Cu ochii-n 3,14
● În anii de cînd merg cu metroul, auzul meu a avut groaznic de suferit la anunţul care preceda staţia Piaţa Unirii: „Urmează staţia Piaţa Unirii, cu peronul pe partea stîngă. Corespondenţă cu magistrala 1 şi 3“. De curînd, cineva de la Metrorex a luat taurul de coarne şi a făcut cuvenita rectificare, „magistrala 1 şi 3“ fiind înlocuită de „magistralele 1 şi 3“. Deci se poate: gramatica şi subteranele au ajuns la o înţelegere. (D. S.)
● Iar am primit un înger pe e-mail. Imaginea lui era un pic neclară şi îmi făcea graţios cu mîna. Dacă-i făceam vînt mai departe, la încă şapte prieteni, a doua zi ar fi trebuit să mă sune cineva la ora 11,09 (fix) şi să-mi spună „ceea ce aşteptam de mult să aud“. L-am lăsat în pace. Pe la 11 am fost sunată într-adevăr de la o companie de ţigări, să mi se spună că am cîştigat două pachete şi o brichetă. Misterioase sînt căile Domnului, mai ales pe Internet. (A. P.)
● Tocmai ce mă întrebasem dacă există broderii manga şi ce văd pe Etno TV: o manea cîntată de Baby Minune & Pokemon Band. (M. C.)
● Am auzit de declaraţia lui Dorel Vişan cum că era mai bine cu cenzura de dinainte de 1989 decît acum. Totul plecînd de la ipoteza plăţii de CAS pentru drepturile de autor. Şi am o teorie. Nu despre cenzură şi CAS, ci despre de ce aceşti actori gen „monstru sacru“ păreau mai deştepţi pe vremuri decît acum. Simplu: pentru că înainte îi vedeam numai în calitatea lor de actori, altfel nu aveai ocazia să îi auzi vorbind. Acum, Vişan debitează de-astea, Piersic e obositor pînă la exasperare, Puric bate cîmpii, Mircea Diaconu vorbeşte ca la partid. În general, toţi apar mult la televizor ca să ne spună că nu îi iubim cît merită. Înainte nu prea aveau ocazia să se facă de rîs. Vorbeau numai în roluri, cuvintele erau de la Caragiale, Shakespeare, Cehov. Acum vin cu cuvintele lor. Şi nu ies bine (C. G.)
● Tom Hicks Jr., directorul şi fiul unuia dintre patronii clubului de fotbal Liverpool, a anunţat că demisionează după un conflict cu un suporter. Luat la rost de un „huligan“ care-l tot interoga, pe e-mail, cu privire la rezultatele economice şi sportive ale echipei, Hicks Jr. nu s-a mai putut abţine şi l-a înjurat. Apoi şi-a cerut scuze. Cum scuzele n-au fost acceptate, s-a simţit obligat să demisioneze. Cîtă (a)normalitate în lumea acestor huligani gentlemani! (M. M.)
● Compania farmaceutică Coropharm a făcut, din fructul arborelui african Griffionia simplicifolia, o pilulă-minune care, zic unii, vindecă suferinţa din dragoste, mai ales pe cea provocată de abandon şi trădare. Pilula, numită Amorex, stimulează endorfinele şi elimină angoasa determinată de încrederea prost investită. La cît e de lăudată însă, poate că merge nu numai în amorul înşelat, ci şi la victimele falimentelor bancare, ale mobbing-ului instituţional (gen France Telecom), şi în general, la victimele scenariilor apocaliptice de care s-a umplut Internetul. (S. S.)
● Din întrebările de început de an ale bunicului: cît mai costă pîinea la Bucureşti? Tu cînd faci o emisiune ca a lui Măruţă? Ai citit ceva din scriitoarea aia care a luat premiul nobil? (M. C.)
● Ca şi în A fost sau n-a fost?, şi în Poliţist, adjectiv (duminica trecută, pe HBO), Corneliu Porumboiu ne lasă o frază memorabilă într-un film de cinema foarte, ba chiar prea inteligent, cu un actor, Dragoş Bucur, care are un geniu de a se mişca şi a păşi pe stradă cum nu am mai văzut de la Paul Newman încoace. La întrebarea „Ce e conştiinţa?“, se răspunde: „Ce mă opreşte să fac ceva de care-mi va părea rău“. (R. C.)
