Religia bio

Publicat în Dilema Veche nr. 309 din 14 - 20 ianuarie 2010
Religia bio jpeg

Adepţii culturii bio

De unde vine cultura bio? Din dorinţa de a mînca mai sănătos, spunem şi noi în rînd cu susţinătorii şi practicanţii acesteia. Un „ceva“ greu de definit care a existat mereu, nu s-a inventat de curînd. Faptul că există o piaţă pentru aşa ceva este rezultatul presiunii consumatorilor asupra marilor lanţuri alimentare, care nu ar fi propus niciodată produse bio ca alternativă la hrana industrială. Este adevărat, scandaluri de genul „vacii nebune“, al puiului cu dioxină sau a laptelui chinezesc forjat cu melamină au avut un cuvînt greu de spus în preferinţele consumatorilor. Primele produse bio apărute pe piaţa franceză datează de acum 15-18 ani, dar marele boom s-a produs în urmă cu 4-5 ani. Progresia, în termeni de vînzare, a fost fulgurantă, nimeni nu se aştepta la aşa ceva.

Manger bio nu este o religie pentru noi, ci mai degrabă o stare de spirit, o atitudine pozitivă, de trezire în faţa pericolului alimentar în care ne găsim cu toţii. Trebuie să mai reţineţi faptul că adepţii bio nu trebuie confundaţi cu verzii ecologişti, dimensiunea politic militantă a acestora fiind mult mai pregnantă. Prea puţine persoane din Occident se hrănesc bio. Motivele: dificultatea de a-ţi schimba obiceiurile alimentare, preţul mai ridicat al acestor produse (cu 10-15%), imaginea „bobo“ a acestor produse, apanajul noilor burghezi urbani.

Viitorul culturii bio? Sîntem mai degrabă reticenţi, din mai multe motive. Canada, de exemplu, nu mai poate produce bio sută la sută pentru anumite produse, cum ar fi de pildă soia, colza şi porumbul, deoarece cîmpurile sînt deja contaminate temeinic cu „gene călătoare“, parazite. Situaţia se complică prin utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală asupra OMG-urilor, de către marile multinaţionale ale hranei. A se vedea celebrul de acum caz al unui cultivator independent de cereale din Canada vs Monsanto, multinaţionala de seminţe agricole şi inginerie genetică – afacerea se găseşte acum pe rol la Curtea Supremă din Canada. Ne este teamă că bio-cultura a ajuns acum o victimă a propriului succes, dînd naştere chiar la excese bio, hilare, cum ar fi, de pildă, ţigările americane „garantate fără aditivi“. Ele ucid tot la fel de mult ca şi celelalte, dar arată capcana pe care marketingul a întins-o culturii bio. Au apărut şi produse piratate bio, imitatori care în mod intenţionat utilizează confuzia termenilor: „organic“, „fără aditivi“, „agricultură biologică“, „produs respectuos faţă de mediu“ etc., care nu fac altceva decît să sporească starea de confuzie, derutînd clienţii.

Observaţie directă, vara 2009, Elveţia

Prezenţa aproape enervantă a etichetelor marcate „bio“ în magazinele alimentare şi nu numai. Un banal tricou de bumbac sau un covor împletit din iută a devenit şi el „bio“. Cu toată eticheta, fructele şi legumele marcate „bio“ sînt la fel de mari, perfecte în repetabilitatea lor uimitoare şi standardizate ca dimensiuni ca şi cele non-bio. Nici o pată, ciupitură, urmă de putrezire prematură, nimic. Bio se mai traduce şi prin încercarea de redescoperire a legumelor vechi, uitate sau mai puţin cultivate, cum ar fi, de pildă, rădăcina de pătrunjel, cea care aproape dispăruse din consumul curent occidental. Eu ca român înţeleg cu greu extazul profesat în faţa banalei rădăcini, oricît de nobilă ar fi intenţia „recuperatorilor“ de tradiţii. Această febră bio, greu de descris în cuvinte, miroase totuşi de departe a marketing. Poate fi vorba şi de un marketing al fricii, bazat pe toxicitatea deja dovedită a anumitor alimente produse de agricultura modernă, amplificat de enorma maşină de propagandă numită Internet. Într-un mare supermarket occidental, mintea, ochiul şi mîna, care duc produsul spre coş, se blochează în faţa atîtor etichete „bio“. Panica, se instalează, nu mai ştii ce să alegi. Panica, şi un sentiment bizar de culpabilitate. A prefera bio înseamnă că iubeşti natura, fiinţele mici şi indienii exploataţi de marile multinaţionale din America de Sud. Evident că în toate aceste lucruri este vorba de o imensă ipocrizie. Dacă pietrele ar striga...

Bio, o nouă religie?

