Cine ce pricepe?
Oare Liviu Dragnea a priceput ce s-a întîmplat pe 26 mai? Nu sînt deloc sigur, după încercările de a minimaliza amploarea înfrîngerii PSD-ului. Refuzul de a demisiona pe loc e o dovadă. În fond, n-a spus el odată că „nu vrea să iasă ca un prost din politică și din viață?“ A fi om de onoare, măcar acum, cînd sfîrșitul de „mare lider“ plutește în aer, este desigur pentru el un fel de a fi prost. De altminteri, cred că e convins că victoria Opoziției la europarlamentare e opera „statului paralel“, plătit de Soros, care prin tot felul de trucuri, inclusiv agitarea spiritelor în diaspora, a reușit să scoată lumea la vot în număr mult mai mare decît se aștepta orice consilier. Fără îndoială, manipularea, banii și drogurile explică totul. Poate și Timmermans. Ce păcat că n-a trecut cu TAB-urile peste diasporeni pe 10 august! „Marele meu defect“, gîndește acum Liviu Dragnea, „e că am fost prea bun și m-au luat de prost.“ Și cînd te gîndești că „a dat“ oamenilor pensii și salarii mărite, plus ajutoare. Și tot au votat atîția pesediști cu referendumul lui Iohannis! Ingrații! Acum stă la sfat cu garda lui de pretorieni – Rădulescu-Mitralieră, Codrin, Șerban Nicolae, Nicolicea, Olguța și alți cîțiva. Pricep ei ceva din furtuna care suflă peste ei și care în curînd îi va lipi de pămînt? Aș! Speră că se vor descurca ei cumva. N-au făcut la fel și în 2015, cînd Ponta a plecat, lăsîndu-i cu ochii în soare? Poate că și acum vor găsi niște naivi, ca Cioloș, care să le mai permită să supraviețuiască politic, să-și reia puterile și s-o ia de la capăt. Mai au, desigur, niște hopuri de trecut cu procesele. Te pomenești că acum ar putea să iasă rău! Lasă că veghează Curtea Constituțională. Iar dacă referendumul validat îi oprește să dea ordonanțe de urgență în materie penală, pot să mai defecteze ce a mai rămas de defectat în mașinăria Justiției în Parlament. Sigur, dacă vor mai avea majoritate. Dacă.
Dar oare eternul oportunist Tăriceanu, al cărui partid n-a reușit să treacă pragul electoral de 5%, pricepe ceva? Înțelege unde l-au adus trădările sale, înclinația de a fi slugă? Părea destul de binedispus în seara alegerilor și felicita democrația. Însă doamnele Renate Weber și Norica Nicolai, care pierd șansa de a mai „servi poporul“ în PE pe mulți euro, s-au lămurit și se vor abține să-și felicite șeful.
Dar doamna Viorica a înțeles ce s-a întîmplat? Vai de mine, doamna Viorica și „a înțelege“ nu se pupă deloc! Nu înțelege dumneaei în ce țară și în ce județ se află, cum să înțeleagă niște procente? Stă la putere fermă, că așa i-a ordonat domnul Dragnea. Necazul e că nici pe acesta nu-l pricepe bine: ca probă, a zis că nu votează la referendum, dar la sfîrșit a zis că a votat, lăsîndu-o de căruță pe ea, care n-a votat, deși mai înainte zisese că va vota. Ce să mai înțelegi din schema asta, cînd mai ești și analfabet funcțional?
Să fim totuși drepți și să întrebăm mai departe: oare liberalii înțeleg ce cadou uriaș au primit, fără să l fi meritat prea mult? Înțeleg că de la ei se cere o chestie delicată: inteligență? Au, prin depozite, vreo rezervă dintr o astfel de marfă (căci pînă acum n-am văzut în vitrină prea des)? USR-PLUS s ar putea să aibă, în schimb, prea mulți deștepți. Pricep ei că acum trebuie să fie un pic mai proști, adică disciplinați, fără improvizații, și chiar un pic umili? Că n ar fi cazul să se umfle în pene precum curcanii? Bine-ar fi. Și, în general, înțelege Opoziția victorioasă nevoia de unitate? Și cum vor rezolva ei, cu președintele Iohannis în frunte, cvadratura cercului: să răspundă așteptărilor milioanelor care i-au votat, fără a avea puterea încă și nefiind clar cum ar putea-o obține altfel decît prin tot felul de „soluții imorale“? E nevoie de multă pricepere. O vor găsi pe undeva?
Dar hai să nu ne oprim nici aici: oare noi, noi care am ieșit în număr mare la vot, care am votat să-i dăm jos pe Dragnea și ai lui, noi pricepem cu adevărat ce s-a întîmplat? Înțelegem măcar din ce pericol am scăpat, aproape fără să știm cum am reușit? Sper. Știm totuși că ne am mobilizat în număr mare într-o frumoasă duminică de mai, ca să restabilim un pic de democrație și de normalitate, să facem ca politicienii să nu se creadă „sînge albastru“ și nimeni să n-aibă posibilitatea să-și facă singur legile care să-l judece, cît și să-și pună cu mîna lui judecătorii care să-l achite. E bine dacă măcar asta înțelegem. Dar înțelegem oare și că drumul care ne așteaptă e lung și că, vorba lui Churchill, poate nici măcar nu sîntem „la începutul sfîrșitului“, ci abia la „sfîrșitul începutului“ procesului de instalare a unei democrații, cît de cît funcționale? Ba ar fi cazul să pricepem că, în chestiile astea delicate, nici nu există sfîrșit, ci că sîntem mereu în fața a noi începuturi, și că diferența o face mai ales felul cum le parcurgem: mai lucizi sau mai năuci.
Întrebarea este deci: cine ce pricepe din ziua de 26 mai 2019?
