Unde greşesc ei, unde greşim noi

Publicat în Dilema Veche nr. 309 din 14 - 20 ianuarie 2010
Unde greşesc ei, unde greşim noi jpeg

Un cititor care accesează un site al unei anumite publicaţii îşi alege singur ştirile pe care doreşte să le citească. Preferinţele publicului (online) reies din numărul de accesări sau din numărul de comentarii. Evident, numărul de accesări oferă anumite indicii asupra popularităţii unui material, şi nu neapărat asupra calităţii lui. Dar nu despre calitate vorbim, ci despre ştirile externe din presa românească. Mai precis, vorbim despre modul în care, de multe ori, jurnaliştii de politică externă din România comit aceleaşi erori ca şi colegii din media occidentală.

Epoca digitală face ca informaţia să traverseze planeta în doar cîteva minute. Astfel, un jurnalist trebuie să aleagă cîteva ştiri din cîteva sute, pe care să le ofere publicului. Cu puţin timp înainte de a lăsa publicul să decidă gradul de interes asupra unor ştiri, chiar jurnalistul este cel ce decide asupra ştirilor care – crede el – merită citite. Ştirile finale ce ajung la public sînt de fapt o revistă a presei pe care o face chiar jurnalistul. În general, ştirile alese de jurnalişti sînt cele care întrunesc anumite criterii, fie personale, fie conforme cu valorile instituţiei media. În ciuda unei cantităţi de informaţie uriaşă, jurnalistul de politică externă din România ratează ştiri importante. Într-o anumită măsură, vina îi aparţine chiar lui. În general, un editor de ştiri externe se informează accesînd fluxurile agenţiilor de ştiri internaţionale sau site-urile principalelor cotidiene ale lumii. Toate acestea poartă însă un nume: mainstream media.


 „Mainstream media“ dă tonul

Eroarea apare în momentul în care, tributar unor surse limitate de informare, jurnalistul român face aceleaşi greşeli ca şi colegii din afara ţării. Principala problemă a mainstream media occidentale este aceea că, în general, abordează/evită acelaşi tip de subiecte. Astfel, jurnaliştii români ratează ştiri importante doar pentru faptul că acestea au fost ratate de media străină. De cele mai multe ori, presa occidentală nu „ratează“ ştirile, ci doar le omite, cu bună ştiinţă. Cea mai bună scuză, într-o redacţie, atunci cînd se impută faptul că nu există o anumită ştire în ediţia print, este „păi, nu era pe agenţii“. Logica după care funcţionăm, de cele mai multe ori, este aceea că, dacă o ştire nu apare pe principalele agenţii sau pe principalele canale media consacrate, atunci ea nu există. Omitem însă că pe anumite subiecte funcţionează, şi nu doar în România, autocenzura. Omitem că nu doar jurnaliştii din România au propriile opinii sau că lucrează la o instituţie media cu o anumită linie.


Cum repetăm greşelile

Canalul de ştiri Fox News a realizat la începutul acestui an un top al ştirilor pe care mainstream media de peste Ocean nu le-a prezentat, deşi ele fuseseră făcute publice de unele instituţii media sau de unele bloguri. De fiecare dată, ratarea ştirii a fost un act benevol. Discutăm despre ştiri care, fie nu au apărut deloc în peisajul media consacrat, fie au apărut doar în cîteva rînduri, cînd scandalul era mult prea mare pentru a mai putea fi evitate. Prin urmare, nici mainstream media din România nu şi-a informat cititorii.

„Scandalul Van Jones“ a fost, poate, cea mai importantă ştire ratată cu bună ştiinţă de mainstream media americană. Fox News şi cîteva bloguri conservatoare au dezvăluit că „ţarul“ preşedintelui Obama pe probleme de mediu era membru fondator al mai multor organizaţii de extremă stîngă, radicale. Mai mult, Van Jones susţinuse anterior că Guvernul SUA se făcea vinovat direct pentru 11 septembrie. The New York Times şi Washington Post au ignorat ştirea timp de cîteva săptămîni, anunţînd însă, sec, doar demisia lui Van Jones.

