Cu ochii-n 3,14

SLOGAN PENTRU IMITATORII PRAZULUI MOV: „HAOSUL ÎNCĂLŢAT

CU PANTOFI VAGABONZI E SCADENT“

● Un slogan simpatic pentru panicoşii preocupaţi să salveze planeta: Save the planet, kill yourself! (M. C.)

● O veste bună în Evenimentul zilei de duminică: cică imitatorii – ai lui Băsescu, Iliescu, Vadim, Becali sau Vanghelie – au mai mult succes decît politicienii. Rămîne cum am vorbit: cît timp se mai rîde, nu-i totul pierdut. (R. C.)

● Dintr-un „Calendar manifestări 2009“, apărut în publicaţia Vacanţe la ţară (nr. 67, iulie 2009), extrag cîteva repere ale sărbătorescului alimentar, ca să ştim ce-am avut şi ce-am pierdut în anul ce trecu: 14-16 august, „Festivalul Naţional al Păstrăvului“, Ciocăneşti, Suceava; 22-23 august, „Festivalul Plăcintelor“, Ghimeş, Bacău; 29 august, „Festivalul Răciturilor“, Tismana, Gorj; început septembrie, „Sărbătoarea Hribului la Vama“, Vama, Suceava; 6 septembrie, „Sărbătoarea Tămîioasei“, Pietroasele, Buzău; 18-20 septembrie, „Festivalul Sarmalelor“, Praid, Harghita; sfîrşit septembrie, „Parada Brînzeturilor“, Rucăr, Argeş; 3-4 octombrie, „Festivalul Borşului de Peşte“, Crişan, Tulcea; 17-18 octombrie, „Festivalul Zaibărului şi Prazului“, Băileşti, Dolj. (D. S.)

● O nouă isterie e pe cale să invadeze mass-media din România: flacăra violetă care, după ce a fost experimentată de cuplul aproape prezidenţial Geoană, a mai lovit şi în juniorul Prigoană. Voodoo-ul colorat se manifestă, cu precădere, înspre clasa politică, cei afectaţi simt greaţă şi ameţeală şi, pe deasupra, mai şi pierd alegerile, spre deosebire de cei care îl practică, zîmbitori, euforici şi prezidenţiali. Cu alte cuvinte, pentru unii mumă, pentru alţii mov. (S. G.)

● În Haiti – „cea mai vastă morgă sub cerul liber“, unde cei vii dorm pe străzi lîngă cadavre –, toţi corespondenţii sînt convinşi că haosul face imposibilă numărătoarea morţilor. 50, 100, 200 de mii? – nu se va şti niciodată. Totuşi se apreciază că cei 75 de oameni salvaţi de sub ruine constituie o cifră remarcabilă, aproape o minune în istoria seismelor. (R. C.)

● În spatele blocului meu e parcat un Jaguar X Type, ultimul model. În faţa locului de parcare e un capac care acoperă nişte ţevi cu apă caldă. O porţiune mai caldă de unde ies aburi, pe care nu se depune zăpada şi unde, asemenea cîinilor fără stăpîn, îşi face culcuşul o femeie fără casă. Într-o dimineaţă, am văzut un tip cu palton cafeniu pus direct peste cămaşa în dungi şi încălţat cu pantofi negri ascuţiţi (proprietarul Jaguarului), aşteptînd nerăbdător ca femeia să se trezească şi să-şi adune bulendrele, pentru ca el să-şi poată porni maşina. (A. M.)

● Viorel Hrebenciuc şi flacăra violetă au ajuns în The Washington Post: explicaţia supranaturală a politicianului român privind desfăşurarea dezbaterii televizate a candidaţilor la prezidenţiale a fost preluată de publicaţia americană. După o astfel de ruşine, mai că preferam o ştire din vremurile de odinioară, despre cîinii vagabonzi şi copiii străzii. (M. Ş.)

● Armata Elveţiei intră în faliment. Ministrul responsabil cu Apărarea a anunţat că, în ultimii ani, armata a comandat numeroase echipamente noi. Termenul de livrare e scadent anul acesta, se aşteaptă „marfa“, dar nu mai sînt bani. Cum îşi va mai apăra Elveţia legendara neutralitate fără bani? Fără armată? (M. M.)

UN SLOGAN PENTRU CEL MAI SLAB CITITOR DE PUNGULIŢE: „PROSTIA CARE ÎNCEARCĂ SĂ SE RIDICE TRĂGÎND DE MÎNER ŞI-A CÎŞTIGAT INDEPENDENŢA“

● Un prieten de-al meu zice că ar prefera, în locul vaccinului contra gripei porcine, un „vaccin contra mogulilor“, despre care nu mai suportă să audă discuţii. Eu am altă idee: dacă tot sînt ei îngrijoraţi că scade rating-ul emisiunilor de televiziune, să se facă un Big Brother cu moguli sau, mai bine, un Survivor în care mogulul cel mai slab să fie nevoit să rămînă pe insulă. (M. C.)