● Am revăzut recent Girl, Interrupted la televizor. Avea ochii lui Bette Davis… Avea şi voce (ascultaţi varianta la „Somebody to love“, cîntată de ea pe coloana sonoră a desenului animat Happy Feet). Nici acum nu m-am obişnuit cu gîndul candorii dispărute a lui Brittany Murphy. Moartea cuiva atît de tînăr, de frumos şi de talentat e, vorba lui Carlos Fuentes, o mare porcărie. (M. C.)
● Invitat la Gala Studenţilor Români din Străinătate, fostul ministru Adomniţei şi-a încheiat discursul prin citarea nemuritorului poet „pereche“: „La trecutu-ţi mare, mare viitor“… Care pereche? (S. G.)
● În Anglia se spune că bradul şi podoabele de Crăciun nestrînse după Sf. Ion aduc ghinion. În Bucureşti, pe data de 11 ianuarie 2010, la intrarea în pasajul Victoriei, o reclamă electronică cu aprindere intermitentă încă ura Sărbători fericite, din partea Primăriei Capitalei. La noi, să trăiască dom’ doctor, sărbătorile par mai lungi şi trezirea aşijderea. (A. M.)
● OTV a transmis în direct funeraliile actorului Toni Tecuceanu. În centrul ecranului, un sobor de preoţi oficia slujba. Deasupra scria „Dumnezeu să-l ierte pe Toni“ şi „Sîntem alături de cîrcotaşi“. (A. M.)
● Pe Calea Moşilor s-a deschis o cofetărie care se numeşte sugestiv „La Coana Mare“. În fiecare sîmbătă, dacă plăteşti 20 de lei, mănînci ce şi cît pofteşti, dar se precizează că ei nu sînt responsabili pentru eventualele abuzuri. Păcat. Deja îmi imaginam un doctor într-un colţ, pregătit cu doze de insulină. (A. P.)
● O etichetă: „Romulus. Original. Fondat 1993. Băutură alcoolică fermentată liniştit cu suc (0,1%) şi aromă de prune“. Bidonul are 3 litri şi vine de la Focşani. (M. C.)
● În 2009, 4500 de irakieni au murit ucişi în atentate. Cu 50% mai puţini decît în 2008. Totuşi, problema, pusă în termenii lui Ubu Roi, nu moare: cîţi vor rămîne să-i numere, în 2010-2011 etc.? (R. C.)
● „Au scăzut preţurile la silicoane“, am auzit la telejurnalele de luni. De atunci încoace, mă tot gîndesc – şi îmi cer scuze că vă inoportunez cu această măruntă dilemă – dacă, în condiţii de criză, asta e o veste bună sau nu… (M. V.)
● Se pare că Bill Clinton ar fi spus despre Barack Obama, pe vremea cînd actualul preşedinte american concura împotriva soţiei sale la alegerile preliminare din Partidul Democrat, următoarele: „Acum cîţiva ani, băiatul ăsta ne-ar fi adus cafeaua“. Dacă aş fi fost în locul lui Obama, aş fi replicat: „Bill, cafeaua şi trabucul nu prea merg împreună“. (M. Ş.)
● În mega-producţia Avatar, regizorul James Cameron face o vibrantă pledoarie pentru întoarcerea în mijlocul naturii şi protecţia mediului ambiant, rănit mortal de civilizaţia occidentală. Cu ocazia acestui imn propagandistic pe peliculă, milioane de spectatori sînt dotaţi în cinematografe cu ochelari de plastic, pentru vizualizarea efectelor 3D. Ca să fie consecvent, ar fi trebuit să propună ochelari reciclabili. (M. Ş.)
● Natura umană iese cel mai bine la iveală la biserică: chiar şi la coadă la apă sfinţită, unii se strecurau prin faţă, alţii strigau la ei, în timp ce o a treia categorie ţinea socoteala cîtă apă lua fiecare. (I. P.)
● Am intrat într-un magazin să-mi iau un fular şi am ieşit de acolo cu un tricou. Am dat pe el 25 de lei. Cînd am ajuns acasă am dezlipit eticheta, iar sub ea se afla o altă etichetă, de 40 de lei, am dezlipit-o şi sub ea se afla o altă etichetă de 75 de lei. Am dezlipit-o şi pe aceea şi pe ultima etichetă scria 95 de lei. Cineva a cumpărat tricoul acesta anul trecut de patru ori mai scump. Am simţit că am făcut o afacere bună la acest început de an. (M. C.)
