⬆
EDITORIALE ȘI OPINII
Pagina 66

Alegeri ca oricare altele? Vot cu repetiție la Istanbul
Mai poate fi salvată democrația în Turcia? Mai poate fi schimbat cursul autoritar pe care s-a înscris în ultimii ani această țară cu ambiții europene? Poate fi înfrînt președintele Recep Tayyip Erdogan? Pentru a doua oară în decurs de trei luni, locuito

Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Alegătorii nu-i votează (aleg) pe cei realiter (în fapt) cei mai buni, ci pe cei care cred ei că sînt cei mai buni.

Nimicul de partid
Problema nu e de fapt nici nimicul, nici doamna prim-ministru, nici alții ca ea și din jurul ei. Problema e acest partid al nimicului, un partid care poate opera cvasi-miraculos transmutarea unui nimeni într-o personalitate și a nimicului în abilitate, c

Despre bețivani și rușine
Mă simțeam cam tot timpul sub supraveghere de naționalitate conlocuitoare și nu îndrăzneam să aduc pe nimeni pe la mine pe acasă. Ne-au dus la poligon în clasa a X-a și în clasă la mine s-a discutat despre cît de fain ar fi fost să tragem în ciori.

O delimitare necesară
Fenomenalitățile relaționate camuflează, iată, realități disjuncte. Granița lor semantică separă, pe intervale infinitezimale, antinomii etice. Nu voi merge atît de departe încît să conchid că frica e „morală“, iar lașitatea „imorală“. Am conv

Cînd, la masa giganţilor, europenii figurează în… meniu
De mai multe ori am văzut caricaturi în care preşedintele american Donald Trump şi preşedintele chinez Xi Jinping apar ca nişte căpcăuni. Poate că ei nu au multe lucruri în comun, dar în ce priveşte Uniunea Europeană se află pe aceeaşi lungime de u

Ipochimeni şi ipochimene
Ipochimen s-a păstrat destul de bine în registrul colocvial-ironic al românei de azi, cel puţin între vorbitorii mai cultivaţi; forma are mii de atestări actuale, în contexte agravante şi uneori cu un sens depreciativ presupus ca stabilizat: „un ipochime

Cum miroase parfumul muzei
Există încă, fără îndoială, un entuziasm al elevilor, o deschidere a lor, un interes aparte pe care îl manifestă față de competițiile nonformale, care nu presupun etalarea unor cunoștințe, compilarea unor informații, regurgitarea unor clișee. Există o atrac

După meciul cu Norvegia
Noroc cu Tătăruşanu. Ţinut pe bară de Nantes, dotat cu o coafură retro (pe teren părea dintr-o reclamă la nu ştiu ce bere pe care o beau şi părinţii fotbaliştilor de azi înainte de meci), omul din poartă a luat doar golurile imparabile. Apoi norocul

Un dirijor european
Paul Staicu are astăzi 82 de ani și trăiește în Franța. A fugit din țară chiar înainte de revoluție, în 1989, și a întemeiat o orchestră simfonică în micul oraș Montbéliard. Anul trecut a publicat la Editura Muzicală o carte de amintiri intitulată Din Europa în Europa. Povestea începe cu figurile părinților și ale bunicilor, cu zilele copilăriei marcate de război, cu descrierea senzațiilor create de un bombardament al aliaților din 1944. Sînt amintiți și anii de studii de la Praga și Viena, sînt

Estimp, în Alaska…
Ipiutak e practic singura cultură arctică care a renunțat complet la ceramică. În atîtea case săpate nu există nici un ciob de vas sau de opaiț. N-aș vrea să cad într-un stereotip, dar acest abandon voluntar al unei tehnologii de mare preț miroas

Ghidul Andrei Șerban
În Zadarnicele chinuri…, Shakespeare induce o tensiune intelectuală și emoțională excepțională în jocul replică-contrareplică. Personajele toate iau cuvintele unul din gura celuilalt și le întorc pe alte, nebănuite, fețe, dezvăluindu-și, astfel, trăsăturile. Cu

Pictori români în Franța
Le moment Nicolae Grigorescu; Les plus français des peintres roumains: Pallady et son amitié avec Matisse, Iser, Scortescu, Ganesco; Entre deux tentations: le traditionalisme roumain et le modernisme de l’École de Paris reprezintă doar o mică parte d

Uiți din ce în ce mai mult?
Uiți chestii de toate felurile. Și-ncepi să te sperii. Pe urmă constați, cînd te vezi cu prieteni vechi, că vorbiți din ce în ce mai des despre boli, despre unii care nu mai sînt. Și-ncepeți să găsiți din ce în ce mai mult confort în chestiile pe care le conside

Unire în nesimțire
Viitorii miniștri, secretari de stat, șefi de instituții de tot felul învață că un obraz gros conservă funcții chiar și atunci cînd situația devine intolerabilă. Inscripția de pe steagul lor e „Indignarea trece, funcția rămîne“. Sau „Unire în nesimțire“.

