Cu ochii-n 3,14

GENUL ACESTA DE ÎNĂLŢIME (CU 50 DE ÎNTREBĂRI DESPRE DE CE) A INSPIRAT VIITOARELE DREPTURI ASUPRA AROMELOR DE COMPANIE 

● Lacul IOR are mai multe insule. Un primar mai de demult, cred că Pleşca de la PSD, a avut ideea să boteze una dintre insulele mai mari şi mai lungi cu un nume populist: „Insula pensionarilor“. A scris asta mare pe un frontispiciu, deasupra podului care duce la insulă, după modelul vechilor pancarte cu Trăiască şi înflorească. Probabil că genul acesta de inscripţie i-a inspirat pe nişte nepensionari, care s-au căţărat pînă acolo şi au şters primele două litere. Toţi cei care se plimbă astăzi prin parc descoperă cu surprindere noua denumire a insulei. (A. M.)

● La o fermă din Barnstead, New Hampshire, s-a născut probabil cel mai mic căluţ din lume. A fost botezat Einstein, are o înălţime de 35 cm (adică exact înălţimea maximă pe care o poate atinge cea mai mare specie de căluţi de mare) şi poate fi văzut pe YouTube. Două zile mai tîrziu, adică pe 24 aprilie, a fost aniversat Calul Troian. A împlinit anul acesta 3194 de ani. (M. C.)

● Pe pagina de Internet a cotidianului Die Welt a apărut un concurs interactiv (gen quiz) cu 50 de întrebări din/despre Biblie. Nu se oferă nici un premiu, dar în argumentaţia concursului scrie: „Testaţi-vă cunoştinţele despre Biblie. Vedeţi dacă aţi meritat cadourile primite de Crăciun“. Statisticile spun că cel puţin 8 din 10 germani au o Biblie în casă, că cel puţin jumătate din cei care au, au deschis-o măcar o dată şi că doar 10% ar putea răspunde la cîteva întrebări elementare despre personajele principale din Cartea Cărţilor. Deci este foarte probabil ca majoritatea germanilor să nu-şi fi meritat cadourile de Crăciun. Ruşinică. (M. M.)

● Din activitatea vulcanică a consoanelor şi vocalelor în cuvintele noastre: pe vremuri, de la expresia monotonă „obsedantul deceniu“, trecusem subversiv şi sarcastic la „obsedantul de ce nu“. Acum, cînd am văzut ce poate ieşi din ligamentarea lui „de ce da“, nu am mai găsit nimic subversiv. Poate doar sarcastic. Calambururile – avînd şi ele o viaţă a lor – de multe ori sfîrşesc dureros. (R. C.)

● Nu demult, o glumiţă internautică a aprins, din nou, discuţiile despre viitorul cărţii pe suport tradiţional: site-ul Smell of Books a prezentat ultimele noutăţi în materie de spray-uri cu diferite arome pentru cărţi electronice. Ideea era, după ei, să potenţeze capacităţile senzoriale ale e-book-urilor. The Authors Guild, asociaţie ce gestionează drepturi de autor, a protestat pe loc, considerînd mirosul ca fiind o parte creativă a operei literare şi îngrijorîndu-se pentru viitoarele drepturi asupra aromelor. Pînă la urmă, tot copyleft-iştii au avut de cîştigat, rîzînd de sterilitatea unor asemenea discuţii aranjate şi repunînd în circulaţie o vorbă celebră: „Savoarea e în auzul celui ce contemplă“. (S. S.)

 ● Citesc pe Hotnews că o treime din femeile din SUA cred că animalul de companie e mai ascultător decît bărbatul. Pe de altă parte, relatează respectivul articol, potrivit unui studiu Associated Press, 18% dintre bărbaţii chestionaţi sînt de părere că animalele de companie sînt mai atente la problemele lor decît consoartele. Care e scopul acestor sondaje? (S. G.)

PROBLEMA CU ACOPERIŞUL SUB PĂMÎNT S-A PUS CÎND LUCRURILE DESPRE A CĂROR EXISTENŢĂ HABAR NU AVEAŢI RITMAU UN ROŞU DE CENUŞĂ UNDEVA

● Aflu că Spitalul CF2, cel cu infecţia de pomină, avea cea mai bine văzută clinică ginecologică dintre spitalele de stat. Numai mie mi se pare o aberaţie că CFR are spital? Au rezolvat problema cu trenurile şi au trecut la ginecologie? (C. G.)

