Cine cîntă Oda bucuriei după alegerile europarlamentare?

Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
Bătălia cu giganții jpeg

Mobilizare exemplară la alegerile pentru Parlamentul European. Participarea masivă a europenilor la scrutin – e cea mai mare cifră din ultimele două decenii – înseamnă o așezare mai solidă a viitorului legislativ. Unde-s voturi e și legitimitate! Vestea și mai bună e că, pînă la urmă, partidele eurosceptice, antiimigranți, extremiste și populiste nu au obținut chiar atît de multe voturi pe cît se temeau unii politicieni din zona centristă. Ba chiar nu e exclus ca teama de un tsunami antieuropean să fi mobilizat la vot cetățeni care altminteri nu s-ar fi dus să-și voteze reprezentanții de la Bruxelles & Stras-bourg. Așa cum era de așteptat, cele două mari familii istorice de partide, PPE și S&D, au mai puține mandate ca în legislatura precedentă și nu vor mai forma, singure, majoritatea. Grupul ALDE, consolidat de deputații aleși pe listele En Marche, va reprezenta o forță politică importantă. În fine, revelația acestor alegeri o reprezintă Verzii. Mișcarea ecologistă a căpătat contur doar de puțină vreme și a fost o mare surpriză ca state precum Franța, Germania, Irlanda, Finlanda, Austria, Marea Britanie și Țările de Jos să trimită un contingent de 77 de deputați europeni ecologiști. Verzii ar putea chiar avea un cuvînt de spus la momentul aprobării Comisiei Europene în caz că nici un grup nu va avea majoritatea absolută. Ei sînt relevanți pentru o parte importantă a cetățenilor europeni și sînt pe cale să devină (aproape) indispensabili în ecuația puterii.

Acestea fiind spuse, trebuie totuși precizat că partidele eurosceptice vor avea în viitorul Parlament European un număr important de fotolii: aproape o treime. În Franța, de pildă, Adunarea Națională a lui Marine Le Pen a depășit cu puțin scorul obținut de partidul liberal centrist al președintelui Emmanuel Macron, plasîndu-se în top, cu 24% din voturi, față de sub 23% cît au reușit cei de la La République En Marche/MoDem. La doi ani de la accederea la putere a lui Emmanuel Macron, aceste alegeri europene au constituit un pariu pierdut pentru șeful statului și un test de rezistență trecut la limită, după cazul Benalla, după criza „vestelor galbene“. Atît Emmanuel Macron, cît și Nathalie Loiseau, capul de listă în aceste alegeri, au mizat pe un discurs pro-european și au atras atenția asupra riscurilor atrase de discursul extremist și eurosceptic promovat de principalul competitor electoral. Un discurs convingător, căci mobilizarea la vot a fost mare, dar nu suficient de atractiv, de vreme ce Le Pen a cîștigat alegerile. Verzii au cîștigat în Franța 13,5% din voturi – o adevărată surpriză. În parte, cel puțin, electoratul verzilor e hrănit de cei dezamăgiți de poticnelile din programul de mediu anunțat de Emmanuel Macron.

În Marea Britanie – victorie așteptată a Partidului Brexit condus de Nigel Farage, care a obținut peste 30% din voturi. Lansat acum cîteva săptămîni de susținătorul feroce al ieșirii Marii Britanii fără acord din Uniunea Europeană, acest partid se află acum în situația paradoxală de a trimite, temporar, pînă la părăsirea UE, un număr mare de aleși în Parlamentul de la Bruxelles. „It’s a hack of a job“ („E o treabă al naibii de grea“), a spus liderul partidului Brexit, despre Brexit. Cele două partide clasice, conservatorii și laburiștii, au fost sacționate de electorat tocmai pentru proasta gestionare a dosarului Brexit, obținînd la aceste alegeri rezultate modeste. Un scor bun a reușit partidul Liberal Democrat (20%), situîndu-se pe locul al doilea. Liberal-democrații au fost votați de tabăra celor care vor ca Marea Britanie să rămînă în Uniunea Europeană. Verzii au cîștigat 12% din voturi – o surpriză! Deputații britanici ecologiști vor avea un rol nesemnificativ în Parlamentul European. Dar scorul obținut la aceste alegeri e un semnal pentru partidele britanice clasice: la următoarele alegeri legislative interne (nu e exclus să fie anticipate!), și conservatorii, și laburiștii vor trebui să propună și o agendă de mediu pentru a satisface acest electorat.

În Germania, CDU/CSU a cîștigat alegerile, însă la un scor mic (puțin peste 28%). E cel mai slab rezultat din istorie pentru alianța conservatoare. Pentru noua șefă CDU, Annegret Kramp-Karrenbauer, e o dezamăgire. Însă situația Partidului Social Democrat, SPD, e de a dreptul dramatică: cu doar puțin peste 15 procente, social-demnocrații pare că nu și-au revenit după șocul ultimeloralegeri legislative. Partidul antimigrație Alternative für Deutschland a înregistrat o ușoară creștere față de scrutinul din 2014, obținînd aproape 11 procente. Revelația o constituie și aici Partidul Verzilor: aflați după recentele alegeri regionale pe un trend ascendent, Verzii au depășit acum, la europene, 20 de procente. Mișcarea Fridays For Future, inițiată de tînăra activistă suedeză Greta Thunberg, a prins foarte bine în Germania, unde, în fiecare vineri, mii de elevi demonstrează pentru a cere guvernanților să adopte politici în favoarea mediului. Pentru o țară puternic industrializată și, pe deasupra, mare producătoare de mașini, această conștiință ecologică și civică va marca, poate, și lansarea unei tranziții în domeniul energiei.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.