● La articolul meu de săptămîna trecută, un cititor de pe net a comentat ceva despre cît de prost sînt şi a încheiat aşa: „Băi, eşti atît de provincial, că nici nu mă enervezi“. Băi, eşti atît de cosmopolit, că îmi eşti simpatic. (C. G.)

● Am nimerit într-o seară peste promo-ul emisiunii lui Dragoş Bucurenci Verde ca viaţa şi m-am gîndit că cei care încă mai cred că nesimţiţii pot fi transformaţi în iubitori şi protectori ai naturii ar merita un premiu. Să vedeţi: arunc un ochi spre copacii din faţa balconului. Ce văd: un brad de Crăciun din care nu fuseseră date jos ambalajele de bomboane, o pereche de ciorapi de damă, o sticlă de suc Giusto, o pungă în care se vedea ceva alimentar şi alte felurite punguliţe. Mă întreb cît timp va mai trece pînă cînd vor fi date jos şi, mai ales, cine va face acest lucru: un ecologist sau nesimţiţii care le-au aruncat? Cu gunoiul ne-am lămurit, e complicat. Oare cu urşii polari cum o fi? (R. T.)

● Acum, că e la modă să fii atacat de parapsihologi, diverşi alţi politicieni spun că şi ei s-au simţit atacaţi, că au avut performanţe slabe etc. Dar de ce să excludem prostia? (C. G.)

● O vorbă de duh pentru miniştrii noştri: „Eu cred că o ţară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stînd într-o găleată, încearcă să se ridice trăgînd de mîner“. De la Winston Churchill. (M. C.)

● Sergiu Băhăian, tipul arestat pentru nişte crime în stil mafiot, avea cont pe Facebook şi 1600 de „prieteni“ acolo. Gândul a publicat un articol care pleca de la analiza contului de pe Facebook. Omul se declara un artist, regizor şi pasionat de fotografie. O dulceaţă de băiat! (C. G.)

● Într-o împrejurare tragică – cutremurul din Haiti –, am observat că agenţiile de presă, televiziunile de ştiri şi chiar lideri politici ca Barack Obama amintesc de moştenirea colonialistă ca explicaţie pentru situaţia economică a uneia dintre cele mai sărace şi politic instabile ţări din lume. Haiti este prima colonie europeană care şi-a cîştigat independenţa – încă din 1804, pe vremea lui Napoleon, francezii au fost înlăturaţi şi s-a proclamat regatul independent Haiti. Aşadar, vorbim de 205 ani fără colonialism. Cam după cît timp se prescrie vina în acest caz şi „greaua moştenire“ nu mai e invocată? (M. Ş.)

UN SLOGAN PENTRU SUPER-EROI: „ÎN ANUMITE MOMENTE, CÎTEVA SUTE DE ANI

AU AVUT NEVOIE DE APROAPE TREI LUNI“

● Din ultimul film al lui Tarantino (Ticăloşi fără glorie) am aflat că Al Doilea Război Mondial s-a sfîrşit într-un cinematograf. În ultimul film (nereuşit) al lui Guy Ritchie descoperim că Sherlock Holmes şi Watson au fost doi super-eroi, aproape asemenea lui Batman şi Spiderman. În concluzie, aproape totul e posibil. (I. P.)

● După ce s-a vorbit despre „flacăra violetă“, despre „paranormalii lui Băsescu“, despre „atacurile energetice“ asupra lui Mircea Geoană, dl Crin Antonescu (promotor al „revoluţiei bunului-simţ“!) n-a vrut să rămînă în afara acestei discuţii şi a declarat: „În anumite momente ale campaniei electorale nu mai aveam un control obişnuit asupra pronunţării unor cuvinte“. Personal, sînt foarte curios care erau acele cuvinte. Altminteri, chestiunea se poate rezolva la logoped… (M. V.)

● În vîrf de munte, într-un schit de cîteva sute de ani, la Cetăţeni, în Argeş, am dat, în cea mai dosnică firidă a vechii biserici, de o inscripţie datată 14 mai 1932: „Ionel şi Masa“. Cine zicea că în vremurile dintre războaie lumea era mai civilizată? (S. S.)

● De la gala decernării Globurilor de Aur am reţinut aşa: bărbia lui Tarantino, talia Sophiei Loren, rochia lui Halle Berry, premiul pentru Jeff Bridges şi discursul lui Robert Downey Jr.: „Eu nu am cui să mulţumesc. Ei sînt cei care au avut nevoie de mine pentru filmul ăsta“. (M. C.)

● De aproape trei luni, scările rulante de la Piaţa Victoriei I sînt în reparaţie. Nu mă deranjează să urc cîteva trepte, însă de fiecare dată cînd cobor din metrou nutresc o mică speranţă că ele au fost repuse în funcţiune. Şi tot de fiecare dată trăiesc o mică dezamăgire. Îmi dau seama că într-o altă ţară reparaţiile ar fi durat trei zile, după care li s-ar fi cerut scuze călătorilor pentru inconveniente. Astfel de amănunte aparent lipsite de importanţă te fac, de fapt, să-ţi doreşti să nu mai trăieşti în România. (A. P.)