Nici măcar „scandalul ACORN“ nu a prins paginile mainstream ale presei americane, deşi organizaţia este una dintre principalele susţinătoare ale preşedintelui Obama. Scandalul a izbucnit după ce unul dintre liderii ACORN a fost înregistrat, cu camera ascunsă, explicînd unor jurnalişti sub acoperire cum să falsifice documente, pentru 13 tinere aduse din El Salvador, ce urmau să lucreze în industria porno infantilă.Un alt scandal pe care mainstream media l-a evitat cu desăvîrşire l-a avut în centrul atenţiei pe „ţarul“ pe probleme ştiinţifice al preşedintelui. Acesta avansase anterior o serie de măsuri şocante pentru scăderea populaţiei, precum avortul obligatoriu sau sterilizarea cetăţenilor americani.


ClimateGate who?

Scandalul ClimateGate, despre care Dilema veche a scris în numărul din 10 decembrie, a fost amintit puţin sau deloc în media occidentală de stînga. Un discurs catastrofic nu doar că vinde mai bine, dar se şi pliază pe discursul de stînga, la modă în Occident. Faptul că oamenii de ştiinţă care promovează ideea unei apocalipse climatice admit în particular că nu au dovezi clare în acest sens nu a fost considerat o ştire importantă. ABC, CBS şi NBC au amintit scandalul doar după ce au fost ironizate de Jon Stewart, un „late-night-show star“ din Statele Unite. Stewart acuza exact faptul că aceste instituţii media evită subiectul cu bună ştiinţă.Un alt scandal evitat de media americană a avut în centru un oficial al Fundaţiei Naţionale de Artă, ce-i încuraja pe artişti să promoveze agenda politică a preşedintelui Obama. În România, ştirea ar fi amintit probabil de tezele de la Neptun, în SUA nu a amintit de nimic pentru că pur şi simplu ştirea nu a existat decît pe blogurile conservatoare, preluată ulterior de instituţiile media conservatoare, ce ocupă oricum o mică parte din piaţă. Oficialul a demisionat, iar presa liberală nu a pierdut nici acum ocazia să tacă.

Mainstream media a evitat în decembrie 2009 să amintească, măcar, un studiu al Universităţii George Mason care arăta că districtele democrate au primit aproximativ de două ori mai mulţi bani decît cele republicane.Cele mai multe ştiri de acest fel nu au apărut deloc sau abia au fost menţionate de presa americană. Prin urmare, majoritatea acestor subiecte nu au apărut nici în presa din România.


Cum funcţionează

Două ştiri similare, la peste şase luni distanţă în timp, explică „mecanismul“. La 27 martie 2009, Consiliul Drepturilor Omului, organism ONU, a adoptat o rezoluţie care cerea guvernelor să pedepsească grav „blasfemia religioasă“. Din acest organism fac parte ţări precum Algeria, Arabia Saudită, China, Cuba, Pakistan, Rusia, Vietnam sau Zimbabwe. În aprilie 2009 scriam pe blog că libertatea religioasă, un drept fundamental de altfel, depinde de libertatea de conştiinţă şi de expresie şi că reprezintă, totuşi, un drept individual. Îmi intitulam postarea „Ultima năzbîtie a lui Mohamed“, deoarece documentul a fost propus de Mohammad Al Quvaihes, la iniţiativa Consiliului Consultativ al Arabiei Saudite, un organism dominat de clericii radicali. Ştirea nu a apărut în presa din România pentru că pur şi simplu nu a existat în presa occidentală. Cîteva luni mai tîrziu, Comisia de la Veneţia adopta un raport care afirma că „libertatea religioasă este dependentă de libertatea de conştiinţă şi de libertatea de expresie“ şi că blasfemia nu poate fi incriminată.

În iulie 2009 a fost votat în Irlanda un document similar, ştire care însă nu a apărut în paginile nici unui cotidian din România. Ştim motivul. Presa occidentală a informat însă la începutul acestui an că legea intră în vigoare în Irlanda. Cine a citit presa în ultimele zile a găsit şi această ştire.
 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.