O societate de pe vremuri

Publicat în Dilema Veche nr. 314 din 18-24 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Săptămîna trecută a venit vorba despre o asociaţie a cărei amintire merită înviată. Ea s-a constituit din iniţiativă privată în iulie 1929 şi purta oficial numele de „Societatea istorico-arheologică Bucureştii Vechi“. Preşedintele ei era arheologul I. Andrieşescu, avînd ca vicepreşedinte pe dr. G. Severeanu, memorialistul colecţionar, şi ca secretar pe Constantin Moisil, eminentul numismat şi arhivist. Alt arhivist, editor de documente germane, dar care va muri tînăr, era casierul: Mihail Popescu. Ca membri ai comitetului apar I.C. Băcilă, bibliotecar la Academie, genealogistul G.D. Florescu şi un „Prof. N. Ionescu“ (o fi fost Nae?).

 Primele acţiuni ale Societăţii au fost organizarea de săpături arheologice – care au fost întreprinse de Dinu V. Rosetti, cu fonduri acordate de Primăria Bucureştilor, şi au scos la iveală mai multe aşezări preistorice pe valea Colentinei – precum şi înfiinţarea unui Muzeu Municipal. Acesta a fost creat cu sprijinul aceluiaşi inimos primar al Capitalei, Dem. I. Dobrescu. George Florescu, pitoresc personaj pe care generaţia mea şi-l mai aduce aminte: a fost ultimul bucureştean care a mai purtat ghetre, a fost directorul Muzeului, instalat în casa Cantacuzino-Moruzi de pe Calea Victoriei, pînă cînd o samavolnică hotărîre a mareşalului Antonescu a făcut să dispară clădirea, pe al cărei teren trece acum prelungirea bulevardului Dacia către Gara de Nord. Acelei case i-a rămas numai imaginea, pictată de Jean Steriadi (în colecţia Zambaccian).

 Foarte interesant este următorul pasaj din statutul Societăţii, alcătuit la 1930: „

Astăzi, cînd Bucureştii se transformă cu atîta repeziciune, cînd locul clădirilor vechi îl iau

cu nenumărate etaje, iar străzile strîmte şi strîmbe de altădată sînt înlocuite cu marile bulevarde, este absolută necesitate ca să se însemneze prin plăci sau monumente comemorative casele, străzile sau locurile de cari este legată amintirea unor acţiuni sau evenimente importante din trecutul Capitalei“. În 1935, o dare de seamă referitoare la primii cinci ani de existenţă a Societăţii adăuga: „Acest deziderat n-a putut fi realizat pînă acum, dar sperăm că, în înţelegere cu primăria generală şi cu primăriile de sectoare, să-l putem îndeplini în mod treptat în anii viitori“. Au trecut de atunci trei sferturi de secol şi nici astăzi nu s-a realizat această intenţie.

 Pe lista conferenţiarilor care au luat cuvîntul la şedinţele Societăţii – ţinute, cîteodată, şi de două ori pe lună – figurează Gh. Cardaş, Iuliu Moisil, Marcela Karadja, Maria Holban şi Henri Stahl (tatăl şi bunicul sociologilor din această familie, avînd o competenţă de istoric şi paleograf, dar cunoscut mai ales ca stenograf, autorul unei cărţi despre care am mai scris:

). Celelalte nume menţionate aici, alături de al lui Iorga şi ale membrilor comitetului, nu s-au şters niciodată din memoria cercetării istorice româneşti; ele aparţineau unei lumi savante care trăia în afara profesiei, dar care forma în acelaşi timp şi public, şi nucleu al studiilor anticvarice. Din lucrările lor, unele s-au pierdut, altele s-au publicat în revistele

în lipsa unui buletin anual al Societăţii pentru care nu s-au găsit fonduri. Numai cu ajutorul altui primar înţelegător, Al. Donescu, a apărut volumul din 1935 Bucureştii Vechi, cuprinzînd articole de Emanoil Hagi Mosco, Damian Bogdan, G. Nicolaiasa şi Dan Simonescu, pe lîngă cele semnate de numele din conducerea Societăţii. Toate la un loc reprezintă un foarte promiţător început de istorie a Capitalei, numai că, aşa cum a fost totdeauna la noi, n-a avut o continuare.

 Darea de seamă din care am citat semnalează şi excursiile organizate în jurul Bucureştilor, la Mogoşoaia, la Popeşti-Leordeni (conacul Manu, pe atunci proprietate a Nadejdei Romalo şi transformat mai tîrziu în închisoare), la Snagov (pentru biserica mănăstirii), la Văcăreşti şi la Bălteni (unde este o minunată biserică de secol XVII). La aceste excursii a luat parte, dînd explicaţiile necesare, Marioara Golescu, a cărei operă de istorie a vechii arte româneşti, prea puţin cunoscută, aşteaptă să fie reeditată.

 Cînd curentul în favoarea studierii şi apărării trecutului Capitalei va fi destul de puternic, va fi timpul să se întemeieze iarăşi o asemenea asociaţie. Poate că nu mai e mult pînă atunci: „Pro-Do-Mo“ şi „Salvaţi Bucureştiul“ au început deja o acţiune de fotografiere a clădirilor vechi din zonele protejate, pentru a păstra măcar amintirea lor.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic