Să oferim speranţă, cînd nu mai e nici una – Centrul de îngrijiri paleative „Sf. Nectarie”

Publicat în Dilema Veche nr. 309 din 14 - 20 ianuarie 2010
Să oferim speranţă, cînd nu mai e nici una – Centrul de îngrijiri paleative „Sf  Nectarie” jpeg

Filmele hollywoodiene de tip Love Story ne-au oferit o variantă romanţată a momentului în care cei apropiaţi află vestea că o persoană dragă suferă de cancer în fază terminală. În lumea medicală, etapa din urmă a bolilor incurabile este însoţită de ceea ce se numeşte „îngrijiri paliative“: o noţiune foarte serioasă şi deloc sentimentală, iar pentru practica şi deprinderea ei sînt necesare cursuri speciale. Îngrijirile paliative încep din clipa în care medicii decid că pacientul nu mai răspunde pozitiv la nici un tratament medicamentos specific şi este necesară externarea din spital: conform expresiei consacrate, „nu mai e nimic de făcut“. Din acest punct începe strădania pentru alinarea ultimelor zile: e nevoie de medicamente pentru controlul durerii şi de consiliere psihologică. Sufleteşte vorbind, sînt afectaţi în egală măsură membrii familiei şi nu de puţine ori şi ei au nevoie de sprijin de specialitate. În România, centrele pentru îngrijiri paliative şi serviciile de specialitate la domiciliu se află abia la început: printre ele, un centru care are şi o componentă religioasă – „Sf. Nectarie“, aparţinînd Arhiepiscopiei Ortodoxe a Bucureştilor.

Moştenirea lui Valentin Bănceanu


Valentin Bănceanu, ofiţer, şi soţia sa, Maria, asistentă medicală, au fost un cuplu cum existau altădată, pe cînd viaţa era luată în serios: împreună la bine şi la greu într-o căsnicie de neclintit, manieraţi şi credincioşi. N-au avut copii. Din nefericire, amîndoi aveau să sfîrşească răpuşi de cancer: întîi soţia, apoi, după o lungă suferinţă, Valentin. Acesta şi-a lăsat casa proprietate personală, situată în zona Piaţa Iancului, Patriarhiei Române, cerînd însă, cu limbă de moarte, ca ea să fie transformată în centru pentru îngrijirea bolnavilor de cancer şi alte maladii incurabile. Din 2003 au început lucrările pentru amenajarea locuinţei: o întreprindere destul de dificilă, fiindcă trebuia transformat fiecare colţişor. Nu s-a pierdut nici un metru pătrat de spaţiu: la parter au fost aşezate saloanele bolnavilor, la mansardă s-au amenajat o farmacie şi biroul improvizat al coordonatoarei centrului. În timp ce se strîngeau birocraticele adeverinţe de funcţionare, a început un parteneriat între Arhiepiscopia Bucureştilor şi Direcţia de Asistenţă şi Protecţie Socială din cadrul Primăriei Sectorului 2. Cel de-al treilea partener este Fundaţia pentru îngrijiri paliative „Muriel Bol“, din Marea Britanie. Noul centru a fost numit „Sfîntul Nectarie“ – pentru ortodocşi, tămăduitorul şi protectorul bolnavilor de cancer.

„Mobilierul a fost adus din Marea Britanie, din partea Fundaţiei «Muriel Bol»“ – spune Adriana Căruntu, coordonatoarea centrului. „Britanicii ne-au oferit şi primele cursuri de specializare pentru personal. A fost un efort deosebit să funcţioneze în 2006 un centru de îngrijiri paliative – este primul de acest tip al Arhiepiscopiei Bucureştilor, oamenii nu ştiau ce înseamnă şi erau reticenţi. La noi există încă această mentalitate: de ce atîta deranj pentru ultimele zile, dacă oricum nu mai e nimic de făcut? Arhiepiscopia are cea mai mare parte din personalul angajat – nouă persoane sînt plătite din fondurile ei. Din partea Primăriei, avem două asistente medicale, două infirmiere şi colaborare în consilierea juridică şi psihologică.

Mîncarea – hrana caldă pentru prînz şi cină – se găteşte la cantina Arhiepiscopiei şi este transportată cu maşina Primăriei. Este gătită special acolo, fiindcă bolnavii nu pot mînca orice, ci numai hrană dietetică, în funcţie de fiecare caz în parte.“


