Tristeţea plătitorului de cursă lungă

Adina SĂDEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 318 din 18-24 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

După flacăra violetă, România trece printr-o nouă isterie: salariile de lux. Sume la care ecranul mental al multor pensionari ar da eroare sînt aruncate pe bandă rulantă în mass-media. Într-o democraţie de mahala şi un capitalism de cartier, discuţiile despre salariile de lux sînt sarea şi piperul din ciorba de cantină numită România. Frustrarea se adună mlaştină sub covorul roşu al încasatorilor de lux. State de plată fac înconjurul României. Cine dă. Cine ia. Cine „fură“. Se urlă.

Din păcate, majoritatea dezbaterilor despre salariile unor funcţionari publici, despre pensiile/indeminizaţiile şi sporurile unor angajaţi din companiile de stat (sau la care statul este acţionar majoritar, precum Fondul Proprietatea) nu au pătruns dincolo de ochiul dracului. Oricît de revoltătoare ar fi sutele de mii de euro încasate de angajaţi ai unor instituţii păstorite de stat, ele sînt oglinda perfectă a unui sistem tolerat de noi toţi. De la vlădică la opincă.

A ne rezuma la faptul că X sau Y încasează mii de euro lucrînd la stat înseamnă a simplifica peste măsură o realitate ale cărei cauze sînt mult mai profunde: lipsa unui raport just între muncă şi cîştig, între risc şi cîştig, între cîştig şi plus-valoarea adăugată de angajatul respectiv, fie că este vorba de şeful Fondului Proprietatea sau de un funcţionar de stat. Desigur, aproape jumătate de milion de euro (salariul plus sporurile încasate de ex-şeful Fondului Proprietatea) reprezintă o sumă consistentă şi la Bucureşti, şi la Londra sau Washington. Dar problema nu derivă din suma absolută, ci din lipsa unor repere reale pentru evaluarea efortului „din spatele ei“. Cum şi cine măsoară competenţa unor administratori peste averea statului, a unor funcţionari din posturi bănoase, aleşi pe criterii politice, lipsite de transparenţă? Există o bază sănătoasă pentru a putea evalua în ce măsură riscul şi responsabilităţile asumate de un director, funcţionar, preşedinte de bancă sînt pe măsura salariului său? Cu ce sînt mai mari responsabilităţile unui bancher, administrator de fond de investiţii, faţă de cele ale guvernatorului Băncii Naţionale, de exemplu? Există un raport just şi justificabil între valoarea efortului depus şi remuneraţia primită?

Să nu ne comparăm, totuşi, cu alte democraţii europene doar pentru că am intrat în UE! Ar fi prea simplu să spunem că în alte ţări, la acelaşi nivel, se cîştigă dublu sau triplu. Ar fi o falsă raportare la o normalitate ce ne este (încă) mult prea străină. Mai mult, ar fi şi o ipocrizie pentru că, dacă ne raportăm la alte state occidentale, atunci ar trebui să aplicăm regulile şi principiile de dincolo peste tot, inclusiv în numirea unor funcţionari publici în astfel de posturi. Să fie aleşi pe principii de transparenţă, de exemplu. Să fie aleşi prin concurs. Să nu-şi mai negocizeze singuri salariile… şi lista ar putea continua.

Problema salariilor de lux ascunde însă o perversiune pe care două decenii de capitalism nu au eliminat-o: sistemul privilegiilor de la stat. A fost o perioadă în care mulţi români visau să lucreze la privat. Privatizarea, cu mic cu mare, devenise în anii ’90 simbolul mai binelui. Invidiaţi nu erau angajaţii de la stat, ci doar cei care făceau afaceri cu statul. Aceştia din urmă erau privilegiaţii, afaceriştii – termen ce a produs o deturnare parşivă a conceptului de antreprenoriat (dar asta e o altă discuţie). O slujbă la stat era preferată doar pentru siguranţa pe care o oferea, nu pentru cîştigul financiar. Altfel spus, angajatul la stat renunţa la un cîştig în favoarea unei mai mari certitudini a zilei de mîine, respectînd astfel un principiu de bază în capitalism – la risc mic, cîştig mic.

