Cu ochii-n 3,14
PĂREREA MEA ESTE CĂ AICI A LUCRAT UN SPECIALIST ÎN NUANŢARE „CU DE TOATE“ ŞI ŞANSE MICI: ÎN CASĂ NU ERAU DESCHISE DECÎT TREI CASE
● Să nu-mi spuneţi că e lipsit de orice sens faptul că în noaptea de 16 iunie, în plină interminabilă discuţie despre eşecul moţiunii, pe burtiera unui post de televiziune a apărut ştirea că undeva, în Munţii Bihorului, în Peştera Coliboaiei, au fost descoperite cele mai vechi desene rupestre din Europa Centrală. Părerea mea este că aici a lucrat un specialist în montaj al Serviciului Mondial de Organizare a Coincidenţelor (SMOC), care de mult ne veghează şi nu obişnuieşte să dea explicaţii despre ce săvîrşeşte. Nici n-ar avea de ce. (R. C.)
● Greu suportabilul „decît“ din vorbirea contemporanilor are vaste resurse de nuanţare. Un nene, vorbind la telefon în autobuz, îi spunea interlocutorului său, referindu-se la un terţ, că respectivul „şi-a luat doar decît doi paleţi de BCA“. (D. S.)
● La cea mai trendy terasă din Aiud, acolo unde tineretul aiudean (?) bea cola cu paiul şi mănîncă îngheţată, am cerut o salată „cu de toate“. Chelneriţa m-a întrebat: „Ceva pişcător doriţi?“. Am spus da fără să mă gîndesc prea mult, imaginîndu-mi că e vorba de vreun sos picant, apoi am descoperit „pişcătorul“ în farfurie: cel mai banal ardei iute. (A. P.)
● Patru jucători ai reprezentativei Coreei de Nord au dispărut din cantonament în timpul Campionatului Mondial de Fotbal. Se presupune că şi-au luat tălpăşiţa, că au profitat de ocazie ca să fugă din ţara lor, cufundată în dictatură. Într-un fel, echipa Coreei de Nord are noroc: deocamdată e doar în faza grupelor şi are şanse mici să meargă mai departe. Dacă se califică, probabil că va mai scăpa şi de alţi jucători. (M. M.)
● Afară sînt peste 40 de grade la jumătatea lui iunie, iar în casă larma vuvuzelelor africane îmi strică pînă şi ultima plăcere de a vedea meciurile mediocre ale acestui campionat mondial. „Wake me up when september ends“, vorba cîntecului. (M. C.)
● Despre limitele răbdării sau cum am aflat că preşedintele României e responsabil de statul la coadă. Cartierul Drumul Taberei. Într-o seară aglomerată de vineri, eram în Mega Image, aşteptînd de mai bine de o jumătate de oră – nu erau deschise decît trei case. Oamenii erau din ce în ce mai nervoşi, mai obosiţi, mai exasperaţi. La fiecare casă erau cel puţin cîte zece persoane. La un moment dat, un domn oarecare izbucneşte: „Aşa ne trebuie, dacă sîntem proşti! După ce muncim o zi-ntreagă, ne alegem cu mai nimic şi-apoi venim să le dăm lor banii. Şi ei nici nu se uită la noi… Băsescu e de vină! Ne-a zis c-o să trăim bine. Trăiţi bine?“. Chiar aşa… (P. M.)
PĂREREA MEA ESTE CĂ „ÎMBUNĂTĂŢIREA“ SISTEMULUI ACTUAL (CARE NU E DELOC IEFTIN) VA FI DISCUTATĂ DUPĂ ÎNCEPEREA TIMPULUI, ŞI NICI ATUNCI CU TANDREŢE
● Într-o dimineaţă caniculară de vară, Electrica a decis să facă revizii pentru „îmbunătăţirea“ sistemului, în bună parte a sectorului 6. Sunînd din oră în oră să văd în ce stadiu se mai află „îmbunătăţirea“, dădeam numai de voci ultra-amabile, care mă compătimeau, asigurîndu-mă că-mi înţeleg exasperarea, îşi cereau scuze şi spuneau că în maximum o oră va reveni curentul electric. Spre seară, după vreo nouă ore de revizuire, becul s-a aprins. N-am văzut însă nici o îmbunătăţire. Pe viitor, rog reparatorii: n-o mai dregeţi, nene, lăsaţi-o aşa, că merge! (S. G.)
● La Editura Herald s-a tradus un volum de articole semnate de René Guénon, din 1978, care începe cu un text, „Împotriva popularizării“, ce ar trebui citit de mai multă lume şi care, deşi e despre cu totul altceva, pune un diagnostic corect, general şi actual: „Prostia unui mare număr, şi chiar a majorităţii oamenilor, mai ales în vremea noastră… pe măsură ce se generalizează şi se accentuează decăderea intelectuală… este, poate, lucrul cel mai greu de suportat în această lume“. Mai sînt vreo două lucruri, dar, dacă te gîndeşti puţin, tot de-acolo vin. (S. S.)
● La peste 20 de ani de la epoca ceauşistă se întîmplă, în continuare, unde te-ai aştepta mai puţin, „evenimente“ tipice pentru vremurile vechi (în care prestatorii de servicii deţineau destulă putere…): la Cinema City, din AFI Center Cotroceni, casierele, plus şefa lor de tură, au puterea, dacă nu sînt mulţumite de comportamentul unui spectator, să nu-i dea voie să intre în sală, fără să-i dea înapoi banii pe bilet (care nu e deloc ieftin, costă – în week-end, după ora 17-24 de lei). Toate astea doar fiindcă a avut tupeul să protesteze pentru că a aşteptat 20 de minute ca să intre la un film, deşi cumpărase 16 bilete şi în sală nu mai era nimeni altcineva. Motivul: o greşeală de-a casierei, care nu întrebase de la început dacă se plăteşte cash sau cu card. Mi se pare tragicomic, şi tipic pentru România, unde s-a deplasat, la noi, abuzul de putere: la şefii de tură dintr-un cinema „de lux“. (I. P.)