● Pe acoperişul unei case din California, proprietarii au găsit o focă. Nu se ştie cum a ajuns acolo. (M. C.)

● În metrou, un domn în vîrstă, distins, vorbea la telefon: „Dragă, nu te aud foarte bine… sînt sub pămînt!“. Doi adolescenţi se prăpădeau de rîs. „Sub pămînt?! Adică în groapă… între patru scînduri!“ În spirit de protest faţă de această generaţie prozaică, de acum încolo, cînd voi zbura cu avionul, voi spune că merg puţin pînă-n cer. (A. P.)

● Asociaţiile pentru protecţia animalelor, aflate într-o prelungită perioadă de hibernare, au revenit brusc la viaţă odată ce s-a pus din nou problema eutanasierii cîinilor vagabonzi. Cîtă vreme animalele s-au înmulţit pînă s-au transformat într-o adevărată teroare pentru bucureşteni şi devenise tot mai previzibil unde se va ajunge, au tăcut ca peştii. Se pare că aceste ONG-uri funcţionează după un paradox: viaţa animalelor le este complet indiferentă, doar moartea lor le pune în mişcare. (M. Ş.)

● Din 15 mai, conform noilor prevederi medicale, dacă soliciţi concediu medical, angajatorul poate oricînd, neanunţat, să-ţi facă o vizită la domiciliu pe toată durata acestuia, ca să te verifice. Să se convingă, chipurile, că boleşti de-adevăratelea. Cu alte cuvinte, pe lîngă medicamente, trebuie să te îngrijeşti, cînd te loveşte pacostea, să ai la îndemînă şi un fursec şi o cafea mai bună. Că dacă vine şefu’, nu poţi să-l primeşti doar cu sirop de tuse şi faringosept. (S. G.)

● O întîmplare recentă mi-a amintit cît de simple pot fi, pînă la urmă, lucrurile (chiar cele culturale): intrînd la cafeneaua Cărtureşti, dau peste o conferinţă. Întreb o persoană din sală despre ce este. Îmi răspunde candid: „Despre frumos“. (I. P.)

● Mană cerească povestea asta cu vulcanul islandez pentru televiziunile noastre (şi adorabile încercările de pronunţare a pîrdalnicului de nume) – a fost de ajuns să se înfierbînte Eyjafjallajökull şi să panicheze & paralizeze un continent întreg, că acum, cum dă un vulcănaş, mă scuzaţi, un fîs, hop şi buletinele de ştiri cu breaking news. Dacă nu sînteţi de acord cu mine, urmăriţi de cîţi vulcani „ameninţători“ (despre a căror existenţă habar nu aveaţi) veţi afla în următoarea perioadă (R. T.)

● Pe un foarte interesant forum dedicat tiroidei am dat de un studiu care m-a cam pus pe gînduri: se pare că, statistic, lăsatul de fumat este legat într-un fel de declanşarea bolilor tiroidiene autoimune. În lipsa dozei, a fumului şi a micilor gesturi care ritmau ziua, omul se ocupă o bună perioadă de timp cu distrugerea propriei tiroide. Oare Ion Barbu se lăsase de fumat cînd a scris versurile alea cu „Trup sfînt şi hrană sieşi / Hagi rupea din el“? (S. S.)

● Citiţi cu mare atenţie ce scrie pe ambalaje, doamnelor! Cineva a păţit-o, cumpărînd o vopsea de păr (îşi dorea un şaten închis, exact cum erau buclele persoanei de pe cutia vopselei). Acasă, a executat operaţiunea de vopsire ca la carte. Rezultatul? Oroare, un roşu flamboaiant, un adevărat incendiu capilar. Cînd catastrofa era fapt împlinit, a citit pe ambalaj numele culorii care îi picase pe cap: „Nucă nebunatică“. (D. S.)

● Acum, după ce norul de cenuşă lăsat de vulcanul islandez Eyjafjallajökull s-a risipit, rămîne o întrebare, omeneşte vorbind: există cineva care nu s-ar face foc şi pară dacă ar primi un astfel de nume? (M. Ş.)