Gata cu gluma!
În SUA, conducerea ziarului The New York Times a decis să renunțe la desenele politice. Da, ați citit bine: ediția internațională a faimosului cotidian nu va mai avea, începînd cu 1 iulie, caricaturi politice. Decizia intervine la cîteva săptămîni după apariția unui desen realizat de un colaborator extern în care apare un Donald Trump orb, cu chipă pe cap, „ghidat“ de un cîine cu capul premierului israelian Benjamin Netanyahu, pur-tînd la gît un medalion cu steaua lui David. Car

Neliniști post-electorale
Ebrietatea paralizantă a „medaliei“ de campion. Iei „felicitările“ drept încheiere suficientă prin ea însăși a competiției, iei primul pas către orizontul proaspăt deschis ca fiind ultimul.

Tragedie și farsă în istorie
Multora ascensiunea, tipologia și căderea lui Dragnea le-a amintit de Ceaușescu. Același tip de dictator, cu aceeași poftă de dominare nestăpînită. Aceleași origini umile, aceeași viclenie în a-și înlătura rivalii din partid unul cîte unul. Aceeași ură pentru valorile culturale de tip occidental, același naționalism, chiar șovinism primitiv, aceeași propensiune înspre rău și

Relu și Gigi
Cînd mă întorc, nea Gigi scosese acordeonul. Zice cu voce tare că nu ar fi rău dacă lumea s-ar mai spăla din cînd în cînd sau dacă s-ar muta la toaletă. E un zdrahon de om, așa că nu îndr

Obsesii vechi și noi
Am scris, în urmă cu cîțiva ani, un articol despre kakistocrația românească. Vă reamintesc faptul că acest termen se referă la „guvernarea celor mai răi“, provenind din asocierea superlativului adjectivului antic kakos – „rău“ –, kakistos, cu lexemul kratos, personificarea divin-mitologică a „autorității“ în mentalitarul grecesc. Puterea în mîna celor mai răi, pe scurt zis.

„Ziua cea mai lungă“ – semnificaţiile unei comemorări
De cînd trăiesc în Franţa am urmărit de multe ori modul în care este aniversată debarcarea din Normandia. Francezii au tendinţa de a acorda mai multă atenţie cifrelor rotunde. Din acest mo

Traduceri ecumenice
Relatările jurnalistice despre recenta vizită a Papei Francisc în România sînt interesante din punct de vedere lingvistic, mai ales dacă le comparăm cu cele de acum douăzeci de ani, din timpul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea: în esenţă, s-ar părea că terminologia religioasă folosită azi tinde să apropie confesiunile creştine, nu să le îndepărteze. În anii ’90, după închiderea c

Oralul, o formă fără fond?
Mai întîi, certificatul cu calificative nu are absolut nici o relevanță, în nici un fel, în nici un domeniu. Nu reprezintă nici măcar un 0,01% în vreo situație de viață ulterioară. Apoi, ca s

Ce are Liverpool şi n-au alţii?
E titulară pe cîntecul acela magic, „You’ll Never Walk Alone“, care vorbeşte despre credinţă, camaraderie, umilinţă şi biruinţă, şi sună imens cîntat în orice stadion. Pentru că orice stadion d

Locomotivele cu aburi
„Creatura“ trasă lîngă peron însă, de care nici nu prea aveam curajul să mă apropii, era cît se poate de concretă, chiar ireal de bine conturată în toate detaliile. Transmitea senzația unei forțe

Oameni și zgărzi
Unele obiecte plăcute la vedere sînt neplăcute la gîndit. Acum doi-trei ani, cineva a adunat cam tot ce se știe despre cele 45 de zgărzi de pus la gîtul sclavilor păstrate din antichitate. Nu-mi vine în minte cum s-ar putea numi în română aceste inele de fier sau plumb; cred că ar merge eventual franțuzismul „carcan“. Rolul lor nu era, ce-i drept, să fie legate de u

