Cu ochii-n 3,14
ORICE S-AR SPUNE, FIECARE ŞOFER CU AROMĂ DE ROM CARE SE NĂPUSTEŞTE SPRE O PAJIŞTE VERDE ARE ORIGINI EUROPENE
● Orice s-ar spune, Dan Diaconescu are un talent special în crearea momentelor TV burleşti. Ultimul de acest tip, de un comic enorm, este cearta cu sudălmi dintre Pavel Coruţ şi Gigi Becali, pe teme teologice, primul în rolul Arianul, al doilea – Creştinul. Cu asemenea reprezentanţi, nu e de mirare că arianismul a murit, şi nici creştinismul nu se simte prea bine. (
)
● Aş fi curios să aflu cam cîte lopeţi s-au vîndut în Bucureşti iarna asta. Pe Calea Giuleşti fiecare şofer pare să aibă cîte una. (
)
● „Eugenia“ modernă, care nu mai este ambalată în acea hîrtie unsuroasă din cauza cremei, conţine, printre alte ingrediente, cum ar fi făină, zahăr, pudră de cacao sau aromă de rom, şi un conservant (metabisulfit de sodiu), etilvanilină, hidrolaze sau agenţi de afînare. Pe ea scrie: original. Aşadar, a trebuit să facem o revoluţie ca să aflăm ce mîncăm… (
)
● Din seria „Ce victime a mai făcut iadul/infernul/ coşmarul alb“, adică zăpada. Un nene, comerciant ambulant, care vindea „trei şerveţele la 1 leu“ într-o staţie de tramvai, văzînd puhoiul care se năpusteşte spre coborîre, începe să strige: „Trei brichete la 1 leu…“. Îşi dă repede seama de nepotriveală şi, cu un gest de lehamite, rectifică mai mult pentru sine: „Auzi, bre, brichete! Mi-a-ngheţat şi minţili de frig. Trei şerveţele la un leeeeuuuu!“. (
)
● La televizor se tot dă reclama la berea Ciuc care înfăţişează bărbaţi jucînd fotbal pe o pajişte verde şi femei pregătindu-se de picnic, sub un soare dogoritor. Pe nămeţii ăştia, e din ciclul „Nuca în perete“… (
)
● Cîteva observaţii despre Valentine’s Day, sărbătoarea asta împotriva căreia o grămadă de oameni au cîte ceva urît de zis: 1) În primul rînd, nu este o invenţie a „imperialismului american“, are origini europene. O cîntau trubadurii cu cîteva secole înainte să se descopere America. 2) Pînă s-o importăm, Dragobetele autohton era ca şi inexistent în cultura noastră populară. Noroc cu Valentine’s Day! 3) Dragobetele este pe 24 februarie. Să-l sărbătorim este ca şi cum am face Revelionul pe 15 ianuarie, conform nu ştiu cărui calendar dac. 4) Valentine’s Day e, de fapt, nesuferită celor singuri, zgîrciţilor, posacilor şi snobilor antiamericani. 5) Nu e obligatorie. (M. C.)
