Lumea lui Bill Clinton

Publicat în Dilema Veche nr. 308 din 7-13 ianuarie 2010
Lumea lui Bill Clinton jpeg


Conferinţa anuală „Clinton Global Initiative“, organizată în New York, reuşeşte să adune sute de şefi de stat, magnaţi din mediul de afaceri, conducători ai unor organizaţii non-profit, personalităţi din lumea academică şi chiar staruri de la Hollywood, nu doar pentru a discuta despre problemele globale, ci şi pentru a acţiona în privinţa acestora. Peter Baker, corespondent la Casa Albă pentru cotidianul The New York Times, şi Susan Glasser, editor executiv al Foreign Policy, s-au întîlnit acolo cu Bill Clinton, pentru o discuţie extrem de amplă. În cele ce urmează, sînt prezentate extrase editate din conversaţie.


Foreign Policy: În 2008 nu ne aşteptam ca economia să se prăbuşească atît de puternic. În 2009 nu credeam că populaţia din Iran va ieşi în stradă după alegeri. Gîndindu-ne la anul 2010, care sînt surprizele strategice la care ar trebui să ne aşteptăm?

Bill Clinton: Are trebui să ne uităm pe glob şi să vedem dacă există locuri în care s-ar putea declanşa corespondentul politic al crizei financiare. Adică, ceea ce cunoaştem despre toate sistemele care sînt supuse unei combinaţii de presiune şi dinamism este faptul că există clivaje şi vulnerabilităţi care nu sînt vizibile imediat deoarece oamenii se aşteaptă ca ziua de mîine să fie o copie a zilei de ieri şi a celei de astăzi. Am afirmat mereu că, într-un mediu extrem de dinamic, este de la sine înţeles că ar trebui ca în permanenţă să lucrezi pentru a realiza ceea ce este mai bun şi să te pregăteşti pentru ce este mai rău. Uşor de spus, dar cum să realizezi acest lucru? Şi care sînt semnalele de alarmă? De exemplu, poate ceva să meargă prost în Nigeria ca urmare a unei combinaţii de conflict economic şi conflict politic?

Pe de altă parte, în ce alte locuri din lume am mai putea fi surprinşi că se întîmplă ceva cu adevărat inteligent şi bun? Cred că mai există încă o speranţă ca israelienii, guvernul Hamas şi cel palestinian să ajungă la o înţelegere. Deoarece cred că tendinţele pe termen lung nu sînt pozitive pentru nici una dintre cele două părţi cărora le stă în putere să ajungă la o înţelegere. În acest moment, Hamas şi-a mai pierdut din credibilitate în urma operaţiunii din Gaza, însă, cu toate acestea, Autoritatea Palestiniană îşi sporeşte în mod vădit influenţa. Sînt într-o formă bună acum, însă dacă nu vor fi capabili să determine progrese economice şi politice susţinute, nu va fi bine pentru ei. Tendinţele pe termen lung pentru israelieni sînt încă şi mai sumbre, deoarece în curînd aceştia nu vor mai reprezenta o majoritate. Atunci vor trebui să decidă dacă vor continua să mai fie o democraţie, dar nu un stat israelian, sau dacă vor continua să fie un stat israelian, şi nu vor mai fi o democraţie. Aceasta este marea miză. (...)

Cred că unul dintre lucrurile surprinzătoare care s-ar putea întîmpla anul acesta este să se ajungă la un acord asupra multora dintre elementele disputei. Nimeni nu crede că acest lucru se va întîmpla – şi probabil că aşa este – din cauza complexităţii politice a Guvernului israelian. Însă tot ceea ce vă pot spune este că am petrecut mult timp, cînd eram preşedinte, încercînd să fac diferenţa între titlurile de pe pagina întîi a ziarelor şi tendinţele care se conturau. Dacă a existat vreodată un loc în care studierea tendinţelor să te facă să crezi că mai devreme e mai bine decît mai tîrziu, pentru a ajunge la un acord, atunci acesta este locul.

Războiul Rece a durat aproximativ 40 de ani. Vedeţi lupta care are loc în prezent cu extremismul, putem să o denumim cum doriţi, lupta împotriva terorismului, ca un fenomen de durată, sau credeţi că lucrurile se vor schimba în vreun fel în cursul următorilor zece ani?

Durata va fi determinată de menţinerea sau nu, în afara graniţelor de stat, a regiunilor din care grupările teroriste mari şi eficiente acţionează. Teritoriile din Pakistan şi cele aflate la zona de graniţă cu Afganistanul nu se supun autorităţii unui stat centralizat. Robert Kaplan este autorul a numeroase cărţi în legătură cu ceea ce se întîmplă în lumea modernă, iar dacă citeşti The Ends of the Earth şi restul acestor scrieri care spun că, de facto, indiferent de ceea ce există din punct de vedere legislativ, întreg pămîntul se transformă în mega-oraşe-cetăţi pline de oameni foarte săraci, furioşi, care nu beneficiază de educaţie şi sînt extrem de vulnerabili, atunci ai crede că urmează să avem de-a face cu o avalanşă de „vagabonzi milionari“.