Copii şi păpuşi

Centrul „Sfîntul Nectarie“ are opt locuri şi sînt primiţi numai adulţi – pentru copii, există unităţi speciale. Taxa este de 300 de lei, însă numai o parte dintre cei aduşi aici îşi permit să o plătească – oricum, preţul real al îngrijirilor paliative pentru o persoană este de aproximativ 2000 de lei lunar. Însă cam jumătate dintre cei veniţi pot să plătească şi această taxă: ceilalţi reprezintă aşa-numitele cazuri sociale. Cîteodată sînt aduşi direct de pe stradă, uneori în comă. În saloane stau însă împreună şi primesc aceeaşi atenţie: în doar două împrejurări, în faţa morţii şi a lui Dumnezeu, sîntem toţi egali.În interior, te întîmpină o curăţenie sclipitoare. Un bărbat în vîrstă, din generaţia în care curtoazia era lege, se străduieşte să se scoale din pat şi să-mi sărute mîna, fiindcă – monologhează el – „a intrat o doamnă“. „Scrie şi poezii“ – spun mîndri cei de la centru. Pe cît posibil, personalul s-a străduit să înlăture atmosfera mohorîtă, firească în astfel de împrejurări. La capătul patului fiecărui bolnav se află jucării: păpuşi şi animale din pluş, viu colorate. Adriana Căruntu povesteşte ce se află în spatele lor: „Totul a început cînd o bătrînă mi s-a plîns că îi e urît şi se simte singură. Atunci mi-a venit o idee – i-am adus o păpuşă de acasă. Au devenit nedespărţite, pînă în clipa din urmă. Alături de noi este Şcoala nr. 49 şi profesoara de religie a adus într-o zi copiii aici. Ne-am împrietenit. Le-am spus întîmplarea cu păpuşa şi au început să aducă păpuşi şi jucării din pluş – acum le vedeţi la capătul fiecărui pat. Tot elevii au adus desenele pe care le vedeţi peste tot, special pentru pacienţii noştri. Şi tot din proprie iniţiativă vin să spună poezii, să ne colinde sau, pur şi simplu, să stea de vorbă cu bolnavii. Nici nu vă imaginaţi ce înseamnă pentru ei apropierea de copii, cum le luminează clipele din urmă“.

Din momentul în care familia află că un membru al ei nu mai are mult de trăit, începe aşa-numita perioadă de „doliu psihologic“. Cei apropiaţi bolnavului sînt răvăşiţi, se instalează depresia, unii sînt în pericol de infarct. De aceea, programele de consiliere psihologică îi cuprind uneori şi pe ei. Mai mult: în centrele de acest tip, şi personalul are nevoie de sprijin. Contactul zilnic cu suferinţa cea mai adîncă, cu simptomele specifice cancerului, demenţei în fază avansată sau maladiei Alzheimer ajunge să le afecteze viaţa. Unii angajaţi vor chiar să renunţe, în ciuda cursurilor de specialitate pe care le-au urmat.

Însă centrele de îngrijiri paliative cu o componentă religioasă oferă ceva în plus faţă de cele obişnuite: mîngîierea sufletească. Este momentul în care chiar şi cei mai indiferenţi din punct de vedere al credinţei încep să se gîndească la ultimul sprijin – Dumnezeu.

Mîngîierea sufletească

În încăperile centrului se află multe icoane. Au fost aduse de la Mînăstirea Mihai Vodă – mi se spune. Centrul „Sf. Nectarie“ nu are un preot special: doar voluntari. A fost o idee bună – povesteşte Adriana Căruntu – fiindcă aşa au venit în ajutor mai mulţi decît se aşteptau: „Consilierea psihologică este absolut necesară, dar ce poate să facă un preot pentru un om bolnav şi familia acestuia are valoare mai mare. El este văzut de cei credincioşi ca un părinte, care mîngîie, alină, încurajează persoanele disperate. De asemenea, preotul poate fi ca nimeni altul, alături de familie. Pentru noi a fost o mare bucurie: n-am avut un preot numit, dar au venit mai mulţi ca niciodată. Preoţii de la Biserica Sf. Nicolae Dintr-o Zi ne vizitează periodic şi, pe lîngă partea spirituală, ajută şi din punct de vedere material – obiecte sanitare, medicamente; cei de la parohia Dobroteasa ne-au adus, la un moment dat, o pacientă şi au observat că aveam diverse nevoi, au început să ne ajute. Părintele Adrian Beldianu de la Mănăstirea Mihai Vodă ne-a dat icoanele, dar cînd are posibilitatea ne ajută şi financiar, pentru lucruri de strictă necesitate, alimente sau medicamente. Niciodată nu l-am rugat, a venit din proprie iniţiativă. Părintele Anghel Daniel vine special pentru cei care nu au familie, aduşi de pe stradă, pe care n-are cine să-i pomenească, să le facă slujbele, rugăciunile, parastasul. În afară de voluntari sînt, bineînţeles, cei de la Arhiepiscopie, care tot timpul mă întreabă dacă am nevoie de ceva“.

Angajaţii centrului aşteaptă să vină în curînd alte piese de aparatură medicală, mai performante, donate de organizaţia caritabilă catolică Caritas. Mai speră că se va mări numărul de locuri la 20, fiindcă sînt multe solicitări. Şi spun că, de cînd lucrează aici, au avut multe greutăţi, dar de fiecare dată un ajutor apărut în mod nesperat le-a adus lucrul de care aveau nevoie. La urma urmei, cu asta se ocupă: aduc puţină nădejde cînd, teoretic, ea nu mai există.
 

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.