ORICE S-AR SPUNE, ADAPTAREA PASAGERILOR LA SPAŢIU ÎNCEPE CU CHIPUL LUI EMINESCU ÎNTR-UN PEISAJ HIBERNAL, TEORETIC PERFECT
● Copiii fotografului spaniol Augustí Centelles au dau în judecată, recent, organizaţia „Martorii lui Iehova“, Fundaţia „Francisco Franco“ şi editurile Espasa Calpe şi Susaeta pentru folosirea şi difuzarea, vreme de 50 de ani, a unor fotografii aparţinînd tatălui lor. Deşi unele dintre acestea au fost cumpărate, difuzarea în sute de mii de exemplare, dar mai ales manipularea lor (adaptarea la spaţiu, tăierea etc.) dau apă la moară moştenitorilor care cer, şi ei, sute de mii de euro despăgubiri. E de văzut cum se va termina procesul de piraterie tocmai deschis, pentru că el va reprezenta, mai mult ca sigur, un precendent legal. Nu în România, desigur, dar poate în anumite instanţe europene care înţeleg sensul sintagmei „drept de autor“. (
)
● Inteligentele servicii engleze au fost informate că teroriştii – pentru a evita, la aeroporturi, controlul prin scanarea pasagerilor – îşi vor introduce chirurgical explozibilul în corp. Incompetent în a răspunde la întrebarea: „Cum?“, sînt suficient de impudic pentru a fi obsedat de obscenul: „Pe unde?“. (
)
● Cînd intri în Liechtenstein, serviciul de telefonie Vodafone din România îţi trimite un mesaj de informare asupra tarifelor. Textul începe însă cu „Bine ai venit în Luxemburg!“. Oare ce se întîmplă atunci cînd mergi în alte ţări cu L, de exemplu, Letonia sau Lituania? Probabil că haos. Pardon, Laos. (
)
● Un ONG din India a emis o bancnotă care seamănă cu cea de 50 de rupii, dar are valoarea de zero rupii. Cu chipul lui Gandhi şi, în loc de clasicul „falsificarea acestor bilete…“, apare scris „Promit să nici nu dau, să nici nu primesc şpagă“. ONG-ul, numit Fifth Pillar, a distribuit (gratis) cîteva milioane de asemenea bancnote, ideea fiind ca oamenii, mai ales cei săraci, care nu pot ridica glasul împotriva oficialilor care aşteaptă şpagă, să le ofere asemenea bani. The Economist spune că au apărut deja cazuri de oficiali care au primit o asemenea bancnotă, s-au speriat şi au dat înapoi pînă şi şpăgile reale pe care le primiseră în ziua respectivă. The Telegraph citează îndemnul pe care ONG-ul îl adresează indienilor: „Data viitoare cînd vi se cere şpagă, daţi o bancnotă de zero rupii. Astfel, persoana respectivă va şti că refuzaţi să daţi bani pentru a vi se oferi un serviciu legal“. Deci cine se bagă să deseneze şi să printeze bancnota de zero lei? Eventual, cu chipul lui Eminescu, încadrat de o aură de sfînt. (
)
● O replică pseudoerotică, într-un peisaj hibernal, a unei domnişoare care tocmai se urcase la volanul unei maşini înţepenite într-un troian, în timp ce domnul se pregătea să pună umărul ca s-o urnească: „Cel mai bine tu împingi şi eu ţi-o scot!“. (
)
● O cheamă Helene Hegemann şi e autoarea celui mai mare plagiat din ultimul deceniu. Pînă să se descopere plagiatul, presa culturală declara, la unison, că romanul ei Axolotl Roadkill reprezintă cel mai bun debut din ultimul deceniu. Are doar şaisprezece ani şi povesteşte despre întîlniri şi experienţe care, teoretic, îi sînt interzise pînă la majorat. De copiat, a copiat dintr-un roman scris tot de o tînără, dar ceva mai mare, de 21 de ani. Care spunea că a scris o poveste „originală“, nu neapărat „autentică“. Cînd a fost constrînsă să se scuze, autoarea-plagiatoare a plagiat încă o dată: „Nu există originalitate, doar autenticitate“. Deh. Intertextualismul ăsta… (
)