Dacă acest lucru se va împlini, atunci este posibil să ne confruntăm pentru o periodă lungă de timp cu teroarea – adică uciderea, jaful şi constrîngerile din partea oamenilor care nu deţin autoritatea statului şi trec dincolo de frontierele naţionale. Pe de altă parte, terorismul are nevoie atît de teamă cît şi de oportunitate, pentru a înflori. De aceea, unul dintre lucrurile pe care Statele Unite, dar şi alţi protagonişti ar trebui să le facă este să încerce să ajute statul-naţiune să se adapteze la realităţile de secol XXI, pentru ca, mai apoi, acesta să învingă cu succes provocările.

În mod ironic, rezolvarea problemei energiei ar putea juca un rol semnificativ în reducerea atracţiei pe care o exercită fenomenul teorist, deoarece, dacă vom modifica modul în care producem şi consumăm energie în întreaga lume, acest lucru va crea oportunităţi pentru educaţie, pentru antreprenori, pentru muncă, pentru implicarea femeilor şi a tinerelor în evoluţii economice pozitive, la toate nivelurile venitului naţional, de la cele mai bogate state la cele mai sărace. În consecinţă, cred că toţi cei care au ceva de spus în mod creativ în domeniul energiei trebuie lăsaţi să se exprime în acest domeniu, deoarece lumea, pe măsură ce se integrează, are nevoie de o sursă pentru activităţile economice noi. În regiunile mai sărace, energia care se poate produce este suficientă pentru cîţiva ani, timp în care se poate face agricultura funcţională şi se pot trimite copii la şcoală. Însă această problemă a energiei ne-ar putea oferi, într-un mod extrem de tonic, o perioadă de zece ani de introspecţie. Gînditori foarte inteligenţi din domeniul energiei, Amory Lovins, Paul Hawken, oameni care au activat în acest domeniu timp de 30 de ani, au ştiut dintotdeauna, înainte ca energia să devină obiectul unei dezbateri serioase, faptul că nu poţi vinde un viitor verde, ecologic, dacă nu poţi dovedi că ideea este fezabilă din punct de vedere economic. (...)

Am afirmat întotdeauna că, dacă eşti un om religios, acest lucru înseamnă prin definiţie că există un lucru precum Adevărul, cu A mare. Pentru a supravieţui într-o lume plină de diferenţe, trebuia să recunoşti faptul că există o distincţie semnificativă între existenţa Adevărului, cu A mare, şi capacitatea oricărei fiinţe umane de a-l înţelege complet şi de a-l traduce în acţiuni la nivel politic care să fie în consonanţă cu el. Acesta este lucrul pe care trebuia să-l faci; să accepţi slăbiciunea omenească. Nu poţi spune oamenilor credincioşi să fie relativi în ceea ce priveşte credinţa lor. Ei cred că există un adevăr. Însă întrebarea dacă aceştia îl pot cunoaşte şi îl pot transforma într-un program politic este un lucru foarte, foarte diferit. Reprezintă de fapt un act de aroganţă.

Care sînt primii trei lideri cărora ar trebui să le acordăm atenţie, alţii decît preşedintele Obama?

Premierul australian Kevin Michael Rudd – este un tip extrem de inteligent, care cred că are o sete de a cunoaşte şi de a descoperi cum merg lucrurile.

Consider că oamenii ar trebui să analizeze ceea ce Paul Kagame a făcut în Rwanda. Este singura ţară din lume unde există mai multe femei decît bărbaţi în Parlament (deşi, în mod evident, una dintre explicaţii este genocidul). Chiar dacă nu este un stat perfect, Rwanda are cea mai mare capacitate dintre toate ţările în curs de dezvoltare, pe care le cunosc, de a accepta ajutor din afară şi de a-l folosi. Este dificil să accepţi ajutor. Ei au reuşit acest lucru. Şi cum, pentru numele lui Dumnezeu, reuşeşte Kagame să-l determine pe fiecare adult din ţară să-şi petreacă o sîmbătă, în fiecare lună, curăţînd străzile? Şi care a fost impactul psihologic al acestui lucru? Impactul identitar? Preşedintele spune că nu este jenant, nu este o muncă ruşinoasă, este un mod de a-ţi exprima loialitatea şi mîndria faţă de ţară. Cum îţi schimbi atitudinea faţă de ceva despre care crezi că ştii ce înseamnă? Cum a reuşit Kagame să facă lucrul acesta?

Există o mulţime de lideri fascinanţi în America Latină care merită atenţie. Dar cred că trebuie să ne uităm la Columbia. Cum a fost Medellín redat columbienilor? Ştim cu toţii faptul că preşedintele Uribe întîmpină critici la adresa sa, în SUA, însă cum a reuşit oraşul Medellín să treacă de la capitala mondială a drogurilor, unul dintre cele mai periculoase locuri de pe glob, la calitatea de gazdă a celei de-a 50-a aniversări a Băncii de Dezvoltare Intra-Americane? M-aş uita cu atenţie la acest lucru.

M-aş uita şi la un alt personaj, José Ramos-Horta, preşedintele primei ţări constituite în secolul XXI, Timorul de Est. Este Timorul de Est prea mic să fie o naţiune? Există „prea mic“ într-un astfel de context? Poate lupta curajoasă pentru independenţă şi libertate să dea naştere unei unităţi economice care nu va avea o populaţie sau o bază geografică îndeajuns de mare pentru a asigura bunăstarea propriei naţii? Cum vor putea evita kosovarii acest lucru?

 (interviu realizat de Peter Baker şi Susan Glasser pentru revista Foreign Policy)
 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic