Pandemia presei

Publicat în Dilema Veche nr. 311 din 28 ianuarie - 3 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

 În urmă cu ceva mai mult de două decenii, în România existau două ziare centrale, Scînteia şi România liberă. Primul îşi îndeplinea rolul de „organ central al PCR“, adică era o chintesenţă a propagandei oficiale, al doilea era căutat pentru paginile de Mică Publicitate, îngăduită de stăpînire cu condiţia unor severe restricţii de exprimare (de pildă, nu aveai voie să oferi o rochie de mireasă, ci doar „de ocazie“).

La acestea se adăugau ziarele locale – în Bucureşti, Informaţia –, în principiu un pic mai lejere în conţinut, şi cîteva reviste specializate (cultură, ştiinţă, copii, tineret, femei etc.). Unele dintre acestea făceau adevărate minuni de vitejie, de-ar fi să amintim doar Echinox, Amfiteatru sau Ştiinţă şi tehnică. Apăreau articole şi pagini literare pentru care îţi imaginai că atît autorii cît şi întreaga redacţie au fost imediat arestaţi!

Bunul meu prieten Marian Petcu, un neobosit cercetător al istoriei presei, m-ar putea corecta în privinţa cifrei, dar cred că ordinul de mărime e corect: înainte de decembrie 1989 trebuie să fi existat în România vreo două sute de publicaţii.

Şase luni mai tîrziu, erau două mii. Erau abordate absolut toate temele care fuseseră înainte fie cenzurate, fie deformate, fie interzise cu totul.

Dincolo de fireasca defulare şi la fel de fireştile imperfecţiuni, două întrebări s-ar fi putut pune – dacă n-am fi avut cu toţii altele mai importante pe cap în acele vremuri nebune: cine putea să asigure un volum al textelor multiplicat cu zece şi cu ce bani?

Două întrebări care capătă o importanţă specială azi, cînd presa în general – şi cea scrisă în primul rînd – par să se afle în colaps. Căci mai puţini ziarişti nu sînt acum, după peste 15 generaţii de absolvenţi de Jurnalism, mai puţin pregătiţi nici atît şi, cu voia dvs., în ciuda crizei, nici mai puţini bani nu sînt în România anului 2010 decît în cea a lui 1990, de acord?

Cum s-a decojit o înfloritoare realitate. Cine? – se ştie: geologi, automaticieni, ciberneticieni, proiectanţi etc., alături de cei existenţi în momentul zero, adaptaţi mai mult sau mai puţin la presa liberă.

Cu ce bani? – e mai complicat. Fostele publicaţii pur şi simplu s-au autoprivatizat şi s-au transformat în societăţi pe acţiuni. Pentru ele şi pentru celelalte – multe fiinţînd la început prin subsoluri ori apartamente de bloc – fondurile pentru producţie au venit din felurite surse, de la donaţii şi „ajutoare“, pînă la banii celor care le publicau. O afacere ca oricare alta, în definitiv, cu riscuri foarte mici în acele vremuri, în care un săptămînal ca Zig Zag ajungea la vreo trei sute de mii de exemplare vîndute, iar primele două-trei ziare treceau de un milion! Asta se întîmpla, nota bene, în condiţiile în care marea publicitate era aproape inexistentă. În schimb, înflorea cea mică, inclusiv prin publicaţii care se distribuiau gratuit. Ulterior, a apărut primul ziar de sîmbătă, apoi primul de duminică...

Cel puţin două sînt fenomenele care, în timp, au decojit această înfloritoare realitate a presei scrise din anii ’90. Pe de o parte, concurenţa tot mai puternică a televiziunilor şi apoi a Internetului; pe de alta – scăderea interesului general faţă de presă. Aceasta din urmă a fost provocată, la rîndul ei, de două evoluţii: descreşterea propriu-zisă a apetitului faţă de ceea ce – atunci – era o noutate senzaţională (cine ar mai sta azi să urmărească pînă noaptea tîrziu dezbaterile din CPUN?), dar şi instaurarea unui alt mod de viaţă: imediat după 1989, în inerţia Epocii de Aur, cei mai mulţi dintre noi continuam să aplicăm sistemul „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim“. Să tot citeşti ziare şi să stai noaptea la TV! Azi nu prea mai ţine.

Cauze externe şi interne. Ce n-au dus la bun sfîrşit televiziunile a preluat viguros Internetul (în nişte limite, totuşi, căci n-a prea plouat cu calculatoare prin satele româneşti – spre deosebire de telefoane mobile), iar lovitura de graţie pare s-o fi dat criza financiar-economică mondială: mor ziarele.

Să punem repede şi fără menajamente întrebarea-cheie: mor numai de la bani? După febra presei de la începutul anilor ’90, nu prea au mai existat publicaţii care să trăiască din vînzări. Sursele principale sînt patronatul şi publicitatea.

De ce să bagi bani într-un ziar se ştie: ca mijloc de presiune (dacă nu de curat şantaj) şi carte de vizită. Dă bine la imagine. La nevoie – Doamne, fereşte! – poate funcţiona şi ca avocat. E drept, criza i-a sărăcit un pic pe bogaţi, dar întreţinerea unei publicaţii e un fleac chiar şi pentru averile rămase – dovadă că unii continuă s-o facă. Mai ales că, în vremuri grele, motivaţiile amintite (influenţă şi imagine) nu fac decît să devină mai importante.

Publicitatea, e drept, a căzut dramatic, cu 50% şi peste.

Cu toate acestea, ziarele nu mor numai de la bani, ci şi din cauza lor: presa a pierdut în ultimul an aproape întreg capitalul de credibilitate cîştigat în 20 de ani. Şi nu e vorba numai despre prestaţia pe (sic!) scena politică, ci de mult mai mult. Aberaţiile vehiculate în prezentarea şi dezbaterea unei teme de interes major precum gripa porcină sau – în cu totul alt registru – sărăcia năucitoare a ştirilor externe (majoritatea românilor probabil habar n-au nici acum că s-a votat Tratatul de la Lisabona şi ce naiba e ăla) au subminat la greu existenţa presei.

Apocalipsă amînată. Cu toate acestea, e cazul să ne tragem răsuflarea înainte de a decreta Apocalipsa presei scrise, pentru că:

● unele dintre publicaţiile care nu se mai tipăresc se vindeau oricum în doar cîteva sute de exemplare;

● cine citeşte ziarele – sau revista presei – pe Internet nu le cumpăra nici cînd se tipăreau;

● ziarele pe hîrtie nu vor dispărea niciodată, cel mult asistăm la o nouă selecţie naturală, conform legilor pieţei libere; argumentul şugubăţ al lui Umberto Eco privitor la cartea tipărită este cu atît mai valabil aici: e greu să citeşti de pe calculator cînd stai pe closet; dacă sînteţi pudici, înlocuiţi closet cu masă de cafenea, compartiment de tren, pat, metrou etc.

Colapsul audio-vizualului pare şi mai îndepărtat, de vreme ce, conform unui foarte recent sondaj CURS realizat pentru Jurnalul Naţional, 92% dintre români se uită zilnic la televizor, iar dinspre radiouri n-a venit, slavă Domnului!, nici un zvon catastrofist.

Una peste alta, evoluţiile de ultimă oră pe piaţa presei sînt în mare măsură similare celor provocate de virusul H1N1: sigur e vorba despre ceva serios şi îngrijorător, sigur există bolnavi şi s-au înregistrat decese, sigur e bine să te protejezi – dar la fel de sigur sînt în joc mari interese financiare, manipulatoare, iar pînă la pandemia gripei spaniole, cu 25 de milioane de morţi şi 20% dintre pămînteni bolnavi este – din fericire – cale lungă.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.