Dintr-o veche conferinţă

Publicat în Dilema Veche nr. 313 din 11-17 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La 14 decembrie 1930, N. Iorga ţinea o conferinţă la Societatea „Bucureştii Vechi“. Titlul ei este Cum au fost şi cum trebuie să fie Bucureştii. În zilele noastre, problema a rămas aceeaşi. Ba, fără îndoială, tot ce s-a întîmplat de atunci şi continuă, fără să putem împiedica devastarea oraşului, a agravat situaţia. De aceea nu sînt de prisos extrasele care urmează. Ele ar trebui să dea de gîndit.

Istoricul începe cu întrebarea: „Ce a rămas din Vechii Bucureşti? Aceşti Vechi Bucureşti existau încă pînă la 1850-60. Schimbarea cea mare, de la Vechii Bucureşti la cei Noi, s-a făcut numai de la această dată, anume în perioada pe care aş numi-o perioada de iconoclasm“. Intervenţiile modernizatoare, adică adaptarea la gustul occidentalizant cu care începea să se deprindă societatea înaltă bucureşteană (mai repede decît cea ieşeană), erau condamnate de Iorga ca „o neînţelegere complectă, o ignoranţă crasă, o pretenţie obraznică“. Această indignare contra elitei bonjuriste mi se pare exagerată. Creşterea urbană se făcea atunci din cauza demarajului demografic, a creşterii economice (manufacturi şi proto-industrializare), dar şi a ascensiunii burgheziei. Pretenţiile acesteia la un statut aristocratic se manifestau prin mimetismul faţă de aspectul capitalelor străine, Pesta şi Viena, pînă la Paris. Cei care le-au vizitat atunci „au trăit într-un oraş cu străzi drepte, cu clădiri înalte, toate de acelaşi tip, lipite una de alta, şi au venit înapoi într-o ţară care are oraşe de un caracter cu totul deosebit...

Toţi inovatorii aceştia n-au avut nici cea mai mică înţelegere a caracterului oraşelor româneşti“. Ceea ce ei nesocoteau era faptul că Bucureştii se formaseră ca un ciorchine de sate preexistente. La o jumătate de secol după 1848, nu se omogenizase încă înfăţişarea unor cartiere care-şi vădeau originea boierească sau comercială sau de adunare la un loc a unei minorităţi etnice (evreii, germanii, ungurii). „Oraşul acesta a căzut în cea mai cumplită anarhie“: aceste cuvinte se referă la trei faze, cea dintîi fiind de imitaţie a arhitecturii occidentale, apoi „a caselor cu cotul la stradă“, adică a unor case-vagon care se întindeau pe parcele înguste, după care „ne-a apucat o manie de artă aşa-zisă românească“. Deci, nici stilul naţional n-a găsit iertare în ochii conferenţiarului, deşi ne-am fi aşteptat ca inspiraţia istorică şi accentuarea identităţii rurale să îmblînzească această judecată.

 „Împietîndu-se necontenit asupra vechiului oraş, cea mai mare parte din clădirile vechi au dispărut.“ Exemplele de monumente pierdute sau de construcţii noi criticate sînt alese de-a lungul Căii Victoriei. Cînd vine vorba de palatul Cantacuzino (1910), operă a arhitectului I.D. Berindei, Iorga îşi rîde de „lumina electrică ce făcea să strălucească ochii leilor de pe scara principală“ şi declară că acea clădire pretenţioasă, închiriată pentru birourile preşedinţiei Consiliului, era „tot ce poate fi mai potrivit pentru parvenitismul politic“. Înţelegem astfel de ce, devenit prim-ministru, N.I. a mutat aceste servicii în casa lui, mult mai modestă şi incomodă, din Şoseaua Bonaparte, 8.

 „Eu înţeleg, incontestabil, acest sacrificiu al puţinelor rămăşiţe din vechile clădiri care există, însă ar trebui să se facă o selecţie.“ Sarcina revenea, ca şi astăzi, Comisiei Monumentelor Istorice, care se zbătea şi atunci în dificultăţi care au rămas şi în prezent aceleaşi: „nu avem funcţionari, lucrăm cu funcţionarii Ministeriului Cultelor, iar în ce priveşte veniturile, sînt aşa de puţine încît abia ni ajung ca să împiedecăm de a cădea unele construcţii“. Deci, în timp ce propune „să se clădească un oraş nou“ la marginea Capitalei, aşa cum începuse să se facă „numai de la Şosea înainte“ – căci cartierului de nord e gata să-i recunoască „oarecare unitate“ şi alte calităţi –, N. Iorga revendică „etichetarea, pînă şi în cele mai depărtate mahalale, a caselor cu vechi caracter românesc şi obligaţia pentru proprietar să nu le sacrifice“. Ba chiar invocă dreptul statului de a expropria un imobil pe care proprietarul n-are mijloacele de a-l îngriji şi repara. Cît priveşte vechile biserici, el sugerează ca fondurile necesare întreţinerii lor să fie procurate din chiriile unor prăvălii înjghebate provizoriu pe terenul din jurul lor. Aici recunoaştem o situaţie pe care, la biserica Doamnei, o vedem şi acum: „casele cele mai urîte s-au îngrămădit din toate părţile şi zugrumă biserica“. Sau: „la pridvor s-au adaus acum tot felul de geamlîcuri şi fierării care trebuiesc desfiinţate“ (şi la biserica Dintr-o Zi).

 Concluzia: „Ce putem salva, în ce priveşte clădirile, să salvăm; ceia ce se ruinează în aşa fel încît nu se mai poate face nimic, să-l adunăm de oriunde, din case particulare, din poduri, din biserici“ pentru a strînge laolaltă, în acel Muzeu Municipal care tocmai fusese înfiinţat în 1930, elementele unui patrimoniu preţios.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.