Ubicuitatea canină

Publicat în Dilema Veche nr. 324 din 29 aprilie - 5 mai 2010
Ubicuitatea canină jpeg

Cînd la 1808, din poruncă rusească, apar pe uliţele Bucureştiului primii hingheri, mahalagii protestează cu vehemenţă verbală, dar şi cu agresivitate fizică. Cîinii erau, atunci ca şi acum, un bun al tuturor. Cu stăpîn sau fără stăpîn, se aflau pretutindeni, în curţi şi pe garduri, în uliţă, sub trăsuri sau căruţe, pe poduri şi sub poduri, pe malurile apelor, în măcelării şi pescării, în spitale şi temniţe, zi sau noapte. Dorind să facă ordine în oraşul ocupat, guvernatorul rus porunceşte ca toţi cîinii să fie omorîţi acolo în uliţă: „hingherii să îmble pe toate uliţele Bucureştilor şi veri cîţi cîini vor fi, să-i omoare pe toţi, în scurt. Nici ziua, nici noaptea cîinele slobod să nu se afle“. Măsura este contestată de bucureşteni, nu datorită cruzimii, ci pentru că nimeni nu avea cum să ţină cîinii într-o curte fără garduri. Iar lanţul, sau sfoara, sau sîrma, sau ce-o fi fost îşi puteau găsi alte întrebuinţări decît să stea toată ziua priponite de copaci sau jumătăţi de garduri. În urma protestului, se revine şi se cere tuturor proprietarilor să-şi ţină cîinii legaţi prin curţi spre a nu cădea victime ale trimişilor Agiei. Legaţi sau nelegaţi, cîinii nu ajung să fie victime ale hingherilor, ci mai degrabă săracii ruşi care credeau că pot construi aici, în Bucureşti, o utopie de societate în care să domnească ordinea. Plecară la 1812, dar cîinii rămaseră şi vodă Caragea poruncea şi el ca „pe toată ziua“ o căruţă „să care cîini afară din Bucureşti“ unde urmează a fi omorîţi.

Şi veniră iarăşi ruşii pe la 1828 şi găsiră cîinii nestingheriţi pe uliţele mahalalelor. Şi îi lăsară tot acolo. Altă operaţiune de „curăţire“ a oraşului de cîini, destul de numeroşi, începe la 1837: „există la Bucureşti un număr considerabil de cîini care umblă liberi pe uliţă şi, înfometaţi cum sînt, îi atacă violent pe trecători“, notează francezul Raoul Perrin. Cum nu s-a organizat un serviciu special de stîrpire a lor, locuitorii sînt încurajaţi să participe la această acţiune, pe fiecare cap de cîine oferindu-se cîteva parale. Primii care se înhamă la această misiune, robii ţigani, se dovedesc foarte abili, iar metodele lor nu stîrnesc protestele nimănui, dimpotrivă: „robii ţigani, atraşi de cîştigul cîtorva parale, străbat zilnic uliţele în căutarea cîinilor, le iau urma şi înarmaţi cu o ţepuşă lungă, îi străpung ca pe puii de găină, îi poartă apoi în triumf pe un mic car, după care îi jupoaie de piele, pe care o folosesc în beneficiul societăţii robilor“, scrie acelaşi Perrin, locuitor pe meleaguri româneşti vreme de 11 luni. Epidemiile de ciumă şi holeră favorizează creşterea haitelor de cîini. Urletele lor îngrozesc şi mai tare populaţia decimată de boală; umbletele lor sperie. Fără stăpîn, aşadar fără hrană, dezgroapă cadavrele şi împrăştie „resturi“ peste tot.


Tot în uliţă îi găseşte şi anaforaua Sfatului din 18 octombrie 1852; garduri şi lanţuri nu prea sînt nici în tîrgul Iaşilor pentru că se revine la eterna problemă a cîinilor, proprietatea cuiva, dar nu se ştie prea bine a cui. Abia această anaforă pune în discuţie spectacolul oribil al uciderii cîinilor în uliţă. „Cruda şi urîcioasa privelişte“ necesită măsuri de urgenţă: „să fie oprit cu totul ţircularea cînilor pe uliţă“, se scrie, recomandîndu-se proprietarilor să folosească botniţa şi zgarda. Cîinii care îndrăznesc totuşi să „ţircule“ liber sînt lăsaţi la voia hingherilor. Patru la număr, ce primesc sarcina ca „îndată ce vor întîlni un cîne... să-l prindă cu chipul ce va găsi mai nimerit“, poate cu „mici arcane“, să-l ducă la un adăpost, ce se prevede a se deschide, unde să-l ucidă, prin otravă, dar după 36 de ore, perioadă în care n-a fost reclamat de cineva. Cîţi astfel de cîini vor fi fost reclamaţi nu-i greu de presupus, avînd în vedere că stăpînul trebuie să achite o taxă de „un sorocovăţ“. Nu prea mult, ce-i drept, dar cînd nu-i ai? Şi apoi, cîini sînt destui în uliţă, de ce să plăteşti, cînd poţi să te serveşti?!

Aprilie 2010, ubicuitatea canină este o realitate istorică, din moment ce curtea celei mai înalte instituţii culturale, Academia Română, este plină de cîini, dar şi o realitate sanitară, din vreme ce spitalele nu pot funcţiona fără prezenţa haitelor de cîini, şi astfel de realităţi pot fi construite căci parcuri, supermarketuri, biserici, uliţe, benzinării, locuri de joacă, scări de blocuri, şcoli, grădiniţe, poliţie, guvern, parlament compun o bucăţică din realitatea canină fără de care România nu poate fi definită.

Curată conspiraţie canină! 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Iubirile Principesei Margareta: un student socialist și un actor
Principesa Margareta împlinește la 26 martie vârsta de 74 de ani. Fiica cea mare a regelui Mihai I a avut două mari iubiri în viață: Gordon Brown, cel care avea să devină prim-ministru și actorul Radu Duda, cu care s-a căsătorit.
image
„Regele criptomonedelor”, răpit și torturat după ce și-a înșelat investitorii cu 29 de milioane de dolari
Aiden Pleterski, în vârstă de 23 de ani, care s-a autoproclamat „regele criptomonedelor din Canada” a fost răpit și torturat, după ce și-ar fi înșelat investitorii cu 29 milioane de dolari, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.