Dar iată că, după două decenii de capitalism de cumetrie, unii cumetri au început să migreze spre stat. Din nou, problema (în unele cazuri) derivă din lipsa unei legături reale între competenţă şi cîştigul obţinut. Sub acest aspect, ruptura se regăseşte însă la toate nivelurile societăţii – de la politicieni pînă la administratori de agenţii, terminînd cu tinerii care, pînă mai ieri (înainte de criză), emiteau pretenţii nejustificate în faţa angajatorilor, înainte de a-şi fi dovedit cunoştinţele/potenţialul.

Problema salariilor de lux este una a întregii societăţi. A unei societăţi în care scopul prim şi ultim rămîne arderea etapelor, fentarea evoluţiei fireşti prin încercarea de a ajunge fără a deveni. Efectul: perpetuarea acestei situaţii adînceşte în mentalul colectiv sentimentul acut de lipsă de echitate, de nedreptate. Iar preţul pe care-l plătim cu toţii constă în incapacitatea de a construi ceva durabil într-o societate dominată de inechitate. Şi nu mă refer aici la conceptul de inechitate socială vehiculat de stînga politică. Ci la acea inechitate care derivă din încălcarea continuă, flagrantă, a principiilor contractuale dintre stat şi cetăţean, la inechitatea ce derivă din perpetuarea unor false valori şi ierarhii. Sistematic. De sus în jos.

De aceea, pentru cei care încă aspiră la o Românie a bunului-simţ, tristeţea plătitorului de cursă lungă nu vine din faptul că X lucrează pe mii de euro la stat, ci din convingerea că, deşi merge la vot şi îşi plăteşte taxele – într-un cuvînt, îşi face datoria faţă de societate –, nu poate avea acces la beneficiile ei decît dacă va continua să fenteze ici-colo regulile competiţiei deschise. Din sentimentul oportunităţilor furate sau prea puţin oferite aşa cum trebuie.

Adina Sădeanu este jurnalistă specializată în probleme economice.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Am cîntat Go West la Moscova
Îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.
Zizi și neantul jpeg
Balonzaid
Odată intrată în grupul de școlari și protejată de el, din potențială Scufiță Roșie deveneai pitic.
965 18 Adina jpeg
Pisicile și oamenii lor
Așadar sînt foarte mulți oameni care se adună în jurul acestor pisici ale nimănui – de la cei cărora „li se face milă”, ca mie, și se îndură să adopte, la donatori, la oengiști și la doctori.
965 19 Stela jpg
„Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire” – interviu cu Erwin KESSLER, directorul MARe/Muzeul de Artă Recentă –
Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire, o corvoadă culturală, din spectrul instruirii obligatorii.
p 20 WC jpg
Despre Marin Tarangul: cum începe lectura
Despre Marin Tarangul a scris Andrei Pleșu două propoziții care m-au făcut să nu mă las pînă nu îl citesc în întregime.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Francisc și Clara
Într-o istorie a prieteniilor spirituale, Francisc și Clara au o întîietate necontestată.
640px Bucharest city jpg
Zgomotul curățeniei
Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O cercetătoare vorbește despre emoțiile animalelor și spune că cimpanzeii sînt capabili să se împace după ce au avut o dispută. Asta schimbă cu totul perspectiva asupra semenilor noștri care rămîn supărați ca văcarul pe sat.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.

Adevarul.ro

Submarinul nuclear Belgorod FOTO Profimedia
Submarinul nuclear rus Belgorod a fost localizat. Unde se află acum nava încărcată cu torpila Poseidon
Au apărut noi imagini din satelit cu submarinul nuclear rusesc Belgorod, publicate de site-ul navalnews.com. Uriașul a fost suprins ieșind la suprafață în zona Arctică, mai precis în Marea Barents din nordul Rusiei.
incaierare bataie agresiune
Șicanare în trafic încheiată cu o încăierare sălbatică, la Suceava. Opt persoane au fost reținute
Opt bărbaţi, cu vârste între 22 şi 48 de ani, implicaţi în seara zilei de 4 octombrie într-o încăierare în localitatea Comăneşti, Suceava, au fost reţinuţi de poliţişti.
tarom jpeg
Turbulențe la Tarom: Compania are datorii de 1,5 miliarde de lei, din care 149 de milioane către CNAB
Compania aeriană de stat Tarom are datorii totale de 1,5 miliarde de lei, potrivit informațiilor furnizate pentru „Adevărul” suma datorată CNAB fiind de 149 de milioane de lei.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.