O probă de strategie marca TVR
O probă de strategie marca TVRDacă eşti un om ocupat şi vrei să vezi o emisiune pe care ai pierdut-o, cît erai la serviciu, sau dacă te afli departe de România şi nu prinzi posturile româneşti, sau dacă, pur şi simplu, faci parte din categoria de tineri din ce în ce mai largă care preferă să vadă la calculator emisiunile TV, Televiziunea Română îţi oferă posibilitatea să urmăreşti înregistrări ale emisiunilor sale pe site-ul propriu. Are o secţiune, „Înregistrările săptămînii“, alimentată cu producţii de la mai toate posturile sale.
Să vedem deci ce poţi găsi pe site-ul TVR. Treci peste faptul că este unul dintre cele mai proaste site-uri de televiziune care există, că nu are nici streaming, că totul e alandala, că găseşti cu greu lucruri legate de producţiile sau de proiectele propriu-zise ale TVR şi mergi la butonul „Emisiuni de la A-Z şi înregistrări“. Te gîndeşti că ai ocazia să vezi, în sfîrşit, lucruri de calitate, aşa cum ar trebui să-ţi ofere televiziunea publică. Eventual, emisiuni educative, numai bune pentru tînăra generaţie, pasionată excesiv de calculator.
Iată, de exemplu, emisiunile înregistrate în ziua de duminică, 10 ianuarie 2010: Atenţie, se cîntă!, Universul credinţei, Agenda politică, Telejurnal, Alo, România!, Antidot la uitare, Dănutz S.R.L. Prima parte, Telejurnal, Dănutz S.R.L. Partea a doua, Telejurnal, Români de top.Vă întrebaţi, poate, de ce o fi atît de importantă o emisiune ca Dănutz S.R.L., ce valoare de document are, încît cei de la Televiziunea Română să vrea să o aibă înregistrată pentru posteritate. Oare or fi existînd oameni care vor să o revadă? E o emisiune prizată de internauţii tineri? Spune ceva semnificativ despre România, celor plecaţi de mult de-acasă? Nu cred că aceştia din urmă duc dorul unor astfel de producţii de divertisment ieftin, pe care le pot găsi din belşug pe RAI 1 sau pe alte posturi din ţările lor de adopţie. Oare vrem să le amintim tot timpul de ce au plecat din România?
Îi aduc în discuţie pe românii stabiliţi în afara graniţelor ţării, pentru că această selecţie de înregistrări pare că le este special adresată – asta cu atît mai mult cu cît cele mai multe înregistrări de aici sînt preluate de la TVR Internaţional. Astfel, putem vedea şi noi, cei din ţară, ce li se serveşte românilor plecaţi: tone de emisiuni despre „tradiţii“ şi alte tone de producţii care – chipurile – fac reclamă României. Ideea este, probabil, să le amintim românilor plecaţi ce frumoasă ne este ţărişoara şi să-i convingem să vină înapoi. Problema e că emisiunile acestea de propagandă par mai degrabă făcute pentru străini, pe care poţi să-i duci de nas cum vrei, că nu ştiu ei prea multe despre noi...
Să luăm, de exemplu, o emisiune-reportaj care se numeşte România balneară. De fapt, emisiune e mult spus, pentru că e mai degrabă un clip publicitar extins. De la bun început, înainte de anunţarea titlului, se perindă pe ecran formule ca: „Zone geografice deosebite“, „Resurse naturale“, „Multiple programe culturale“, „Servicii medicale de calitate“, „Tratamente cu gerovital“. Acest din urmă highlight – „Tratamente cu gerovital“ – ne dovedeşte că realizatorii emisiunii se gîndesc la străini – atraşi, precum ştim, de calităţile produselor inventate de Ana Aslan. Cu toate acestea, materialul este în română, deci nu poate fi înţeles decît de compatrioţii noştri. Să nu ştie ei, oare, ce fel de sistem medical au lăsat în urmă şi să înghită gogoaşa cu „Servicii medicale de calitate“? Să nu fie ei conştienţi că, în privinţa instituţiilor de sănătate, sîntem în continuare ţara domnului Lăzărescu, unde oamenii sînt lăsaţi să moară cu zile în spitale? Să nu le fi ajuns la ureche în ce stadiu jalnic se află staţiunile balneare din România, distruse de nepăsare sau de calculele unor afacerişti care vor să le cumpere pe nimic?
Revenind la selecţia de emisiuni înregistrate pe care ni le oferă TVR, aceasta spune multe despre strategiile acestei instituţii. De fapt, despre lipsa lor sau, atunci cînd există, despre totala lor inadecvare.