Este moda bio pe cale să devină o nouă religie a Occidentului? Bio este o formă de compensaţie, de dragoste faţă de semeni şi de natură. Te simţi mai bun făcînd bine, investind în tot ceea ce te înconjoară. E la fel ca şi practicarea unei religii tradiţionale. Este bio un fel de răspuns la frica existenţială pe care o resimţim zilnic, un răspuns la nesiguranţa, nu doar alimentară, a lumii moderne? Favorizînd un mod de consum bio-eco, oamenii au impresia că le este mai puţin frică de incertitudinea zilei de mîine, se deculpabilizează şi se simt „actori“ direct implicaţi într-un joc cu o miză uriaşă şi imposibil de verificat: salvarea planetei.


Principiul în sine nu suferă deci de contradicţii evidente, dar punerea sa în practică lasă adesea impresia că atît activiştii bio cît şi cei care cîştigă bani frumoşi din această activitate îi privesc pe cei din jur ca pe nişte ignoranţi sau, mai rău, ca pe nişte inocenţi care trebuie „convertiţi“ cu orice preţ la noua credinţă. La fel ca în cazul unei religii, există acum în Occident un look bio, un limbaj bio, un comportament bio. Adepţii bio au tendinţa de a se comporta ca o sectă, în sensul clasic pe care Max Weber l-a dat acestui „ideal-tip“ în sociologia religiilor. Chiar dacă ei, adepţii bio, neagă cu vehemenţă această abordare. Există veritabile bătălii între adepţii bio şi anti-bio, ce se poartă deocamdată pe tărîmul eficacităţii alimentelor. Plouă cu comunicate din partea diverselor asociaţii de supraveghere a alimentelor, a oficiilor de sănătate publică, comunicate care pun în balanţă produsele bio cu cele din producţia convenţională. Deocamdată, nimic nu este dovedit, dar bătălia continuă, incredulitatea creşte. Moda bio ridică noi probleme şi în ceea ce priveşte memoria agricolă a unei naţiuni. La fel cum o biserică cultivă cu atenţie memoria înaintaşilor, bio dezgroapă soiuri, varietăţi şi moduri de cultură pe care le credeam uitate – simt nevoia de a repeta – legitimîndu-se cu ele în faţa unui public consumator care a pierdut de multă vreme orice contact cu natura. Scriam cu ceva vreme în urmă în revista Dilema veche despre faptul că am fost şocat să văd cîte librării specializate în grădinărit se găsesc la Paris, substitut livresc la singurătatea şi spleen-ul marelui oraş. Ele sînt şi noile biserici ale adepţilor bio, care uită însă că a consuma în toiul iernii alte fructe produse în America de Sud poluează de fapt mult mai mult planeta decît fructele „convenţionale“ produse în timpul verii pe continentul european...

Bio-România

Noi am fost bio fără să o ştim, înainte de moda cuceritoare din acest moment. Bucata de carne sau de salam împachetată în hîrtie cenuşie, fără nimic altceva ca ambalaj. Atunci, pe vremea aceea, oamenii cumpărau proteina, şi nu ambalajul. Satele nu erau încă depopulate şi îmbătrînite, urme ale tradiţiei încă mai lucrau, inclusiv în domeniul alimentar şi al prezervării memoriei acesteia. Faimosul „pui de la ţară“, ouă şi brînză „de la mama“ sînt din ce în ce mai greu de găsit. Distrugerea pieţelor bazate pe un sistem tradiţional de desfacere (cum s-a întîmplat de pildă cu Piaţa Obor din Bucureşti) a dat o lovitură grea curentului bio, chiar dacă mulţi oameni nu conştientizează acest fapt. Manger bio este apanajul culturilor tradiţionale.

Acum, tradiţia este înlocuită de surogate. Magazinele care vînd polen, miere de albine, dar şi unguente bazate pe „reţete dacice“, după cum stă scris pe ambalaj, nu sînt altceva decît martori ai dispariţiei acestora. Nu sîntem nici suficient de bogaţi pentru a ne permite moda bio din Occident, bazată pe culpabilitate, dorinţă de schimbare şi marketing. Supermarketurile din ţară, aceste uzine de distribuţie a mîncării, responsabile în mare parte de schimbarea obiceiurilor alimentare contemporane, investesc timid sau deloc în produse naturale. Nu-i obligă nimeni să o facă, ce-i drept. Conceptul de Corporate Social Responsability, atît de la modă în acest moment în lumea gulerelor albe spălate de aerul condiţionat al sălilor de conferinţe, nu pare să fi ajuns şi în vocabularul proprietarilor de supermarket din Bucureşti sau din ţară. Made în Romania nu este mereu echivalent cu sănătos şi natural, chiar dacă am avea încă resursele naturale pentru a face acest lucru posibil. În fine, Ortodoxia noastră tradiţională este prin însăşi natura ei ecologică şi bio. Dar atîta timp cît preoţii ei schimbă frenetic fereastra de lemn pe termopanul ieftin, nemaivorbind de ignorarea conştiinţei îndumnezeirii naturii şi a vieţii, nici de aici nu prea sînt speranţe. Lista este lungă. România bio moare, dar încă nu s-a predat.
 

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.