● Post-it-ul a împlinit 30 de ani. Inventat dintr-o greşeală, micul bilet cu lipici se vinde acum în peste 130 de ţări şi în fiecare an se află în topul celor mai cerute produse de papetărie. Inventatorii Arthur Fry şi Spencer Silver au fost primiţi luna trecută în The National Inventors Hall of Fame. Am citit undeva că şi Andreea Marin a inventat nu ştiu ce scutec cu capse. (M. C.) 

DIN NOU, ŞEFULUI DEGHIZAT ÎNTR-UN COSTUM DE (PSEUDO)AUR NU-I ESTE DAT SĂ-ŞI GĂSEASCĂ PARTEA PROASTĂ

● Din nou o ştire chinezească face înconjurul lumii: tinerii îndrăgostiţi se îmbracă la fel. Eu am receptat-o la France 24. Reporterii i-au acordat tot atîta atenţie cît unui cutremur. (R. C.)

● Din Adevărul aflăm că „Marius Zoltan Trancă (23 de ani), condamnat de două ori la închisoare pentru propagandă fascistă şi xenofobie, nu-şi găseşte loc de muncă. Tînărul este convins că privarea de libertate i-a distrus viitorul şi că în orice altă ţară europeană nu ar fi avut problemele din România“. Avem şi o părere a unui psiholog, care crede că societatea tinde să discrimineze asemenea persoane. Pe undeva pierdută în articol, şi părerea şefului comunităţii evreieşti din oraşul lui Trancă, căruia săracul discriminat i-a publicat adresa pe Internet, cu îndemnuri la aplicarea „soluţiei“. Omul crede, pe drept cuvînt, că fascistul ăla mic a ieşit prea repede din puşcărie. Dar astea sînt detalii. Problema principală e că săracul băiat e discriminat şi nu găseşte loc de muncă. Nu a făcut decît să ameninţe pe cineva cu moartea şi să devasteze monumente. A naibii ţara asta a noastră, Europa l-ar primi cu braţele deschise. Apropo, Zoltan nu e un nume tocmai fericit pentru un fascist român, nu? (C. G.)

● După ce, într-un episod de acum două săptămîni din South Park, Profetul Muhammad a apărut deghizat într-un costum de urs, grupul radical Revoluţia Musulmană a pus pe propriul site o fotografie cu Theo Van Gogh promiţînd că producătorii serialului vor avea aceeaşi soartă. În episodul următor, din costumul de urs a ieşit Moş Crăciun (în costumul căruia era deghizat, probabil, Profetul Muhammad). (M. C.)

● Preşedintele Băsescu îi va boteza copilul Prinţului Paul. După reconcilierea cu Regele Mihai din vremea preşedintelui Iliescu, are loc acum încuscrirea dintre Republică şi (pseudo)Monarhie. Un nou şi important pas pe calea bătătorită spre „pupat toţi Piaţa Endependenţi“. (M. V.)

● Abordat de un cerşetor – şi cum n-avea nimic prin buzunare –, Ozzy Osbourne i-a dat lanţul de aur de la gît. Să vezi acum ce scandal îi face nevastă-sa! În episodul următor din The Osbournes. (M. C.)

● Acum cîteva luni, o amică şi-a înscris căţelul pe un… să-i spun „site de socializare“ pentru patrupede canine, din dorinţa de a-i găsi animalului său de companie o parteneră. După cîteva luni bune în care Nero, căţelul în cauză, dar mai ales stăpîna lui se împăcaseră cu ideea că poate animalului nu-i este dat să-şi găsească marea iubire cu care, eventual, să aibă şi niscaiva urmaşi, amica primeşte un telefon: „Bună ziua, sînt X, vă mai interesează împerecherea?“. Uitînd de dorinţa de a-l învăţa pe Nero ce-i socializarea, era cît pe ce să-i spună mitocanului vreo două pentru impertinenţă. Omul, hotărît, îi dă înainte: „Ştiţi, împerecherea cu cîini… Nu mai vreţi?“. Oripilată, prietena cu căţelul l-a înjurat sănătos pe om şi i-a trîntit telefonul în nas, distrugîndu-i astfel lui Nero orice şansă la fericire. (R. T.)

● Cei care au probleme cu somnul şi caută diverse remedii pe Internet pot da peste următorul anunţ: „Vînd Insomnia, fostul Magic Powder (ambalaj sigilat). Calitate garantată!“. Partea proastă este că anunţul e postat pe mai multe site-uri de mică publicitate, la categoria „Îngrăşăminte“. Oare somnul se îngraşă în ajun? (A. P.)