Fală deșartă și latinitate profundă
Rare motive de bucurie am cînd privesc în jur. Păcatul meu: devin tot mai mizantrop pe măsură ce îmbătrînesc. De aceea, poate, cînd îmi apare în față un motiv să fiu fericit că aparțin comunității în

Roma și Constantinopol
Biserica din partea de Vest s-a autointitulat catolică, ceea ce în grecește înseamnă universală, în timp ce Biserica din Est și-a zis ortodoxă, adică dreptcredincioasă. De aici încolo, multe pa

Cum se cîștigă adevăratele alegeri?
Adevăratele alegeri se cîștigă atunci cînd te gîndești, măcar o fracțiune de secundă, înainte de a-ți parca mașina ca un nesimțit abisal, încurcîndu-i crunt pe alții. Adevăratele alegeri s

Omul și partidul
Recent, președintele României și diverse figuri din Opoziție au reacționat virulent împotriva unei mici ticăloșii a PSD care anunțase de la guvern că președinții de consilii județene vor fi

Uniunea Europeană după Juncker
După alegerile europene din 26 mai și reașezarea politică din Parlamentul de la Bruxelles/Strasbourg se caută un nou președinte al Comisiei Europene care să-l înlocuiască, la închei

Însemnări despre poluarea folclorului
Falsificarea folclorului este, la noi, o deprindere mai veche decît s-ar putea crede. Încă din 1925, Blaga deplîngea sporirea îngrijorătoare a numărului celor care „în numele unui tradiționalism rău înțeles, fac exces de etnografie artistică“. Gafa lor e u

Cine ce pricepe?
Dar doamna Viorica a înțeles ce s-a întîmplat? Vai de mine, doamna Viorica și „a înțelege“ nu se pupă deloc! Nu înțelege dumneaei în ce țară și în ce județ se află, cum să înțeleagă niște procente? Stă la putere fermă, că așa i-a ordonat domnul Dragnea. Necazul e că nici pe acesta nu-l pricepe bine: ca probă, a zis că nu votează la referendum, dar la sfîrșit a zis că a votat, lăsîndu-o de căruță pe ea, care n-a votat, deși mai înainte zisese că va vota. Ce să mai înțelegi din schema

Un pic de speranță
Tot blocul știe cînd trece nea Rică prin gară – sună claxonul ăla nenorocit de locomotivă de patru ori, de fiecare dată din ce în ce mai lung. Glumește că face asta pentru ca să știe amantul lui tanti Dana și să evite un infarct. Desigur, fiind singurul nebețivan di

Maturizarea revoluționarului
Colegul meu de la Istoria Culturii, Virgu Zăbavă, a fost dintotdeauna un revoltat ireconciliabil. Încă din studenția noastră – petrecută, parțial, înainte de 1989 –, el se remarcase în postura de rebel. Protesta mereu împotriva vreunui abuz, invoca liberalismul occidental și denunța „pervertirea patriei“. Îl detesta, firește, pe Ceaușescu și nu se ferea să o spună în diverse cercuri. Lumea îl cam evita, dar din rațiuni diferite. Cei mai mulți îl bănuiau informator al Securității și, implicit, ag

Mîndru că sînt european?
De multe ori, participarea la vizite oficiale devine, pentru un interpret, o chestiune de rutină. Poţi să însoţeşti miniştri sau prim-miniştri, să te întîlneşti cu comisari europeni sau şefi de stat, regulile sînt cam aceleaşi. Le respecţi şi totul e previzibil, uneori frizînd

Votul diasporei: un calvar al aşteptării care se repetă
Oare să fie incompetenţa românească „altfel“ decît cea care apare uneori şi pe alte meridiane europene? Să aibă oare Cioran dreptate, să fie condamnaţi românii la un fel de incompetenţă eternă? Ciudată este această incompetenţă care, în România, nu cade niciodată sub incidenţa Justiţiei. Ea nu este considerată ca un delict, ci mai degrabă ca un dat natural. Incompetenţa românească mi se pare una extrem de „subtilă“. Ea se ascunde după masca nevinovăţiei, a banalităţii

Vi se pare utopic?
În primii mei ani de profesorat s-a întîmplat să am o clasă de a V-a la unul dintre liceele de top ale Clujului. A fost un an foarte solicitant, în același timp un an de formare bună. Ce îmi aduc aminte de la o ședință cu părinții: un părinte care m-a ap

Tocmeala vieții cu moartea
Tot universul meu spitalicesc, spațiul meu de intimitate, ca să spun așa, era la o distanță de o mînă – și așa trebuia să rămînă. Doar așa mă simțeam în siguranță...