● În Marea Britanie s-a propus ca toţi cei ce solicită viză de şedere pe o perioadă îndelungată sau cetăţenie să susţină un test prin care să-şi dovedească cunoştinţele în materie de cultură şi, mai ales, de istorie britanică; să răspundă la unele întrebări, dar nu la orice fel de flecuşteţ, de genul „Completaţi spaţiile punctate: Regatul Unit al Marii Britanii şi…?“. Întrebaţi pe stradă de un reporter cum văd această „măsură“, britanicii răspundeau unul după altul, parcă vorbiţi şi cu un aer de supra-superioritate, că da, este o măsură binevenită. Cine vrea în ţara lor să se pună cu burta pe carte, nu care cumva să se umple frumosul regat de nătărăi. Replica reporterului, insistent şi foarte pe fază, era una de genul: „Perfect, să începem cu dvs. Cînd a avut loc invazia hughenoţilor?“. Şi să te ţii fofilări şi dări cu bîta-n baltă! (
)
ORICE S-AR SPUNE,DACĂ CINEVA VEDE NEGRU ÎNAINTEA GRECIEI AR TREBUI SĂ SUFERE O MICĂ MODIFICARE FRANCEZĂ
● Vanghelie, despre deszăpeziri în Bucureşti, la „vivat concurenţa“ între sectorul său şi celelalte: „Dacă cineva vede negru în sectoarele 3 sau 6, să-mi arate şi mie. Eu văd doar alb“. Iarna nu-i ca vara, dar realitatea tot în alb-negru se vede… (
)
● În concluziile unui eurobarometru solicitat de Comisia Europeană, la întrebarea: „Cît de mulţumiţi sînteţi de viaţa dvs.?“, pe primele locuri dintre cele 27 de ţări sînt nordicele Danemarca (98%) şi Finlanda (96%), România fiind pe locul 25, înaintea Greciei şi Ungariei, cu 52% satisfăcuţi. Pentru neamul lui Cănuţă om sucit, mi se pare cam prea mult. (
)
● Un studiu făcut de specialiştii unei universităţi britanice arată că oamenii care duc un mod de viaţă plictisitor mor mai tineri şi se îmbolnăvesc mai uşor decît cei care trăiesc periculos, la cote maxime. Se pare că dictonul „Fetele de treabă ajung în rai, fetele rele ajung unde vor“ ar trebui să sufere o mică modificare: „ajung în rai mai repede decît îşi închipuie“. (
)
● Un prieten care predă literatura franceză la facultate a primit un referat în care un student vorbea despre scriitorul Jean-Paul… Sartré. Suspectez accentul de subtilă conotaţie ideologică. (
)
ORICE S-AR SPUNE, PISICILE CÎINILOR AŞTEAPTĂ CU NERĂBDARE VERSURI DIN PIELE DE CROCODIL
● Stăpînii noştri sînt mai inteligenţi ca ai voştri – le-ar spune pisicile cîinilor, după recentele studii (ale britanicilor de la Oxford) în domeniu. Pe cine ar interesa acest tip de studiu, nu se ştie clar, cert e că de acum putem, la matrimoniale, să adăugăm, pentru un plus de şansă, şi acest amănunt: deţin pisică, nu cîine. (
)
● Senzaţional! Vernacular! Aproape orbitor! Un fluture abdominal îşi va deschide aripile în zonele depresionare ale unei dive meteo! Sub titlul „Mama Natură îşi schimbă tatuajul de pe burtică“, suplimentul TV al ziarului Libertatea de vineri, 5 februarie 2010, vine cu o ştire de zile mari: „Roxana Ionescu a prins gustul tatuajelor. După ce în urmă cu patru ani şi-a tatuat semipermanent un fluture cu aripile închise, acum, Mama Natură aşteaptă cu nerăbdare să i se şteargă acest desen. Nu pentru că i-ar fi ruşine, ci ca să îşi facă altul. «Vreau tot un fluture, tot semipermanent şi tot pe partea inferioară a abdomenului, în dreapta. Numai că de data aceasta va fi unul cu aripile deschise», ne-a spus frumoasa prezentatoare de la Antena 1“. Repet şi dezvolt: Senzaţional! Etanş! Cosmetic! (
)
● Un poet clujean de 73 de ani, necunoscut şi uşor agramat (l-am auzit vorbind la Radio Guerrilla), a propus ca Eminescu să fie sanctificat pe motiv că poetul ar fi fost „bun apărător al credinţei strămoşeşti“. Păcat că era puţin xenofob, ateu, antisemit, mergea la bordel şi, în timpul liber, compunea versuri porno. În rest, „om deplin“, vorba aia. (
)
● La Sebeş, din goana maşinii am zărit firma unui magazin care anunţa: Second hand de lux. Mi-am imaginat că or avea haine de blană la mîna a doua sau pantofi din piele de crocodil purtaţi. Poate şi vreo poşetă Louis Vuitton aruncată la gunoi de prima proprietară. După cîte se pare însă, luxul consta doar în faptul că toate produsele aveau etichetă. (
)
