Cu ochii-n 3,14

AVÎND ÎN VEDERE DECĂDEREA DULCE-AMARĂ A SUPRAOMULUI URBAN, E SUFICIENT UN SINGUR NUMĂR (DE LA A LA Z) PENTRU A DA PESTE CAP ENORMITATEA 

● La un grupaj de ştiri, un reportaj despre cazurile de dislexie din România. Intenţie lăudabilă, în sensul reducerii discriminării celor care suferă de această tulburare. Doar excesul de zel – dislexia fiind asociată în respectivul reportaj cu Einstein şi denumită chiar „boala geniilor“ – e destul de îndoielnic. Sau poate, avînd în vedere decăderea sistemului educaţional, ar mai fi o ultimă speranţă: dislexia poate salva România. (S. G.)

● La o licitaţie ţinută în Las Vegas au fost scoase la vînzare peste zece mii de obiecte şi costume ce au făcut parte din decorul şi garderoba serialului Star Trek. Atracţia principală a fost scaunul colonelului Picard. Fanii serialului, veniţi din toată lumea, au declarat că a fost o licitaţie dulce-amară, plină de nostalgie. Cum se spunea nostalgie în klingoniană? (M. C.)

● De luat în seamă observaţia lui Angelo Niculescu, clasicul antrenor în viaţă al fotbalului romånesc: „Messi e fabulos. Păcat că nu are ambele picioare de aceeaşi valoare. Stîngul e perfecţiune. Dacă şi dreptul l-ar fi avut la fel, ar fi fost supraom, nu suprafotbalist“. Fotbalul rămîne singurul domeniu în care problema spinoasă a supraomului poate fi abordată, azi, cît de cît convingător. (R. C.)

● Eyjafjallajökull intră deja în folclorul urban. A şi apărut primul banc. Se pare că, de fapt, n-a erupt nici un vulcan în Islanda. A făcut Chuck Norris un grătar. (M. C.)

● Degeaba avem cu toţii GPS sub formă de breloc la chei, e suficient un vulcan cu nume de hobbit viking pentru a da toată lumea noastră peste cap. Nu vă emoţionează această demonstraţie de fragilitate? (M. C.)

● A apărut prima revistă pentru adulţii nevăzători, cu texte în Braille şi, pe post de poze, nuduri în relief. Un singur număr ajunge la aproape 250 de dolari, sumă care, deşi pare mult prea mare pentru o revistă, fie ea şi pentru adulţi, se justifică prin costurile ridicate ale procesului de tipărire în alfabetul Braille, al hîrtiei speciale etc. Oricum ar fi însă, nici un fel de „delectare“ nu merită un asemenea preţ! (R. T.)

● Pe o tejghea, printre alte surate de-ale ei cu preţ redus, o carte: Ing. C. Tsicura, Zugrăveli, vopsitorii, tapete de la A la Z, Colecţia „Să devenim milionari“, Editura Europartner. (D. S.)

● Mă tot gîndesc de la o vreme la enormitatea acestei sintagme: plante etnobotanice. Adică: 1) plantele au etnie? şi 2) pot exista şi plante etnozoologice? (M. V.)

ACOPERITE CU NIŞTE PRELATE VERZI, CAPACITĂŢILE INSONDABILE ALE CREIERULUI UMAN SE POT BLOCA DIN CAUZA LIPSEI DE ADAPTARE LA REGULILE PIELII

● În ultima vreme, o molimă stranie a atins scările rulante din Bucureşti. Primele au sucombat cele de la Piaţa Victoriei, al căror destin îl urmăresc de mai bine de un an, în speranţa că îşi vor reveni. Au urmat cele de la Universitate, de la Piaţa Iancului şi or mai fi şi altele pe ducă, pe care nu le ştiu. Toate au fost acoperite cu nişte prelate verzi. Odată cu venirea primăverii, nişte muncitori tot încearcă să le readucă la viaţă pe cele de la Piaţa Victoriei. Le tot bîrîie şi le gîdilă, se pare că degeaba. L-am auzit întîmplător pe şeful de echipă strigîndu-le muncitorilor, enervat: „Voi credeţi că aşa se munceşte în România?!“. Exact aşa se munceşte în România, de aceea preferăm să inventăm tot felul de fenomene paranormale şi de epidemii ciudate pentru a explica lucrurile simple. (A. P.)