Statul la coadă, sport național?
Îmi amintesc, deloc vesel, de sloganul din ’89: „În decembrie ne-am luat raţia de libertate“. După 30 de ani, sîntem, practic, tot acolo. Tot la coadă. Acum ne-am luat raţia de democraţie, într-o răbufnire care ar putea fi curînd acoperită, din nou, de lehamite

Ce urmează?
Opoziția are acum un ascendent moral confirmat de electorat și acțiunile ei ar trebui să aibă altă greutate. Dar se pare că autoritatea morală, legitimitatea, onoarea, competența și alte asemenea elemente nemateriale nu-i prea interesează p

O mie și una de antichități
Drumul emirului musulman, puțin după anul 700, printr-un tărîm plin de vestigii ale lumii grecești și romane (și egiptene, și berbere…) este punctat de întîlniri cu obsedanții idoli, statui clasice, inacceptabile în civilizația aniconică a islamului,

Cînd e mai bine să rîzi de lume?
La 53 de ani după eșecul primei încercări comice, Verdi era Verdi. Compusese tot ceea ce l-a consacrat ca imens compozitor de operă, era deja o statuie în istoria muzicii și un mit strălucitor pentru Italia. Acum, la apus, cînd nu mai avea ce pierde după ce cîștigase totul – faimă, bani, recunoaștere profesională, respect unanim –, decide că încerce din nou genul comic. Anunțase de două ori că, din motive de vîrstă și putere fizică, se retrage din compoziția de opere și tot de at

Democrația ca stil de viață
Al treilea volum al jurnalului lui Ion Rațiu (Reorganizarea exilului. 1963-1968), lansat de curînd la Cluj în cadrul evenimentului Dialogurile Rațiu pentru Democrație, reprezintă un instrument istoric foarte util în această direcție. Ca și volumele anterioare

La ce bun flâneur-ul în vremuri de jogging?
Pentru a înțelege menirea și rostul flâneur-ului în viața modernă, să ne aducem aminte că acesta nu trebuie confundat cu dandy-ul. Dacă acesta din urmă se preumblă în spațiul orașului pentru a fi văzut, flâneur-ul o face pentru a vedea; dacă dandy-ul este

Crize
Dispariția lui Liviu Dragnea din peisaj lasă la guvernare un PSD umilit, dezorientat, în căutare febrilă a unei coerențe pe care nu știe cum să o dobîndească. În anii în care a condus partidul, dl Dragnea a eliminat aproape orice procedură, a ignorat structuri și a inva

Cine cîntă Oda bucuriei după alegerile europarlamentare?
În Marea Britanie – victorie așteptată a Partidului Brexit condus de Nigel Farage, care a obținut peste 30% din voturi. Lansat acum cîteva săptămîni de susținătorul feroce al ieșirii Marii Britanii fără acord din Uniunea Europeană, acest partid s

Pagini răzlețe din jurnale vechi
Moartea pare scutită de mizeria descompunerii putride. Miresmele nu devin miasme. Moartea nu cade niciodată în pestilenţial. Pălire, uscare, dezagregare, toate păstrează ceva curat şi firesc, fără duhoare şi fără înnoroire. Se trece

România și victimele ei
Rareș Bogdan este, săracul, mereu la luptă cu inamicii lui Avram Iancu, nu de alta, dar la cît de prieten este cu Oprea, Gușă și Vanghelie, nu prea ține cu gargara cu PSD. Un amestec de Pleșoianu și Funar, mă aștept în orice moment să ne dezvăluie că adev

Profesorul Fantômas
Șmen a schițat un zîmbet trist. „Mi-au dat pînă și acest birouaș. M-au promovat accelerat, permițîndu-mi să sar trepte academice întregi. Mi-au creionat o aură de savant, fără a sesiza că dosarele mele profesionale conțineau date științifice apro