Zbor, consum şi morală

Jason Reitman s-a confirmat drept unul dintre regizorii mei preferaţi. E drept că nu am văzut decît două filme făcute de el, Juno (2007) şi, recent, Up in the Air (2009). Despre cel dintîi am mai scris: pe lîngă muzica specială, felul în care filmul tratează o poveste ce altădată ar fi fost tragică (cea a unei adolescente care rămîne însărcinată în liceu şi se hotărăşte să-şi dea copilul spre adopţie) – cu graţie, umor şi firesc – e neobişnuit şi reconfortant.

Up in the air (Sus în aer) – cu George Clooney, Vera Farmiga şi Anna Kendrick, scenariul Jason Reitman şi Sheldon Turner, după un roman de Walter Kirn – nu are nici o legătură, ca subiect, cu Juno. Ca modalitate de abordare, şi anume una neconvenţională, rezonează. Şi, mai mult de atît, filmul tratează multe din temele culturii populare şi ale consumului.

Personajul interpretat de Clooney (Ryan Bingham) are mai multe pălării (termen aparent facil şi plăcut limbajului casual-office): una foarte antipatică, de... „concediator“. Cuvînt greoi, care desemnează pe cineva care concediază, în cazul de faţă, prin procură. Pentru altcineva. Aşa cum personajul lui Clooney însuşi spune în film, o persoană care dă afară oameni din companie în locul unor şefi laşi, ce se tem de reacţiile posibile ale celor concediaţi. Şi o alta de... zburător. Nu în accepţia heliade-rădulesciană, de iubit semifictiv care ţi se arată în vis, la vîrsta la care eşti coaptă pentru aşa ceva. Ci de individ care zboară, la propriu, foarte mult cu avionul.

„Mişcarea este viaţă“ – spune Ryan Bingham într-o conferinţă intitulată „Ce ai în rucsac?“, pe care personajul o ţine periodic în diverse state americane. Evident, rucsacul este metafora vieţii, dar şi a noastră, pe care o/ne încărcăm cu diverse accesorii inutile. De care trebuie să avem tăria să ne debarasăm: „Lăsaţi totul să ardă şi imaginaţi-vă trezindu-vă mîine fără nimic. Este revigorant, nu-i aşa?“ – rosteşte personajul expert în soluţii existenţiale à la fast-food.

Ryan Bingham face faţă slujbei lui ingrate debarasîndu-se (desigur, temporar şi aparent) de orice fel de trăiri reale. El le înlocuieşte cu cele false (inventează şi un cuvînt pentru ele, „phomy“, o combinaţie între „phony“ (fals) şi „home“ (casă, acasă). În film este tradus cu „ospitalitate simulată“. „Aceste gesturi prieteneşti automatizate – spune spre începutul filmului personajul lui Clooney – sînt cele care mă ţin să nu o iau razna“.

În original sună şi mai bine: „that keep my world in orbit“ – spune Bingham despre gesturile sus menţionate. Se referă la felul în care îl primesc cei din aeroporturi, pentru că e client fidel, are un card de loialitate foarte valoros, cu multe mile acumulate. „Sistemul transmite automat la recepţie să mă întîmpine cu exact vorbele astea: «E plăcut să vă revăd, dle Bingham!».“

O falsă personalizare, în aceeaşi notă cu ospitalitatea despre care vorbeam mai înainte. Tocmai nota ei de impersonal îl satisface pe Bingham. Care este, într-o anumită măsură, un personaj opus celui intrepretat de Michael Douglas în Falling Down (1993, regia Joel Schumacher), încorsetat şi înnebunit de societatea de consum. Sau celui jucat de Tom Hanks în Terminalul lui Spielberg, prins la propriu în capcana aeroportului, unde, din motive kafkian-birocratice, se vede nevoit să trăiască pentru cîteva zile.


„Toate lucrurile pe care probabil le urăşti în călătorii – aerul condiţionat, automatul de suc, lumina artificială, sushi-ul ieftin mie-mi spun că sînt acasă“ – decretează Ryan Bingham. Bingham este un disciplinat într-ale culturii populare. Un corporatist în cea mai rea tradiţie a termenului – cea ne-etică – ce plonjează cu capul înainte în vîrtejul culturii populare. Nu pentru că ar crede în mod real în ea, ci pentru că e calea cea mai la îndemînă.

Evident, cu cît filmul înaintează, cu atît eroul nostru se reformează. Ajunge să aibă sentimente adevărate, ba, mai mult, să fie el cel respins şi păcălit. Dar se salvează apoteotic prin „tînăra generaţie“ – Natalie (Anna Kendrick) o angajată a firmei care, fiind dată afară, îşi începe o viaţă normală şi reală altundeva.