operaţiunile editurii (jurizări, decizii, chitanţe, contracte, relaţii cu redactorii etc.). Aşa se face că anul trecut a şi apărut primul volum de corespondenţă: între Thomas Bernhard şi Siegfried Unseld. Istoricii literari care au avut curiozitatea să scormonească prin arhivele acum publice ale editurii au găsit numeroase alte surprize delicioase. Redactorii ziarului Süddeutsche Zeitung au descoperit, de pildă, cîteva cărţi poştale trimise din vacanţă directorului editurii, înţelegeri contractuale notate, cu litere mărunte, pe colţuri de hîrtie, diverse mesaje de felicitare etc. În 1991, Martin Walser – pe-atunci în vîrstă de 64 de ani – trimitea editurii un fax: „În sfîrşit sînt conectat la lumea largă. Tot ce-mi doresc e să primesc doar faxuri cu veşti bune din lume!“. Pe atunci nimeni nu se aştepta ca Martin Walser să trimită faxuri. Astăzi trimite chiar şi e-mail-uri. Alt document interesant: un şerveţel uşor pătat cu cafea. Într-un colţ, Peter Handke a notat cu pixul titlul romanului său: Der Chinese des Schmerzes.
