Obsesii vechi și noi

Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
Maturizarea revoluționarului jpeg

Am scris, în urmă cu cîțiva ani, un articol despre kakistocrația românească. Vă reamintesc faptul că acest termen se referă la „guvernarea celor mai răi“, provenind din asocierea superlativului adjectivului antic kakos – „rău“ –, kakistos, cu lexemul kratos, personificarea divin-mitologică a „autorității“ în mentalitarul grecesc. Puterea în mîna celor mai răi, pe scurt zis. Așa îmi părea a fi România acelor zile. Nu mi-am schimbat părerea, pe măsura trecerii timpului, dar am creionat, în lumina experienței acumulate ulterior, niște nuanțe hermeneutice. Dacă, în trecut, vedeam proliferarea kakistocrației ca pe o consecință a retragerii oamenilor buni din dinamica socio-politică, actualmente am ajuns să mă întreb ce a determinat, cu adevărat, acestă neobișnuită retragere. În textul anterior, mă arătam destul de conciliant cu „motivele“. Greața – fie ea și în sens metafizic, adică existențialist-sartrian – generase, firesc, gestul de izolare a inșilor cu valoarea principialității (încă) nealterată. Îi împinsese la recluziune, la irepresibile porniri catabazice. Asistam, bănuiam eu, la o activare legitimă a instinctului de conservare în fața agresiunii „răului“ colectiv. Neputință, dezgust, frustrare la escaladarea fioroasă a „netrebniciei“ în viața publică, pentru a fi eufemistic, precum Noica odinioară. Sentimentul inutilității, urmat de epifania (blazată) că ai o singură existență pe care nu merită să ți-o irosești în riposte și excese protestatare. Chiar dacă ele ar fi în numele binelui și al marii comunități.

E mai înțelept să te întorci în lumea ta, să guști cadoul ființării proprii, cadou individual, nu colectiv (în fond, ne naștem și murim singuri, nu asistați, în vreun fel, de întreaga umanitate!) și, desigur, cadou irepetabil. Să te cufunzi, reconfortant, în sine, în autenticitatea (singulară și ea) a identității tale. Cine ți-ar putea reproșa, pînă la urmă, dorința de a rămîne egal cu tine însuți? Nu resping neapărat o asemenea „autovalidare“ a nevoii de intimitate, de eschivă (privată) dinaintea asaltului kakistocratic. Mă frapează însă, mai nou, comportamentele pe care respectiva atitudine le angajează la nivel de societate și, ca atare, nu am cum să nu elaborez interogații asupra originii sale reale. Am, de ceva vreme, senzația reactualizării, în sufletul patriei, a paranoiei colective din dictatura ceaușistă. Oamenii – și mă refer la cei de bună calitate, pe care îi respect și îi prețuiesc necondiționat – sînt speriați și dezorientați. Intimitatea, retragerea, izolarea nu-i mai liniștesc, nu mai par să le fie suficiente. Suferă de agitație și anxietate, și-au pierdut spiritul critic și puterea de a reacționa. Dezvăluie fizionomii (și mentalități) de refugiați, cu gestica spastică însoțitoare, în însăși țara lor de obîrșie. Au profiluri de ostatici, nu mai trăiesc siguranța spațiului personal, soluția „ascunderii“ fericite de altădată. „Adăpostul“ le-a fost deconspirat și, vai, cucerit. Aleargă, derutați, prin „kakistocrație“ și tresar la cel mai mic zgomot „politic“. Le este frică pînă și de umbra lor. Nu sînt deloc cinic, remarcînd că, din punct de vedere psihologic, lumea autohtonă contemporană i-ar fi plăcut enorm lui Ceaușescu. Ar fi dominat-o cu ușurință. Scena balconului din 1989 nu s ar mai fi repetat acum cu maximă celeritate. Nu mă înțelegeți greșit! Nu fac aici apologia revoluției cu orice preț. Cineva mi-ar putea chiar reproșa că nu am am înțeles nimic din triumful electoral al lui Klaus Johannis ori din răsturnarea Guvernului Ponta. Ce au reprezentat acele episoade dacă nu prospețime mentalitară, explozie civică, spirit inovator?

Accept observația, dar numai pe palierul de suprafață al conotației ei. Nu contest că, odată coagulați, fie și tardiv, de un principiu reformator, compatrioții noștri, în postură de grup, nu ar fi capabili de ripostă (ba de o ripostă, poate, cam prea vehementă uneori, ceea ce indică prezența frustrărilor adînci!), ci că, în planul individualității, ei experimentează iarăși spaima viscerală de sistem. Se lasă pradă, din nou, psihologic și moral vorbind, disimulării, ipocriziei și eschivei, toate așa-zis „salvatoare“. Întîlnesc prea multă lume (altfel, rafinată) gata să-și asume prudența estimativă și să-și cenzureze abilitatea declarativă, pentru a nu intra la idei. Se vorbește esopic astăzi, cu aluzii indirecte și complicate la realitatea imediată, se critică deviat și doar prin insinuare, se mimează inocența, se face cultul „tăcerii de aur“ și se sugerează, compulsiv, frica de „a nu fi ascultat“. Continui să înțeleg retragerea din calea entuziasmului kakistocratic și să ofer credit circumstanțelor atenuante ale instinctului de conservare. Nu pot să-mi reprim însă întrebarea dacă, undeva, prin profunzimile subliminale ale comportamentului „carceral“, nu se află cumva o mică, delicată și sensibilă lașitate. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.