● Pentru cei care încă n-au aflat cît de lungă poate fi luna iunie, le semnalez cea mai savuroasă scăpare pe care am văzut-o în ultima vreme, în revista Dilema veche de săptămîna trecută. Acolo, taman sub caricatura semnată de Ion Barbu, scrie: „Tema acestui număr va fi discutată joi, 107 iunie, la ora 19,10, La Radio France Internationale“. Aşa că, dacă v-aţi programat concediile în iulie sau în august, staţi liniştiţi la locurile voastre, pentru că, potrivit Dilemei vechi, mai aveţi de aşteptat. (A. M.)
● La o zi după începerea Campionatului Mondial de Fotbal din Africa de Sud, cînd deja apăruseră primele rezultate din grupe, ştirile sportive de seară de la TVR începeau cu informaţia că Şumudică s-a întors la Rapid. (A. M.)
● Comuniştii nord-coreeni nu transmit la televizor meciurile Campionatului Mondial de Fotbal decît în reluare, a doua zi, şi nici atunci pe toate, ci numai pe cele cîştigate de echipa lor naţională şi pe cele pierdute de marii lor duşmani: SUA, Coreea de Sud şi Japonia. Nici propaganda nu mai e cum era! (M. C.)
● Odată cu notorietatea, faimoasa vuvuzela a fost românizată: i se spune, cu tandreţe sau iritare, după caz, vuvuzea sau vuvuzică. Rămîne de văzut ce variantă autohtonă se va găsi pentru mingea oficială a Mondialului de fotbal, Jabulani. (M. Ş.)
PĂREREA MEA ESTE CĂ, DEOCAMDATĂ, NU EXISTĂ UN MOD DE A AFLA O FORMĂ DE LEGĂTURĂ ÎNTRE UN CONCEPT EUROPEAN ŞI PRISTANDA
● L-am pus pe Google să traducă acest titlu: „Russia Supreme Court rules arrest of former Yukos oil executive was illegal“. Şi a rezultat asta: „Rusia Supremă normele de arestare Curtea de ulei de fostul executiv Yukos a fost ilegal“. Deocamdată, soft-urile astea de traducere o cam iau pe ulei… (M. V.)
● În ultima vreme am sesizat ceva neconcordanţe în ceea ce priveşte pronunţia la canalul Eurosport, un post care altfel impresionează prin profesionalismul comentatorilor şi mulţimea informaţiilor pe care le oferă, uneori legate de tot felul de sporturi de care pînă nu demult nici nu se auzise. De exemplu, prenumele lui Roger Federer e pronunţat cînd Roje, cînd exact cum se scrie (ca şi cum ar fi Roger Moore). La Justine Henin e şi mai complicat: e cînd Enen, cînd Enan, cînd de-a dreptul invers, adică Anen. Mai nou, am auzit un comentator care pronunţa numele firmei Peugeot, într-un mod pe care nici nu ştiu să-l transcriu. Numai pe Elena Băsescu am mai auzit-o pronunţînd astfel pîrdalnicul de nume al maşinii franţuzeşti pe care, de-a lungul timpului, l-am auzit pocit în nenumărate feluri. Nu pot să cred că la Eurosport nu există un mod de a afla şi a impune pronunţiile corecte. (A. M.)
● O replică de neuitat din filmul Îndoiala, cu Meryl Streep, extraordinară într-un rol de fanatică intolerantă: „Îndoiala e o formă de legătură între oameni la fel de rezistentă ca încrederea“. (R. C.)
● Zgomotul acela infernal şi iritant care se aude în timpul meciurilor din Africa de Sud este produs de un instrument de cîntat numit vuvuzela. Multă lume este deranjată de el, jucătorii Franţei au protestat, olandezii s-au plîns că nu s-au auzit la antrenament, zgomotele emise sînt peste limita la care poţi să-ţi pierzi auzul. Dar FIFA nu interzice acest instrument pe stadioane; cică face parte din cultura fotbalistică a sud-africanilor. Din cîte ştiu, zuluşii nu prea organizau meciuri de fotbal. Preşedintele FIFA a declarat că „nu ar trebui să încercăm să europenizăm Cupa Mondială din Africa“. Serios? S-ar zice că un timpan rămas întreg este un concept european, eventual colonialist. Încă un efect pervers al multiculturalismului. (C. G.)
● La Campionatul Mondial de Fotbal, Franţa, Serbia şi Africa de Sud au recunoscut că apelează la serviciile unor astrologi şi vrăjitoare, pentru sfaturi în legătură cu pregătirea meciurilor. Aceleaşi echipe au obţinut încă de la primele partide nişte rezultate modeste, dacă nu de-a dreptul ruşinoase. Sau maeştrii în paranormal nu mai sînt ce-au fost, sau, precum Pristanda, una spun şi altele au ei în sufletul lor. (M. Ş.)
● O librărie din Timişoara se numeşte poetic „Cartea de nisip“. Sună borgesian, dar parcă mi s-ar fi părut mai trainică o carte de piatră, ca să nu riscăm să ni se scurgă literele printre degete. (A. P.)