● O fată din Croaţia s-a trezit din comă vorbind perfect germana, pe care anterior n-o ştia prea bine – scrie un jurnalist de la ABC-ul spaniol. Lumea medicală a sărit ca arsă, s-au discutat, din nou, capacităţile insondabile ale creierului uman, mai ales cel nefolosit, au apărut apologeţii lui Brian Weiss, guru-ul reîncarnării în Occident şi şeful Catedrei de psihiatrie de la spitalul Mount Sinai din Miami. Ce n-ar trebui uitat, în toate astea, e rarul talent pentru limbi străine al tinerilor din Europa Centrală şi de Est. Poate biata fată trezită din comă ştia nemţeşte mai bine decît îşi imagina… (S. S.)

● Premierul Boc a cerut miniştrilor săi să îi explice de ce motoarele tancurilor din deşert nu se opresc din cauza nisipului, în vreme ce motoarele avioanelor se opresc în norul de cenuşă. Mare dilemă. Cică i-ar fi explicat ministrul apărării, Gabriel Oprea, că de oprit, se mai opresc şi tancurile prin nisip, dar că motoarele avioanelor se pot bloca şi din cauza lipsei de oxigen din norul de cenuşă. Pe scurt, şi avioanele se sufocă. Mai ales dacă suferă de astm. (A. M.)

● Cerşetoarea pe care aş putea s-o numesc „a mea“, fiindcă o cunosc de vreo zece ani (şi am comentat împreună multe dintre „realizările“ capitalismului neaoş), mă uimeşte mereu cu abilităţile ei de adaptare la regulile (nescrise, dar simţite) ale pieţei: dacă în timpul săptămînii activează în zona McDonald’s-ului de la Romană, în week-end se mută în… Herăstrău. Pe aleea principală. Şi-i merge bine. (I. P.)

● M-am trezit zilele trecute cu un SMS de la Omniasig. Zicea aşa: „Norul vulcanic ar putea cauza afecţiuni ale plămînilor, pielii, ochilor. Omniasig îţi asigură sănătatea pentru doar 15 lei. Copiii sub 12 ani Gratis“. Eu mi-aş asigura intimitatea împotriva finanţelor. (M. C.)  

ALO, RADIO BUCIUM? NU ESTE DOVEDIT ŞTIINŢIFIC CĂ REALITATEA S-A DEGAJAT DE CENUŞĂ

● Alo, Radio Erevan? Bunica mea vrea să ştie dacă cenuşa vulcanului Eyjafjallajökull e bună pentru reumatism. (M. C.)

● Trei ştiri de prima pagină: 1) „Oltchim s-a calificat în finala Ligii Campioanelor“. Mîndru că sînt vîlcean! 2) „Bute l-a trimis pe Miranda în lumea viselor“. Cîtă gingăşie! 3) „Bucium în deschidere la Bob Dylan“. Bucium, tamburin, pe-acolo! (M. C.)

● Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (AESA) ne transmite două veşti tulburătoare. 1) O descoperire paradoxală: nu s-a dovedit că mîncarea sănătoasă face bine organismului. 2) Nu este dovedit ştiinţific nici că este bine să consumi minimum doi litri de apă pe zi. (M. M.)

● Realitatea TV a realizat o dezbatere în care s-a propus facturarea serviciilor de vrăjitorie. Să vezi acum facturări pe firmă! (M. C.)

● Orice mi s-ar spune – că-s livresc, intelectualist sau direct imatur –, pentru mine, azi, cînd cerul Europei s-a degajat de cenuşă, cea mai înduioşătoare idee rămîne elogiul adus lui Jules Verne de către editorialistul postului TV5, care ne-a reamintit că acea „călătorie spre centrul Pămîntului“ pornea din craterul unui vulcan islandez. (R. C.)